Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava (cunoscută alternativ ca Universitatea din Suceava, abreviată USV) este o instituție de învățământ superior din municipiul Suceava, România, fondată în anul 1990. În prezent, universitatea este organizată în 11 facultăți, acoperind deopotrivă domeniile tehnic-ingineresc și umanist. Ea își are originea în fostul Institut Pedagogic din Suceava, înființat în anul 1963. În 1976, acesta s-a transformat în Institutul de Învățământ Superior cu profil mixt, iar în perioada 1984–1990 a funcționat ca Institut de Subingineri subordonat Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași. Campusul USV se află situat pe strada Universității nr. 13, în cartierul Areni.

Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava (USV) face parte din Alianța NEOLAiA. NEOLAiA este o alianță strâns unită formată din nouă instituții de învățământ superior tinere, aflate în plină dezvoltare dinamică, cu sediul în orașe mici și mijlocii din regiuni dincolo de metropole: Universitatea Bielefeld (Germania), Universitatea din Jaén (Spania), Universitatea din Nicosia (Cipru), Universitatea Örebro (Suedia), Universitatea din Ostrava (Republica Cehă), Universitatea din Salerno (Italia), Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava (România), Universitatea din Tours (Franța), Universitatea de Stat de Științe Aplicate Šiauliai (Lituania).

NEOLAiA reprezintă rezultatul angajamentului susținut al universităților partenere pentru o strategie de colaborare instituțională pe termen lung, care va modela viitorul alianței în următorii 10 ani. Viziunea consorțiului NEOLAiA constă în promovarea fiecărei universități ca o puternică structură academică, care cultivă excelența în formare și cercetare, precum și valorile europene și educația de înaltă calitate. Funcționarea Universității Europene va contribui la optimizarea accesului studenților la o ofertă educațională transnațională, ce le va permite să dobândească abilități și competențe esențiale pentru viitor.

Pentru Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, includerea consorțiului NEOLAiA în lista Universităților Europene înseamnă un nou pas către consolidarea internaționalizării și către accesarea de noi oportunități de cooperare la nivel european și internațional.

Istoric Etapa învățământului superior pedagogic (1963–1976) thumb|right|Clădirea fostului Institut Pedagogic în perioada comunistă, astăzi corpul A al USV

Prima instituție de învățământ superior din municipiul Suceava, precursoare a universității de astăzi, a fost Institutul Pedagogic de trei ani, înființat în 1963 și având inițial două facultăți: Filologie și Matematică-Fizică.E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 112 Primul rector al institutului a fost profesorul Constantin Ciopraga (1916–2009), scriitor, critic și istoric literar, membru de onoare al Academiei Române. În data de 1 octombrie 1963, la deschiderea festivă a cursurilor primului an universitar la Suceava, acesta a declarat: „Suceava trăiește azi un moment istoric, înălțător. Vechea Cetate de Scaun, devenită un oraș modern, dobândește un institut de învățământ superior. Semnificația acestui eveniment cultural este imensă. Întemeierea celui mai nou așezământ de profil universitar în această parte de nord a Moldovei răspunde necesității de a răspândi știința în popor, de a oferi tuturor celor însetați de cultură premisele dezvoltării lor optime.”Site oficial Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava - Etapa învățământului superior pedagogic: 1963–1975

Noul Institut Pedagogic de la Suceava a pornit la drum cu un efectiv total de 127 de studenți și cu un colectiv didactic format din 22 de profesori titulari și 15 veniți prin transfer de la Institutul Școlar Regional. Întrucât nu exista un spațiu necesar desfășurării cursurilor, în primii șapte ani acestea s-au ținut în clădirea actualului Colegiu Național „Petru Rareș” din strada Mihai Viteazul nr. 24, dată în funcțiune în 1962. În perioada 1967–1970, în cartierul Areni, în apropierea parcului cu același nume, a fost construit primul corp de clădire destinat exclusiv institutului, în prezent corpul A, acesta constituind nucleul dezvoltării ulterioare a campusului universitar sucevean.

thumb|right|240px|Clădirea fostului Institut Pedagogic în jurul anului 1970, astăzi corpul A al USV

Din 1963 și până în 1967, numărul studenților a crescut, și asta datorită înființării de noi specializări. Astfel, facultățile de Istorie-Geografie și de Educație Fizică s-au adăugat pe parcurs la cele două existente încă de la început. În 1966, reputatul matematician Constantin Corduneanu (1928–2018) a devenit al doilea rector din istoria tânărului institut sucevean, ocupând această funcție până în 1968, când a fost înlocuit de Alexandru Vasilescu. Ulterior, Constantin Corduneanu a fost decan al Facultății de Matematică și prorector în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, înainte de a se stabili în Statele Unite ale Americii, unde a activat ca profesor la Universitatea Statului Texas din Arlington.

În 1968 durata studiilor la Institutul Pedagogic s-a extins de la trei la patru ani, ocazie cu care au apărut și primele specializări tehnice la Suceava, precum inginerie mecanică, inginerie electrică și industrie alimentară. La începutul anilor '70, la Suceava învățau aproape 1.000 de studenți, cei mai mulți dintre ei la Filologie. Din 1974 toate specializările au fost contopite în Facultatea de Învățământ Pedagogic. Creșterea continuă a numărului de studenți a impus extinderea campusului universitar din Areni care, în anii '70, s-a îmbogățit cu două cămine studențești cu o capacitate totală de 600 de locuri. Începând cu 1970, conducerea Institutul Pedagogic a fost asigurată timp de mai bine de un deceniu de profesorul Vasile G. Ionescu.

Etapa institutului de învățământ superior mixt, pedagogic și tehnic (1976–1984) La mijlocul anilor '70, dezvoltarea economică a regiunii de nord a țării a impus și formarea de specialiști în inginerie, și mai ales în inginerie mecanică. Astfel, în 1976, ca urmare a faptului că o serie de specializări ale Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași funcționau deja la Suceava de câțiva ani, au fost înființate specializările tehnologia construcțiilor de mașini (TCM) și tehnologia produselor alimentare de origine animală, pentru ingineri și subingineri. La nivelul anului 1976, atunci când unitatea suceveană și-a schimbat denumirea în Institutul de Învățământ Superior, având dublu profil – universitar și tehnic, personalul academic cuprindea 56 de cadre didactice, iar numărul total de studenți se ridica la 394.Site oficial Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava - Etapa institutului de învățământ superior mixt, pedagogic și tehnic: 1976–1984

O contribuție decisivă la înființarea învățământului superior tehnic la Suceava, din care s-au format toate facultățile de profil tehnic de astăzi, a avut-o profesorul Emanuel Diaconescu (1944–2011), membru corespondent al Academiei Române, creatorul școlii de tribologie de la Suceava, de variatoare EHD, un domeniu de vârf al științei acelor vremuri. Diaconescu a fost, pe rând, șef de catedră și apoi decan (din 1981 până în 1990). Ca urmare a faptului că, începând din 1976, în institut a început să funcționeze și anul pregătitor pentru studenți străini, la Suceava vin la studii și cetățeni din alte țări, cei mai mulți din Guyana, Ecuador, Germania de Vest, Israel și Iran.

Evoluția numărului de studenți din institut a fost rapidă. Dacă în 1978 erau înscriși 515 studenți, numărul acestora se dublează într-un interval relativ scurt, ajungând la 1.072 în anul universitar 1980–1981 și păstrându-se la un nivel similar în anii ce au urmat. Creșterea numărului de studenți a fost și principalul argument pentru construcția unei noi clădiri în campusul sucevean – corpul B. Acesta a fost finalizat în 1982, fiind destinat activităților de instruire a studenților și de cercetare efectuată de cadrele didactice din tânăra secție TCM. În perioada 1981–1984, conducerea universității a fost asigurată de rectorul Ion Bojoi, cel care l-a înlocuit pe Vasile G. Ionescu.

Ca o recunoaștere a prestigiului său, institutul a fost sediul unor întâlniri științifice naționale și internaționale: Conferința națională de arheologie; Sesiunea comisiei mixte de istorie româno-sovietică, ambele în anul 1975; Colocviul Societății „Mihai Eminescu” din Freiburg, în 1976; sesiunile comisiilor mixte de istorie româno-polonă și româno-ungară, în 1977; al VI-lea simpozion național de geomorfologie, în 1981 etc. Acestora li s-au adăugat alte evenimente, precum „Decada culturii sucevene”, „Mărturii arheologice privind continuitatea și unitatea de cultură și civilizație românească în Carpații Orientali”, „Potențialul turistic al Bucovinei”, simpozioanele „Eugen Lovinescu” și „Ștefan cel Mare în literatura română”.

Etapa institutului de subingineri (1984–1990) A treia etapă a evoluției învățământului superior din Suceava, cea a Institutului de Subingineri înființat în 1984, a fost cea mai complexă și contradictorie, conținând atât elemente de continuitate, cât și de discontinuitate. Ca urmare a politicilor de dezvoltare duse în ultimii ani ai regimului comunist din România, institutul și-a pierdut independența administrativă, continuând să funcționeze didactic și științific ca facultate subordonată institutului politehnic ieșean (astăzi Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”). Intrarea în lichidare a facultăților umaniste a reprezentat o pierdere pentru comunitatea suceveană, multe cadre didactice fiind transferate în alte centre universitare din țară sau la alte instituții.Site oficial Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava - Etapa institutului de subingineri: 1984–1989 Cu toate acestea, prin acțiunea conjugată a autorităților locale și centrale, a unor personalități din Institutul Politehnic din Iași, Alma Mater Sucevensis a continuat să se dezvolte. În 1985 au apărut cursurile serale pentru ingineri în mașini unelte, echipamente tehnologice, energetică industrială, iar în 1986 cursurile serale pentru ingineri în automatizări și calculatoare. Din 1988, cu sprijinul Întreprinderii de Rețele Electrice (IRE) Suceava și al Ministerului Energiei Electrice, a fost deschisă finanțarea pentru două noi clădiri, care să sprijine procesul de instruire didactică în specializările din domeniile electric, respectiv automatizări și calculatoare.

A continuat și seria manifestărilor științifice de prestigiu, cum au fost edițiile „Conferinței de lubrificație EHD” sau ciclul de manifestări pe tema „Tehnologii și produse noi în construcția de mașini”. În toată această perioadă, conducerea institutului a fost asigurată de profesorul Emanuel Diaconescu în calitate de decan, iar numărul studenților înscriși s-a menținut la peste 1.000. De-a lungul celor două decenii și jumătate scurse de la înființare, institutul sucevean a desfășurat o fructuoasă activitate didactică, științifică, de cercetare-proiectare și de producție. Rezultatele mai multor cercetări au fost publicate în paginile revistei studențești Studium, în cele două volume de lucrări științifice ale cadrelor didactice, precum și în Buletinele științifice tipărite pe specialități. În colaborare cu întreprinderi locale din Suceava s-au realizat 12 invenții tehnice de mare utilitate.

Etapa Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (1990–prezent)