Uimitoarele aventuri ale lui Robinson Crusoe (în ) este un film de aventuri sovietic din 1973, regizat de Stanislav Govoruhin după un scenariu inspirat din romanul Robinson Crusoe (1719) al scriitorului englez Daniel Defoe. Н.М. Чемоданова [N.M. Cemodanova], Т.В. Сергеева [T.V. Sergheeva], Советские художественные фильмы. Аннотированный каталог: 1972–1973, Издательство Всероссийской газеты «Нива России», Moscova, 1996, pp. 34–35. ***, „«România-Film» prezintă: «Uimitoarele aventuri ale lui Robinson Crusoe»”, în Scînteia, anul XLIII, nr. 9707, vineri 30 noiembrie 1973, p. 7.***, „Ecranul”, în Scînteia, anul XLIII, nr. 9710, luni 3 decembrie 1973, p. 2.V.U. [Vladimir Udrescu], „Afișul cinematografic: «Uimitoarele aventuri ale lui Robinson Crusoe»”, în Informația Bucureștiului, anul XXI, nr. 6303, vineri 7 decembrie 1973, p. 2. A fost produs de Studioul Cinematografic din Odesa***, „Filmele săptămînii viitoare. Premiere”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XXX, nr. 8484, duminică 30 decembrie 1973, p. 2. și este cea de-a doua ecranizare sovietică a cărții. O primă ecranizare sovietică, intitulată Robinson Crusoe, a fost lansată în 1947 А.В. Мачерет (red.), Советские художественные фильмы: Звуковые фильмы, 1930–1957, Iskusstvo, Moscova, 1961, p. 394. și a fost considerată un eșec din punct de vedere artistic. М. Л. Жежеленко [M.L. Jejelenko], Павел Кадочников [„Pavel Kadocinikov”], Искусство, Moscova, 1964, p. 38.

Popularul roman al lui Daniel Defoe, sursa de inspirație a filmului, prezintă aventurile marinarului englez Robinson Crusoe, care a supraviețuit în mod miraculos naufragiului navei sale la jumătatea secolului al XVII-lea și a ajuns pe o insulă pustie, unde a trăit 28 de ani din viața sa. Această ecranizare sovietică a fost filmată în peninsula Crimeea (RSS Ucraineană), în raionul Suhumi din RASS Abhază (RSS Gruzină) și pe insula Șikotan din sud-vestul arhipelagului Kurilelor (regiunea Sahalin, RSSF Rusă). Станислав Говорухин [Stanislav Govoruhin], Чёрная кошка : заметки режиссера [„Pisica neagră: notele regizorale”], АСТ : Зебра Е, Moscova, 2010, cap. „«Жизнь и удивительные приключения робинзона крузо». 1972”. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Leonid Kuravliov (Robinson Crusoe), Irakli Hizanișvili („Vineri”)***, „Cinerama”, în Informația Bucureștiului, anul XXI, nr. 6299, luni 3 decembrie 1973, p. 2. și Evgheni Jarikov (căpitanul corabiei deturnate în urma revoltei).***, „Filmele lunii decembrie”, în Magazin, anul XVII, nr. 843, sâmbătă 1 decembrie 1973, p. 4.

Filmul Uimitoarele aventuri ale lui Robinson Crusoe s-a bucurat de o popularitate considerabilă în Uniunea Sovietică, fiind vizionat de 26,3 milioane de spectatori, Сергей Кудрявцев [Serghei Kudreavțev], Свое кино, Дубль-Д, Moscova, 1998, p. 430. și a ajuns popular, de asemenea, în Polonia, unde a fost vizionat de 1,742 milioane de spectatori și a devenit astfel cel mai de succes film sovietic difuzat în această țară în anii 1970. Grzegorz Wiśniewski, Polsko-radzieckie stosunki kulturalne w latach siedemdziesiątych: współpraca kultur artystycznych, Wydawn. Poznańskie, Poznań, 1980, p. 208. .

Rezumat

Robinson Crusoe s-a născut în anul 1632 în orașul englez York într-o familie veche, stabilită de multă vreme în acele locuri, și a fost pregătit de tatăl său pentru o carieră de avocat, dar a avut întotdeauna dorința de a călători pe mare. Împotriva dorinței părinților săi, el a părăsit casa natală și s-a îmbarcat pe o corabie pe 1 septembrie 1651, pornind spre lumea largă, cu scopul de a dobândi avere. Setea de aventuri l-a purtat timp de opt ani pe mările lumii, dar, cu toate acestea, Robinson nu a dobândit nici faimă și nici avere. Nenorociri după nenorociri s-au abătut asupra tânărului. Prima sa călătorie a fost întreruptă de o furtună, iar în următoarea, în timp ce se afla în drum spre Africa, a fost luat prizonier de corsarii mauri și forțat să petreacă doi ani ca sclav, suferind în acest timp de foame și de sete. A reușit să evadeze cu un vas cu pânze și, nefiind descurajat, a pornit din nou pe mare.

În ziua de 30 septembrie 1659, nava pe care se afla a naufragiat în urma unei furtuni, iar Robinson a fost adus de apă pe o insulă pustie. După ce și-a revenit, a înțeles că este singurul supraviețuitor al dezastrului, deoarece toți ceilalți marinari muriseră înecați. A înotat către epava navei, care eșuase lângă coastă, și a adus de acolo, pe o plută construită manual, un câine (Fri), două pisici și câteva obiecte care i s-au părut utile. La început este cuprins de deznădejde și începe să se îndoiască de puterile sale, crezând că va înnebuni sau se va transforma într-un animal sălbatic, dar, urmărind încercările unei insecte de a ieși de fiecare dată la suprafață după ce este acoperită de nisip, dobândește ambiția de a lupta cu destinul. Cu ajutorul obiectelor recuperate de pe epavă, Robinson construiește în cursul următoarelor șase luni un adăpost cu o palisadă protectoare din trunchiuri de copaci și transformă insula într-un cămin.

După câteva luni, Robinson își dă seama că nu are nicio speranță de a fi salvat de pe insula pustie, fiind izolat de întreaga lume, așa că trebuie să se descurce de unul singur pentru a supraviețui și a se întoarce cândva în societatea umană. Pentru a nu uita graiul omenesc, el decide să vorbească cu câinele și pisicile. Într-una din zile, după ce se terminase ultimul pesmet de pe corabie, descoperă că au crescut plante de orz în fața colibei sale, ca urmare a faptului că niște boabe, care rămăseseră prinse într-un sac vechi, au căzut pe sol în timpul unei ploi. El îngrijește plantele, dar nu obține o recoltă în următorii doi ani, necunoscând prea bine clima insulei. Abia în al treilea an îi înverzește un câmp întreg, dar un cârd de capre sălbatice pătrunde pe terenul cultivat și încep să-i mănânce recolta. Robinson confecționează o capcană și reușește să prindă câteva capre, pe care le domesticește. Îmblânzește, de asemenea, chiar și un cacadu pentru a-i ține companie. Odată cu transformarea insulei, fostul marinar începe să se transforme pe sine. Îi revine setea de viață și se bucură tot mai mult de viața sa solitară, departe de civilizație. Nu mai este atras de goana după bogăție, ci trăiește mulțumit ca un rege în propriul său regat. Cu toate acestea, continuă să spere în sinea sa că se va întoarce cândva acasă. O corabie apare la un moment dat la orizont, iar Robinson încearcă să-i atragă atenția, aprinzând rapid un foc de semnalizare, dar nimeni nu îi aude strigătele de ajutor. Dezamăgit, decide să construiască o barcă cu care să părăsească insula. Alege cel mai mare copac pe care îl putea găsi și, după zile întregi de muncă, reușește să-l doboare. Muncește din greu timp de un an pentru a construi o canoe din trunchiul enorm, dar, după ce termină construcția, își dă seama că barca este mult prea grea și nu o poate lansa la apă. Toată munca lui a fost, prin urmare, în zadar.

Viața solitară a naufragiatului continuă, iar, după mai bine de 22 de ani de izolare, Robinson descoperă brusc urme de pași omenești pe plajă. El se retrage cu precauție și începe să-i caute pe oamenii care au debarcat acolo. Observă de la distanță că un grup de băștinași venise de pe continent pentru a sacrifica o ființă umană într-un ritual barbar. Profitând de un moment de neatenție a dușmanilor săi, tânărul ce urma să fie sacrificat fuge către interiorul insulei, iar Robinson îl ajută să scape de următoritori. Băștinașii fug de pe insulă, iar naufragiatul dobândește în sfârșit un tovarăș. Cei doi învață să comunice între ei după doar un an. Întrucât Robinson ținea un calendar anual pentru a nota cât timp fusese pe insulă, el îl poreclește pe băiat „Vineri”, după ziua săptămânii în care îl întâlnise.

Într-o zi, o corabie engleză ancorează în largul insulei, iar un grup de marinari coboară într-o barcă și pornește către țărm. Echipajul navei se revoltase și preluase comanda, intenționând să se ocupe cu pirateria, iar acum plănuiau să-l abandoneze pe căpitan și pe alți doi membri ai echipajului pe insula aparent nelocuită. Robinson și Vineri îi eliberează pe căpitan și pe însoțitorii săi. Împreună, ei se strecoară noaptea pe navă și reușesc să o recucerească după o luptă scurtă, iar majoritatea marinarilor îi abandonează pe conducătorii revoltei și trec de partea căpitanului. Conducătorii revoltei care au supraviețuit luptelor sunt abandonați pe insulă. Șederea pe insulă a lui Robinson se încheie după 28 de ani, două luni și 19 zile,Radu Macovei, „Ecran: «Uimitoarele aventuri ale lui Robinson Crusoe»”, în Viața nouă, Galați, anul XXX, nr. 9050, miercuri 23 ianuarie 1974, p. 3. iar naufragiatul se întoarce în Anglia, împreună cu Vineri, după o absență de peste 35 de ani. Cu toate acestea, Robinson simte o părere de rău atunci când părăsește insula, deoarece acolo cunoscuse fericirea.

Distribuție

Leonid Kuravliov — Robinson Crusoe, un marinar englez care a naufragiat pe o insulă pustie Jay Robert Nash, The Encyclopedia of Best Films: A Century of All the Finest Movies, vol. 4 (V–Z), Rowman & Littlefield, Lanham, Maryland–Londra, 2019, p. 3514. Irakli Hizanișvili — „Vineri”, un băștinaș caraibian pe care Crusoe îl salvează de canibalism și care îi devine servitor și prieten Evgheni Jarikov — căpitanul corabiei deturnate în urma revoltei Vladlen Paulus — Bill Atkins, tâmplarul corabiei, unul din instigatorii revoltei Aleksei Safonov — șeful de echipaj al corabiei (boțmanul), unul din instigatorii revoltei Vladimir Marenkov — Jack Woodley, marinar trecut de partea căpitanului Valentin Kulik — secundul corabiei Vladimir Malțev Igor Varpa Serghei Gabnia — marinar participant la revoltă Șalva Ghițba Krzysztof Gruber — Bob, marinar trecut de partea căpitanului Vladimir Gusev Aleksei Ermolov Nurbei Kamkia A. Kulikov Ermengheld Konovalov — Bill, marinar negru aflat de partea căpitanului A. Lahno Oleg Lagvilava N. Maskulia O. Momint

Dublaj de voce (în limba rusă) — Robinson Crusoe

Producție Pregătiri thumb|left|Cineastul rus Stanislav Govoruhin în 2008 Romanul Robinson Crusoe (1719) al scriitorului englez Daniel Defoe (1660–1731),***, „Premiere cinematografice”, în Cuvîntul nou, Sfântu Gheorghe, anul VI, nr. 1211, miercuri 20 martie 1974, p. 2. care prezintă aventurile unui marinar englez naufragiat pe o insulă pustie, unde a trăit pe parcursul următorilor 28 de ani din viață, a ajuns foarte popular în rândul copiilor (ca și al celorlalte generații) și are un caracter educativ, deoarece promovează valori nobile precum curajul, vitejia, capacitatea de a nu renunța, bunătatea și prietenia. Peripețiile naufragiatului Robinson, confruntat cu vitregiile vieții pe o insulă pustie, i-au întristat, înduioșat sau încântat pe cititorii cărții și au devenit cunoscute în întreaga lume. Personajul Robinson – care a fost inspirat de marinarul Alexander Selkirk (1676–1721), ale cărui peripeții fuseseră istorisite de căpitanul Woodes Rogers – a devenit un erou național al Angliei, fiindu-i consacrate serbări impunătoare cu ocazia aniversării a 300 de ani de la apariția cărții.