În lingvistică și în retorică, termenul elipsă (< ellipse < ἔλλειψις elleipsis „lipsă a unui cuvânt”) denumește absența unui cuvânt sau a unei sintagme dintr-o propoziție ori a unei propoziții dintr-o frază. În unele cazuri, entitatea care lipsește ar fi necesară pentru ca propoziția sau fraza să fie corectă ori ca exprimarea gândirii să fie completăGrevisse și Goosse 2007, p. 226-228., dar în numeroase cazuri nu provoacă incorectitudine. Aceasta este definiția cea mai largă a elipsei, folosită în lingvistică.
Din punctul de vedere al modului de înțelegere a ceea ce este omis prin elipsă, în lingvistică există de asemenea o interpretare în sens largDe exemplu la Constantinescu-Dobridor 1998 (articolul elipsă), Iarțeva 1990 (articolul Э́ллипсис Ellipsis), Bussmann 1998 (p. 356), Dubois 2002 (p. 174)., considerându-se că este vorba de elipsă în următoarele cazuri: Elipsa este contextuală, adică înțelegerea ei este posibilă datorită contextului discursiv oral sau scris. Acest lucru este posibil în două feluri: Entitatea care lipsește (în paranteze drepte în exemple) este subînțeleasă datorită faptului că este prezentă în contextul discursiv, uneori în aceeași propoziție sau frază, alteori în afara acesteia, de pildă într-un dialog: înaintea elipsei: – Ți-ai dat seama? – Mi-am dat [seama]Avram 1997, p. 332., Atunci iepurele sare și dracul [sare] după el (Ion Creangă)Bidu-Vrănceanu 1997, p. 84.; după elipsă: Anna a könyvet [olvasta a kertben], Péter pedig a levelet olvasta a kertben literal „Anna cartea [citea în grădină], iar Péter scrisoarea citea în grădină”Kenesei 1998, p. 111-112.. Elipsa se înțelege din contextul discursiv fără să fi fost exprimată anterior sau să urmeze a fi exprimată: El, cu multă blândețe: – Ai venit? – elipsă a sintagmei îi spuse sau îi zise. Elipsa este situațională, adică entitatea care lipsește reiese din situația de comunicare. Elemente ale situației pot fi locul în care se află participanții la comunicare și scopul pentru care sunt acolo. De pildă, dacă se află într-o stație de autobuz, este suficient ca unul dintre aceștia să spună Идёт Idiot „Vine” în loc de Идёт автобус Idiot avtobus „Vine autobuzul”Tihonov 2014, p. 159..
Alți autori consideră elipsa într-un sens mai restrâns, eliminând din definirea ei subînțelegerea, adică prezența entității omise în altă parte a contextului discursivDragomirescu 1995, articolul elipsă., și dând acestei forme de omitere denumirea din retorică „brahilogie”Dragomirescu 1995, articolul brahilogie2..
În retorică se tratează și alte omiteri care nu sunt denumite cu termenul „elipsă”, ci cu termenii „asindet”, „zeugmă” și „aposiopeză”Szathmári 2008, articolul Detrakció..
Unii autoriDe exemplu Iarțeva 1990 (articolul Э́ллипсис Ellipsis), Crystal 2008 (p. 166) sau Hangay 2007 (p. 543). menționează că studiul elipsei a atins un nivel nesatisfăcător la sfârșitul secolului al XX-lea, dar și la începutul celui de-al XXI-lea, și că necesită cercetări suplimentare, cea mai mare piedică în studierea ei fiind diversitatea terminologiei și a interpretărilor ei în lingvistică și în retorică.
În acest articol, elipsa este interpretată în sens larg.
Cauzele elipsei
Cauzele pentru care există elipse sunt diverse.
Elipsa poate fi o abatere de la regulile limbiiBidu-Vrănceanu 1997, p. 180-181.. La unii vorbitori nativi este provocată de unele disfuncții ale creierului. Astfel sunt diferite forme de afazie, cauzate de leziuniBidu-Vrănceanu 1997, p. 125.. Mai poate fi vorba, la vorbitori obișnuiți, fără disfuncții ale creierului, de abatere din necunoașterea regulilor, mai ales la cei cu altă limbă maternă decât cea în cauză.
Motivația elipsei decurge mai ales din una dintre tendințele generale ale limbii, cea a economiei, mai ales în vorbireCrystal 2008, p. 166.. După unii autoriDe exemplu Szathmári 2008 (articolul Ellipszis)., tendința exprimării eliptice se accentuează începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea. Datorită acestei tendințe se produc elipse prin scurtarea unor sintagme și propoziții, rezultând cuvinte și expresii care preiau sensul întregii entități de origine. Astfel este cuvântul mobil, prin elipsa [telefon] mobilDEX '09, articolul mobil., sau expresia pe cuvânt, prin elipsa pe cuvânt [de onoare]Constantinescu-Dobridor 1998, articolul elipsă..
Tot din motive de economie, elipsa se produce pentru eliminarea redundanței cauzate de repetarea unor entități, de exemplu în dialoguri. Astfel, în răspunsurile la întrebări parțiale se exprimă de obicei numai partea cerută de cuvântul interogativ: – Cine a venit? – Mama [a venit]Avram 1997, p. 315.; – Où est-il ? – [Il est] chez sa mère „– Unde e? – [E] la maică-sa”; – Where are you going? – [I am going] to town „– Unde mergi? – [Merg] în oraș”; – Hol van az újság? – Itt [van az újság] „– Unde e ziarul? – Aici [e ziarul]”Tolcsvai Nagy 2006, p. 430..
Uneori, elipsa este chiar impusă de regulile limbii. De exemplu, în limbile de mai jos se omite obligatoriu subiectul cuvânt aparte la modul imperativ, dacă nu se insistă asupra persoanei gramaticale a destinatarului enunțului: Nu mâncați prea mult!Bidu-Vrănceanu 1997, p. 243-244.; Venez demain ! „Veniți mâine!”; Go home! „Du-te/Duceți-vă acasă!”Bussmann 1998, p. 356..
Tipuri de elipsă
În afară de punctul de vedere al modului de a înțelege ceea ce este omis prin elipsă, care o împarte în contextuală și situațională, elipsa mai poate fi tratată și din alte perspective: gramaticală, lexicală și stilistică. De multe ori, o aceeași elipsă poate fi privită din mai mult de un punct de vedere. Bunăoară, în Atunci iepurele sare și dracul [sare] după el (Creangă), elipsa este în același timp gramaticală, pentru că se omite predicatul din a doua propoziție a frazei, și stilistică, pentru că această omitere conferă dinamism frazei.
Elipsa gramaticală
În perspectivă gramaticală, elipsa este interpretată în modul cel mai larg. Din punct de vedere sintactic, constă în omiterea oricărei părți constitutive a propoziției: părți de propoziție exprimate prin diferite părți de vorbire și cuvinte gramaticale. Elipsa poate fi și morfologică, de pildă când se omite o parte a unei forme verbale compuse. Există elipse gramaticale analoge în mai multe limbi, însă și unele care sunt posibile într-o limbă, dar nu și în alta.
În limbile în care subiectul poate fi exprimat, cel puțin la anumite forme modale și temporale, numai prin desinențele verbului, subiectul exprimat prin cuvânt aparte se omite nu numai la imperativ, ci, în general, și atunci când persoana gramaticală nu este scoasă în evidență. Exemple: [Noi] mergem la plimbare; [Io] lavoro „(Eu) lucrez”; [Te] jól beszélsz magyarul „[Tu] vorbești bine ungurește”Szende și Kassai 2007, p. 386.; BCMSBosniacă, croată, muntenegreană și sârbă. Što [ti] činiš danas? „[Tu] ce faci astăzi?”Čirgić 2010, p. 266 (gramatică muntenegreană)..
Și în limbi în care subiectul trebuie în general exprimat prin cuvânt aparte, precum franceza, pronumele personal subiect este uneori omis pentru eliminarea redundanței, când sunt juxtapuse mai multe propoziții cu același subiect: II court, [il] saute, [il] trépigne, [il] hurle „(El) aleargă, sare, se agită, urlă”Dubois 2002, p. 174..
După unii autori, tot despre elipsa subiectului este vorba când două verbe au același subiect, iar al doilea este exprimat printr-o formă verbală nepersonală, în cazul unor limbi în care asemenea construcții sunt frecvente și în general obligatorii, ex. Louise stopped smoking „Louise a încetat să mai fumeze”.
Subiectul poate lipsi și când elipsa este permisă de situația de comunicare. De pildă, când participanții la comunicare sunt într-o gară și așteaptă un tren, un vorbitor poate spune destinatarului comunicării Вот идёт Vot idiot „Vine” în loc de Вот идёт поезд Vot idiot poezd „Vine trenul”Rozental și Telenkova 1985, articolul неполное предложение „propoziție incompletă”..
Predicatul verbal poate fi omis total sau parțial tot pentru evitarea redundanței: El s-a ascuns în casă, iar ea [s-a ascuns] în grădină;– Ai mâncat? – Am [mâncat];Au cântat și [au] dansat toată noaptea; Chacun prend ce qui lui tombe sous la main : Jacques [prend] une pioche, Charles [prend] une fourche et Étienne [prend] un gros caillou „Fiecare ia ce-i cade în mână: Jacques [ia] un târnăcop, Charles [ia] o furcă, iar Étienne [ia] un pietroi”; Caroline plays the flute and Louise [plays] the piano „Caroline cântă la flaut, iar Louise [cântă] la pian”Bussmann 1998, p. 449.; Дайте мне две пятёрки, а я вам [дам] десятку Daite mne dve piatiorki, a ia vam [dam] desiatku „Dați-mi două bancnote de cinci ruble, iar eu vă dau una de zece” (este omis predicatul în a doua propoziție)Iarțeva 1990, articolul Э́ллипсис Ellipsis.; Péter négy könyvet olvasott, Anna meg hatot [olvasott] „Péter a citit patru cărți, iar Anna [a citit] șase”.
În maghiară, la o întrebare cu predicatul prevăzut cu un prefix, se poate răspunde afirmativ și numai cu prefixul, ex. – Felvetted az új bundádat? – Fel[vettem] „– Ți-ai îmbrăcat blana cea nouă? – Da”Szende și Kassai 2007, p. 269..
În cazul predicatului nominal, se poate omite numele predicativ: – Era trist? – Era [trist], El este trist, iar ea o să fie [tristă]Avram 1997, p. 333-334..
Verbul copulativ poate fi, de asemenea, omis: El era vesel, iar ea [era] tristă; Tu seras dame, et moi [je serai] comte „Tu vei fi doamnă, iar eu [voi fi] conte” (Victor Hugo).
În limba rusă, verbul copulativ быть bît' „a fi” este, în general, omis obligatoriu la indicativ prezent: Моя мать врач Moia mat' vraci „Mama mea e medic”. În limba maghiară, verbul corespunzător este omis obligatoriu numai la indicativ prezent, persoana a III-a, în afară de cazul când este scos în evidență: Péter tanár „Péter e profesor”Szende și Kassai 2007, p. 382..
Poate lipsi și întreg predicatul nominal, ex. A könyv nagyon [unalmas volt], a levél viszont csak kissé unalmas volt „Cartea [a fost] foarte [plictisitoare], însă scrisoarea a fost doar puțin plictisitoare”.
Complementele pot lipsi, de asemenea: Azi am pictat [un tablou]; Je partirai avec [votre permission] ou sans votre permission „Voi pleca cu [permisiunea] sau fără permisiunea dumneavoastră”; It’s your turn to deal [the cards] „E rândul tău să împarți [cărțile]”; Да, мне нравилась девушка в белом, / А теперь я люблю [девушку] в голубом Da, mne nravilas' devușka v belom, / A teper' liubliu [devușku] v golubom literal „Da, îmi plăcea fata în alb, / Dar acum iubesc [fata] în albastru” (Serghei Esenin)Tihonov 2014, p. 172.. Adjon Isten [jó napot]! „Să dea Dumnezeu [o zi bună]!”
Uneori lipsește atributul adjectival: unde nu dă o căldură [grozavă] ca aceea (Creangă).
Poate lipsi și substantivul determinat de un atribut: le plus beau [tango] de tous les tangos du monde „cel mai frumos [tangou] dintre toate tangourile din lume”Grevisse și Goosse 2007, p. 230.. 1я Конная [армия] 1ia Konnaia [armiia] „Armata I de cavalerie”.
În română poate lipsi o parte dintr-o locuțiune prepozițională sau întreaga locuțiune: în afară de mine și [de] tine, în afara mea și [în afar]a taAvram 1997, p. 277..
În franceză poate lipsi prepoziția din unele complemente circumstanțiale, ex. [à] la veille du débarquement „în ajunul debarcării”Grevisse și Goosse 2007, p. 1337..
În maghiară poate fi omisă o postpoziție, echivalenta prepoziției: Anna a könyv [alatt], Péter pedig a levél alatt talált egy kulcsot „Anna [sub] carte, iar Péter sub scrisoare a găsit o cheie”.
O conjuncție poate fi de asemenea omisă. De exemplu, conjuncția că și corespondentele ei pot fi eliminate în unele limbi pentru evitarea repetării lor: I-am spus că plec, dar [că] mă întorc repedeAvram 1997, p. 283.; Elle passa dans la chambre de Jacques s'assurer que celui-ci dormait et [qu'il] ne s'était pas découvert „(Ea) trecu în camera lui Jacques să se asigure că acesta doarme și [că] nu s-a dezvelit”Grevisse și Goosse 2007, p. 1387..