Termenul gramaticalizare denumește, în evoluția de la o limbă la alta sau în istoria unei limbi deja formate, o schimbare lingvistică ce constă în transformarea unei entități lexico-semantice autonome, de cele mai multe ori un cuvânt cu sens lexical, într-un morfem gramaticalBidu-Vrănceanu 1997, p. 125.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul gramaticalizare.Bussmann 1998, p. 486.Dubois 2002, p. 226..

Procesul de gramaticalizare este unul treptat și de durată, manifestându-se prin mai multe fenomene. Entitatea originară își pierde parțial sau total conținutul noțional, sensul lexical sau de altă natură, proprietățile sintactice, forma sonoră inițială, proprietățile prozodice, deci autonomia, devenind un cuvânt gramatical sau un afix dependent de un cuvânt autonom. În același timp se abstractizează parțial sau total, dobândește un sens gramatical și devine obligatorie. Unele entități gramaticalizate apar uneori ca cuvinte aparte, alteori ca afixe. În sincronie, adică în starea la un moment dat a limbii, la entități diferite se pot observa grade diferite de gramaticalizare.

Exemple de gramaticalizare

Verbe gramaticalizate

Nu există unitate de vederi între lingviști, fie cei care se ocupă de limbi diferite, fie cei care tratează aceeași limbă, referitor la statutul acestor verbe față de verbele autonome, deoarece gramaticalizarea lor este de grade diferite. În gramatici românești sau franceze, unii autori deosebesc, pe de o parte, verbe autonome, pe de altă parte, verbe auxiliare și verbe semiauxiliareDe exemplu Bidu-Vrănceanu 1997 (p. 438) sau Grevisse și Goosse 2007 (p. 1042).. Bidu-Vrănceanu 1997 le definește pe cele din urmă ca verbe a căror calitate se situează între cea de verb autonom și cea de morfem gramatical (de auxiliar), incluzând printre verbele semiauxiliare pe cele care exprimă valori modale și aspectuale, cu grade diferite de gramaticalizare incompletăBidu-Vrănceanu 1997, p. 438.. Constantinescu-Dobridor 1998 numește aceste verbe „(semi)auxiliare de mod” și „(semi)auxiliare de aspect”Constantinescu-Dobridor 1998 articolul verb., iar Avram 1997 amintește despre „verbele de modalitate și de aspect (considerate de unii semiauxiliare)”Avram 1997, p. 198.. În alte gramatici se iau în seamă numai verbe autonome și verbe auxiliareDe exemplu în Bokor 2007 (p. 244-245)..

Verbe gramaticalizate morfologice

Asemenea verbe sunt cele care alcătuiesc, împreună cu verbe cu sens lexical, formele lor de diverse moduri, timpuri și diateze. Toate rezultă din gramaticalizarea unor verbe cu sens lexical.

În limbile romanice, verbul auxiliar a avea are sensul originar „a poseda”, pe care îl păstrează în folosire autonomă. Ca verb auxiliar își pierde total acest sens, fiind numai morfologic, adică servind la alcătuirea unor forme verbale, precum perfectul compus. În această calitate este un morfem gramatical liber, are autonomie numai în sensul că este un cuvânt aparte. Își pierde accentuarea, intrând în compunerea aceluiași cuvânt prozodic, eventual împreună cu unul sau mai multe clitice și cu un verb cu sens lexical care poartă accentul. În calitate de complex sonor își păstrează complet forma, de exemplu în limba franceză, dar numai parțial în română (a vs are, am vs avem, ați vs aveți)Avram 1997, p. 225.. În română, același verb auxiliar, dar la o formă de viitor, este tot un cuvânt aparte, dar ia forma total diferită și unică la toate persoanele, o (o să adun etc.)Avram 1997, p. 232..

Uneori, în istoria limbii, un tip de morfem gramatical are tendința de a înlocui alt tip pentru a exprima același sens gramatical. De pildă, în franceză există pe de o parte un viitor numit simplu, sintetic (adică format cu desinențe) (ex. je partirai „voi pleca”), care exprimă în general un viitor relativ îndepărtat. Pe de altă parte există un viitor numit apropiat. Acesta se exprimă cu o perifrază verbală formată din verbul numit semiauxiliar aller + infinitivul prezent al verbului cu sens lexical (ex. je vais partir), în timp ce verbul aller este folosit și autonom cu sensul său lexical „a merge”. În franceza standard, viitorul apropiat exprimă deja și acțiuni viitoare îndepărtate, de care vorbitorul este sigur (ex. Dans trois ans, nous allons célébrer le millénaire de notre ville „Peste trei ani vom sărbători o mie de ani de la fondarea orașului nostru”Delatour 2004, p. 131.), dar în limba vorbită, această formă este tot mai mult folosită pentru orice fel de acțiuni viitoareGrevisse și Goosse 2007, p. 1042..

În limba maghiară, un asemenea proces este încheiat, adică viitorul nu se mai exprimă printr-un morfem legat (sufixul -and/-end), ci prin verbul auxiliar fogKálmán și Trón 2007, p. 112. (ex. Mikor fogsz találkozni vele? „Când te vei întâlni cu el/ea?”Rounds 2001, p. 50.), care există și în continuare cu sensul său lexical „a ține, a prinde”.

Un exemplu în limba engleză este gramaticalizarea verbului go „a merge” la forma de prezent continuu (ex. She is going to London „(Ea) merge la Londra”), pentru exprimarea iminenței unei acțiuni: It’s going to rain „Imediat o să plouă”Crystal 2008, p. 218..

În standardul limbii sârbe, auxiliarul așa-numitului viitor I este verbul hteti, cu sensul primordial „a vrea”. Acesta prezintă ca auxiliar mai multe grade de gramaticalizare, nu din punct de vedere funcțional, ci numai formalKlajn 2005, p. 119-120.: Se folosește netransformat și accentuat în propoziție interogativă pozitivă: hoćeš li videti? „vei vedea oare?”. Devine clitic prin reducerea, de pildă, a formei din exemplul precedent, la ćeš. În această formă, poate fi: nefuzionat cu și plasat după verbele având infinitivul terminat în -i, în propoziție enunțiativă pozitivă, dacă nu are înaintea sa vreun cuvânt accentuat: doći ćeš „vei veni”; enclitic, fuzionat ca un afix cu verbele cu infinitivul terminat în -ti, în aceeași situație ca precedenta: videćeš „vei vedea”; proclitic, adică detașat de verb și plasat înaintea lui în propoziție enunțiativă pozitivă și interogativă pozitivă, dacă are înaintea sa un cuvânt accentuat: ti ćeš videti(?) „tu vei vedea(?)”, da li ćeš videti? „oare vei vedea?”; detașat de verb, dar legat de negația ne, în orice propoziție negativă: (ti) nećeš videti(?) „(tu) nu vei vedea(?)”.

Verbe copulative

Verbul copulativ leagă subiectul de un nume predicativ, formând cu acesta un predicat nominal. În unele gramatici, și acesta este inclus printre verbele auxiliare.

Verbul copulativ prin excelență este, în mai multe limbi, cel cu sensul a fi. În calitate de copulativ este gramaticalizat, pierzându-și sensul originar „a exista”: Ei sunt turiștiAvram 1997, p. 333.; Les rues du village sont désertes le soir „Străzile satului sunt pustii seara”Delatour 2004, p. 92.; She is a dancer „(Ea) e dansatoare”Bussmann 1998, p. 257.; Glumac je mlad „Actorul e tânăr”Klajn 2005, p. 71.; Angol tanár vagyok „Sunt profesor de engleză”Rounds 2001, p. 268; быть студентом bît' studentom „a fi student”Rozental și Telenkova 1985, articolul грамматикализация grammatikalizația..

Verbe modale

Verbele modale sunt unul dintre mijloacele de a exprima modalitatea, adică atitudinea vorbitorului față de conținutul propriului său enunțBussmann 1998, p. 754., de exemplu faptul că vede acțiunea exprimată de verbul cu sens lexical plin ca eventuală, probabilă, posibilă, obligatorie etc. Aceste verbe sunt incluse printre cele semiauxiliare de către autorii care adoptă această noțiune. Exemple: Am a scrie / de scris – obligațieAvram 1997, p. 198.; La campagne doit être belle à cette saison „Peisajul de țară trebuie să fie frumos în anotimpul acesta” – probabilitateGrevisse și Goosse 2007, p. 1045.; We may have problems „S-ar putea să avem probleme” – eventualitateEastwood 1994, p. 114.; O svemu se može razgovarati „Se poate discuta despre orice” – posibilitateČirgić 2010, p. 166.; El tudod ezt nekem intézni? „Poți să-mi rezolvi asta?” – capabilitateLengyel 1999..

Verbe aspectuale

Printre altele, verbul exprimă și faptul dacă acțiunea sa este încheiată sau în curs de desfășurare, dacă este la începutul ei sau la sfârșitul ei, dacă este momentană, durează sau se repetă etc. Unul dintre procedeele de exprimare a acestor trăsături, numite aspecte, sunt verbele aspectuale (de aspect)Bidu-Vrănceanu 1997, p. 73., tratate tot ca semiauxiliare de către gramaticienii care folosesc această noțiune.

În română, asemenea verbe sunt a începe, a termina, a continua etc., care au valori aspectuale inerente, datorită sensului lor lexical. Altele pot fi considerate mai gramaticalizate, exprimând aspecte numai contextual, neavând în acest caz sensul lor primordial, ex. se pune să plângă.

În lingvistica limbii engleze sunt, de asemenea, autori care văd verbe aspectuale în exemple ca she started working „a început să lucreze”, she finished working „a terminat de lucrat”Bussmann 1998, p. 97..

În franceză, caracterul continuu al acțiunii se exprimă cu o perifrază conținând o expresie verbală specifică: Puisque nous sommes en train de visiter les monuments... „Din moment ce tocmai vizităm monumentele...” (Théophile Gautier)Grevisse – Goosse 2007, 1045. o.. Un verb semiauxiliar de aspect este considerat și faire (în folosire autonomă cu sensul „a face”), care în acest caz are sens factitiv: Personne au monde ne le fera changer d'avis „Nimeni pe lume nu-l va face să se răzgândească” (Jean Cocteau)Grevisse și Goosse 2007, p. 1047..

În maghiară, caracterul repetat, sistematic al acțiunii se exprimă cu verbul szokott „a avea obiceiul”, singurul considerat auxiliar de aspect, a cărui gramaticalizare relativ avansată este reflectată de faptul că în această calitate se folosește la forma de trecut și în cazul acțiunilor nesituate în trecut, ex. Meg szoktam venni a napilapokat „Obișnuiesc să cumpăr ziarele”Szende și Kassai 2007, p. 202..

Alte morfeme rezultate din gramaticalizare

Prepoziții și postpoziții

Despre o parte din prepoziții, cuvinte gramaticale existente în unele limbi, se știe că au rezultat din gramaticalizarea unor cuvinte cu sens lexical. Unele dintre acestea există și ca părțile de vorbire din care provin și păstrează mai mult sau mai puțin din sensul lor inițial, deci sunt mai mult sau mai puțin gramaticalizate. Exemple: datorită, exceptând, contrar etc.Avram 1997, p. 265.; durant „în timpul” (← participiul prezent al verbului durer „a dura”), excepté „cu excepția” (← participiul trecut al lui excepter „a excepta”)Grevisse și Goosse 2007, p. 1319-1320.; following „în urma” (← participiul prezent al lui follow „a urma”), given „dat(ă) fiind” (← participiul trecut al lui give „a da”)IGE, pagina Complex Prepositions .; put „spre” (← put substantivul „drum”), putem „prin intermediul” (← cazul instrumental al lui put), pomoću „cu ajutorul” (← instrumentalul lui pomoć „ajutor”), povodom „cu ocazia” (← instrumentalul lui povod „ocazie”)Barić 1997, p. 278..

Alte prepoziții prezintă un grad mai înalt de gramaticalizare, sensul lor fiind complet schimbat față de cel al cuvântului de origine, ex. chez „la (cineva acasă / o întreprindere / un autor (în opera sa))” (< casa „casă”), sau sauf „în afară de” (← sauf „nevătămat”).

Unele prepoziții sunt complet gramaticalizate, dar prezintă un grad mai scăzut de abstractizare decât altele, permițând o reprezentare senzorială limitată, precum cele cu sens spațial, ex. împrejurul, spre etc. Altele au un grad de abstractizare foarte ridicat, ceea ce nu permite reprezentarea lor senzorială: de, pentru etc.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul prepoziție.. Sunt și prepoziții care, pe lângă sensul lor spațial, dobândesc unul cu totul abstractMoldovan 2001, p. 344.: pe: Pune paharul pe masă vs L-am văzut pe Gheorghe; după: Farmacia este după colț vs Te-am recunoscut după voce.

În unele limbi sunt postpoziții în loc de prepoziții (ex. în maghiară), în altele și postpoziții în afară de prepoziții. Și la postpoziții se observă grade mai mult sau mai puțin avansate de gramaticalizare. Exemple: