Adolf Weil (n. 7 februarie 1848, Heidelberg - d. 23 iulie 1916, Wiesbaden), a fost un medic german evreu.
Viața Weil a studiat la universitățile din Heidelberg, Berlin și Viena, pe care le-a absolvit în 1871.
În 1872 s-a stabilit la Heidelberg, unde a dat și examenul de Habilitation, devenind docent, iar din 1876 a devenit profesor de sifilisologie.
A plecat la Berlin, unde a devenit asistent al lui Friedrich Theodor von Frerichs.
În 1886 a fost chemat ca profesor la universitatea din Dorpat, Estonia, ca profesor de patologie și terapie specială, de unde a trebuit să plece după numai un an, datorită stării sale de sănătate.
În 1893 s-a mutat la Wiesbaden unde a practicat medicina până la moarte.
A fost primul care a izolat substanța denumită Norleucin și a descris „boala lui Weil”, o formă gravă de leptospiroză.
Opera În 1886, în revista medicală Dorpater Archiv für Klinische Medizin, vol. xxxix., a publicat eseul Ueber eine Eigenthümliche mit Milztumor, Icterus und Nephritis Einhergehende Acute Infectionskrankheit (Despre o boală infecțioasă specială acută caracterizată prin tumoare de splină, icter și nefrită), descriind o boală ce avea să fie cunoscută în viitor ca „boala lui Weil”.
Alte lucrări demne de menționat: Die Auscultation der Arterien und Venen (Leipsic, 1875); Handbuch und Atlas der Topographischen Percussion (ib. 1877, 2d ed. 1880); Zur Lehre vom Pneumothorax (ib. 1882); Zur Pathologie und Therapie des Typhus Abdominalis mit Besonderer Berücksichtigung der Recidive, Sowie der Renalen und Abortiven Formen (ib. 1885). Ueber die Hereditäre Form des Diabetes Insipidus, articol apărut în (1884) Die Krankheiten der Bronchien (1884), eseu apărut în Handbuch der Kinderkrankheiten
Legături extene Jewish Enciclopedia.com: WEIL, ADOLF
Categorie:Evrei germani Categorie:Medici evrei Categorie:Medici germani