Avram Bunaciu (n. 11 noiembrie 1909, Gurba – d. 28 aprilie 1983, București) a fost un jurist și politician comunist român.Liviu Țăranu 2013Doina Jela Lexiconul negru - Unelte ale represiunii comuniste Humanitas, București, 2001 S-a implicat de aproape în procesele celor judecați în perioada postantonesciană pentru crime de război, crime împotriva umanității, în procesele politice și actele de represiune din anii stalinismului în România. În perioada regimului comunist, Bunaciu a deținut funcțiile de acuzator public șef, ministru al justiției 1948-1949 și apoi, ministru de externe al României (1958-1961). Avram Bunaciu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 - 1975. Între 1948-1969 a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (denumit până în 1965 Partidul Muncitoresc Român).
În anii 1961-1965 Bunaciu a fost vicepreședinte al Consiliului de Stat al României, iar între 19-24 martie 1965, în urma decesului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bunaciu a îndeplinit pentru 5 zile funcția de președinte temporar al Consiliului de Stat.
Biografie Copilărie și tinerețe Avram Bunaciu s-a născut în 1909 ca mezin între cei opt copii I.Tuleu et al p.62 2014 ai unei familii de țărani mijlocași români din satul Gurba,Liviu Țăranu 2013Doina Jela Lexiconul negru - Unelte ale represiunii comuniste Humanitas, București, 2001 comuna Șicula, azi în județul Arad, pe vremea aceea în Regatul Ungariei din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Se știe mai târziu de trei surori (Floare, Măriuța și Raveca) și de trei frați (Păliță sau Pavel, Ion și Petre) .. După documentele de stare civilă, tatăl său se numea,în maghiară, Bunacs János (n.n. adică Ioan Bunaciu, cunoscut în sat ca „Ioan a Marcului”), iar mama se numea în maghiară Bergyán Rebeka (Raveca Berghian) și ei erau de confesiune greco-catolică. După surse ale cultului baptist din România, mama lui Bunaciu ar fi fost credincioasă baptistă.Lansare de carte: Avram Bunaciu. Biografie – reflecții – corespondență, Istorie Evanghelica Un consătean pe nume Ioan Bunaciu a fost în anii 1970-1988 directorul seminarului teologic baptist din București. Marius Silveșan 24.10.2011 articol recenzie la biografia lui Avram Bunaciu pe saitul Istorie evanghelica al Ligii evanghelice din România"
Anii Primului război mondial au fost dificili pentru familia sa, tatăl și fratele cel mare fiind trimiși pe front în cadrul armatei austro-ungare, în vreme ce alt frate, care, rămas la vatră, devenise stâlpul familiei, a murit de gripă. După studii secundare la Liceul român greco-catolic „Samuil Vulcan”, din Beiuș,I.Tuleu et al p.63 2014 în anii 1929-1933 Bunaciu a urmat facultatea de drept a Universității din Cluj. În anii de studenție s-a simțit atras de ideologia de stânga, devenind un cititor al presei socialiste - „Socialismul” (organul Partidului Social-Democrat), „Stânga”, „Revista socială” și „Lumea muncitorească”. și ateu. După o scurtă perioadă de stagiu la Casa Asigurărilor Sociale din Cluj, Bunaciu s-a stabilit în iulie 1938 la București, unde, cu încurajarea liderului social-democrat Ilie Moscovici, a fondat și condus o organizație de tineret a Partidului Social-Democrat Român.
Activitatea politică interbelică și în anii 1941-1944 În anul 1938 Bunaciu s-a căsătorit cu o tânără cu vederi comuniste, Noemi Nussbacher, fiica unui comerciant evreu din Cluj. Începând din 1938 el s-a deziluzionat de social-democrați (în ciuda stimei pe care o avusese pentru Moscovici, Gheorghe Grigorovici și Lothar Rădăceanu) și s-a apropiat de Partidul Comunist din România. Ca avocat în baroul din București, a apărat în mai multe rânduri unii inculpați comuniști și s-a străduit, în alte ocazii, să asigure comuniștilor apărarea din partea unor avocați renumiți ca Petre Pandrea (Marcu) sau Istrate Micescu. În 1939 a adăpostit o tipografie comunistă, iar din 1941 a intrat în Biroul juridic al Apărarii Patriotice. În 1940-1941, s-a întors, însoțit de soția sa, în satul său natal, între altele, pentru a o feri de violențele antievreiești și de bombardamentele aeriene de la București. Dar,deoarece, între timp soției, nu i s-a permis, ca evreică, să domicilieze la țară, au fost nevoiți să se mute la Ineu, apoi la Arad, și în cele din urmă au izbutit să se întoarcă la București. I.Tuleu et al p.65 2014 Între noiembrie 1943- aprilie 1944 Bunaciu a fost deținut în închisoare pentru activități subversive. Acuzator public și cariera politică Între 1944-1945 a fost membru în consiliul Baroului de Ilfov. În perioada 1945-1946 a avut funcția de acuzator public șef în comisia de acuzatori publici a Tribunalului Poporului din București. (Tribunalul a funcționat până la 28 iunie 1946).
Comisia acuzatorilor publici a examinat cazurile a circa 2700 suspecți de crime de război și crime împotriva umanității, comise în timpul regimului Ion Antonescu. Dintre aceștia 668 au fost condamnați, mulți dintre ei în contumacie. În vara anului 1945, Bunaciu a fost însărcinat să organizeze Tribunalul Poporului din Cluj, care a pronunțat condamnări mai aspre decât alte instanțe împotriva celor găsiți vinovați de crime de războiFinal Report of the International Commission on the Holocaust in Romania, pp. 2-3 , dar majoritatea acuzaților au fost judecați în contumacie. Alături de acuzarea formată din Constantin Vicol, Ion D.Ion și Alexandra Sidorovici, Bunaciu a fost acuzator public în procesul a trei din cei 14 acuzați (șapte din ei arestați) din procesul așa numitului „lot al ziariștilor fasciști” - Radu Demetrescu-Gyr, Stelian Popescu (în contumacie) și Ilie Rădulescu. Ilie Oană 2003 p.430 Ca secretar general al Ministerului Afacerilor Interne, Bunaciu a participat la organizarea execuției pedepsei capitale la care au fost condamnați Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu și Constantin Z. Vasiliu.[https://www.rador.ro/2015/08/24/23-august-1944-schimbarea-regimului-politic-in-romania-episodul-iv-executia/ mărturiile loc.Mircea Herescu și a ofițerului sovietic Konstantin Popovici pe saitul Radio România
În 1946-1947 Bunaciu ar fi dat, din însărcinarea conducătorilor comuniști ai României, și cu știrea Kremlinului, dispoziții pentru controlarea și organizarea emigrărilor de evrei din România spre Israel.Emigrarea: un reflex de păstrare a identitatii, Marius Oprea, Observator cultural - numărul 101, ianuarie 2002, accesat la 5 octombrie 2014
În iulie 1947, împreună cu un consilier sovietic, Bunaciu a condus înscenarea de la aeroportul din Tămădău unde au fost arestați o parte din elita Partidului Național-Țărănesc, prim pas în lichidarea acestui partid.[https://www.iiccmer.ro/carusel-stiri/2015/lichidarea-partidului-national-taranesc-iulie-1947/ Cristina Roman Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului românesc
În februarie 1948, după înlăturarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, Bunaciu a fost numit ministru al justiției (1948-1949), revenind în această funcție pentru trei săptămâni la finele lui 1957 și începutul lui 1958http://www.just.ro/MinisterulJusti%C8%9Biei/Ministruljusti%C5%A3iei/Mini%C5%9FtriiJusti%C5%A3iei/tabid/851/Default.aspx. Între 1954-1957 a fost secretar al Marii Adunări Naționale, apoi, între 11 ianuarie 1958 și 20 martie 1961, ministru de externe, urmându-i în funcție lui Ion Gheorghe Maurer. Între 1961-1965 a fost vicepreședinte al Consiliului de Stat. După decesul lui Gheorghiu Dej, între 19 martie - 24 martie 1965 Avram Bunaciu a deținut vreme de 5 zile funcția de președinte temporar al Consiliului de Stat. Bunaciu a fost totodată și profesor universitar.
În mai 1961 i-a fost conferită medalia A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România. Prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971, Avram Bunaciu a fost decorat cu Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a II-a.Autentificare
Copiii săi au părăsit România și s-au stabilit în Occident. Bunaciu a murit la București în anul 1983 în urma unui accident vascular cerebral. A fost înmormântat la Cimitirul Sfânta Vineri din București.
Viața privată Bunaciu a locuit, timp de mai mulți ani, pe strada Herăstrău din București, într-o zonă in care au locuit numeroși activiști de frunte ai regimului comunist. În localitatea Gurba, a locuit pe strada care îi poartă, în prezent, numele. [https://romania.europalibera.org/a/istorie-la-pas-o-ultima-plimbare-cu-cristina-topescu-/30374485.html Vladimir Tismăneanu Istorie la pas. O ultima plimbare cu Cristina Țopescu 13 ianuarie 2020, Radio Europa Liberă
Speculațiile biografice lansate în mass media Surse din cercurile politice și jurnalistice de extremă dreaptă, unele propagatoare ale teoriilor despre conspirațiile evreilor și masonilor (ex. Žydokomuna ) jurnalul online infobrasov i-au atribuit lui Bunaciu, ca si altor comuniști neevrei, un nume evreiesc născocit (în cazul lui Bunaciu - „Abraham Gutman”) și o origine fictivă evreiască ,(de pildă, în citatele în presă din spusele văduvei mareșalului Antonescu, MariaMaria Antonescu: Sotia dictatorului (II) - Dosarele istoriei, vezi și pagina de discuții a articolului în Wikipedia. Această teorie este infirmată de biografii săi și de cei care l-au cunoscut. Soția lui, Noemi, născută Nussbacher, a fost evreică.
Distincții Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 99. Ordinul „23 August” clasa a III-a (12 august 1959) „pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească, pentru contribuția activă la răsturnarea dictaturii militaro-fasciste și instaurarea regimului democrat-popular, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 180. Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 389. Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a III-a (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din România, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 339 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 157. Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 623.
Note
Referințe Doina Jela Lexiconul negru - Unelte ale represiunii comuniste Humanitas, Bucuresti, 2001.