Războaiele amerindiene

Războaiele amerindiene, cunoscute și sub denumirea de Războaiele din Vestul Sălbatic sau Războaiele indiene, au fost o serie de conflicte purtate de guvernele și coloniștii europeni din America de Nord, iar mai târziu de Statele Unite și Canada împotriva diverselor triburi amerindiene. Aceste bătălii s-au desfășurat în America de Nord încă de la fondarea primelor așezări coloniale în secolul al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea. Puterile europene și coloniile au început să înroleze triburi indiene pentru a-i sprijini în luptă. După Revoluția Americană, majoritatea conflictelor locale din diferite state sau regiuni erau cauzate cu precădere de dispute teritoriale.

Pe măsură ce coloniștii s-au răspândit în vestul Americii de Nord după 1780, conflictele militare au crescut ca dimensiune, durată și intensitate. Punctul culminant a fost reprezentat de Războiul din 1812, când o coaliție de triburi amerindiene din Sud și Vestul Mijlociu a luptat împotriva Statelor Unite și a fost învinsă. Numărul conflictelor cu coloniștii a scăzut, cele existente fiind soluționate prin semnarea unui tratat, acesta implicând adesea vânzarea sau schimbul de teritorii. din 1830 a permis guvernului american să mute amerindienii stabiliți în teritoriile situate la est de fluviul Mississippi în Teritoriul Indian, în special în viitorul teritoriu al statului Oklahoma. În timp ce coloniștii americani au continuat să-și extindă teritoriile spre vest, triburile indiene au fost transferate în rezervații.

Perioada colonială (1609-1774)

În calea colonizării Americii de Nord de către englezi, spanioli, francezi, neerlandezi și suedezi au stat unele triburi de amerindieni.Saint Junipero Serra, ND Faith, July 2020. University of Notre DameLeyes de Burgos: 500 años. Antonio Pizarro Zelaya, August 2013.Diálogos Revista Electrónica de Historia,On-line version Războaiele desfășurate pe parcursul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea cuprind:

(1609–1701) dintre irochezi și francezi. (1610–14, 1622–32, 1644–46), inclusiv , dintre coloniștii englezi și patria din Colonia Virginia. (1636–38) dintre tribul și coloniștii din Colonia Massachusetts Bay, Colonia Connecticut și triburile aliate cu aceștia. (1643–45) dintre coloniști și pe teritoriul neerlandez al (New Jersey și New York). (1655) - asaltul pe scară largă asupra mai multor așezări din Noile Țări de Jos de-a lungul râului Hudson de către poporul și alte triburi. (1659–63) desfășurate în Ulster County, New York între și coloniștii din Noile Țări de Jos. Războiul Regelui Filip (Răscoala lui Metacom) (1675–78) din Noua Anglie între coloniști și triburile locale, printre care , și . (1711–1715) în (1715–17) în (1722–25) în nordul Noii Anglii și Acadia franceză (New Brunswick și Nova Scoția) (1763–66) în (1774) în vestul Virginiei (Kentucky și Virginia de Vest)

În unele cazuri, conflictele erau motivate de concurența dintre puterile europene, triburile amerindiene având tendința să dezvolte alianțe cu partenerii lor comerciali. Triburile au luptat de ambele părți în , , Războiul lui Dummer, și Războiul franco-indian, fiind aliați cu coloniștii britanici sau francezi în funcție de propriile interese.

La est de Mississippi (1775–1842)

Negustorii și agenții guvernamentali britanici au început să furnizeze arme amerindienilor care trăiau în Statele Unite după Revoluție (1783–1812) în speranța că, dacă izbucnește un război, aceștia vor lupta de partea britanicilor. De asemenea, aceștia plănuiau să înființeze o națiune indiană în regiunea Ohio-Wisconsin pentru a împiedica expansiunea americană.Francis M. Carroll, A Good and Wise Measure: The Search for the Canadian-American Boundary, 1783–1842 (2001) pp. 23–25 Din această cauză, Statele Unite au declarat război în 1812. Majoritatea triburilor au luptat de partea britanicilor, în special pe cei aliați cu Tecumseh, dar au fost în cele din urmă învinși de trupele generalului William Henry Harrison.

Numeroși membri din triburile învinse au trecut granița în Canada; cei din sud s-au îndreptat spre Florida, aflată sub controlul Viceregatului Noii Spanii, unde erau considerați oameni liberi, nu sclavi. La începutul secolului al XIX-lea, guvernul federal era presat de coloniștii din mai multe regiuni să-i expulzeze pe indieni. din 1830 le-a oferit amerindienilor două opțiuni: fie renunță la apartenența tribală, se mută într-o rezervație indiană și acceptă despăgubiri pentru teritoriile lor, fie pleacă spre vest. Unii s-au împotrivit cu înverșunare, în special . Aceștia nu au fost niciodată învinși, deși unii au acceptat să plece în Teritoriul Indian. Statele Unite au renunțat să-i urmărească pe ceilalți, care s-au îndreptat spre mlaștini și în . Alții au fost mutați în rezervații situate la vest de fluviul Mississippi, cea mai cunoscută izgonire fiind cea a triburilor Cherokee, cunoscută astăzi sub denumirea de „Drumul lacrimilor”. miniatura|Hartă cu bătăliile și masacrele din Teritoriul Ohio în perioada 1775 - 1794

Războiul de independență (1775–1783) Războiul de independență a cuprins două războaie luptate în același timp de patrioții americani. Războiul din est a fost o luptă împotriva dominației britanice, în timp ce războiul din vest a fost un „război indian”. Statele Unite au luptat împotriva britanicilor pentru controlarea teritoriului de la est de fluviul Mississippi. O parte din amerindieni s-au aliat cu britanicii, deoarece sperau să reducă numărul așezărilor și să oprească expansiunea americană. În opinia unui scriitor, Războiul Revoluționar a fost „cel mai vast și mai distructiv” război amerindian din istoria Statelor Unite.Raphael, People's History, 244.

Unele triburi nu știau pe cine ar trebui să sprijine. Confederația Iroquois - din New York și Pennsylvania - a luptat de ambele părți: și s-au aliat cu patrioții americani, în timp ce , , și au luptat de partea britanicilor. Irochezii au încercat să nu lupte împotriva propriii membri, însă războiul i-a obligat în cele din urmă să-și atace semenii și ambele părți au pierdut teritorii după încheierea conflictului. Coroana le-a oferit irochezilor rămași fără pământ o în Ontario și alte teritorii. În sud-est, Cherokee s-a împărțit în două: un trib pro-american și unul pro-britanic, numit de americani și condus de .

Când britanicii au încheiat un acord de pace cu americanii prin Tratatul de la Paris (1783), au cedat o mare parte din teritoriul indian acestora. Triburile indiene care au luptat de partea britanicilor și împotriva americanilor erau considerate ostile de către Statele Unite. miniatura|220x220px|Bătălia de la Fallen Timbers miniatura|Tratatul de la Greenviile (1795)

Războaiele Cherokee Conflictele din Vestul Sălbatic au continuat aproape fără încetare de la implicarea triburilor Cherokee în Războiul de independență până la sfârșitul anului 1794. Indienii Chickamauga Cherokee, numiți mai târziu „Lower Cherokee”, își aveau obârșia în , iar mai târziu în Lower Towns, Valley Towns și Middle Towns. Și-au urmat căpetenia Dragging Canoe spre sud-vest, până în zona din apropiere de Chattanooga, Tennessee. Plecați mai departe spre Five Lower Towns, aceștia au întâlnit un grup de indieni , albi, sclavi fugari, renegați și peste 100 de indieni . Principalele obiective erau coloniile din situate de-a lungul râurilor , și și din Valea lui Carter din estul statului Tennessee, precum și așezările construite de-a lungul râului Cumberland, începând cu în 1780 și , iar mai târziu Virginia, Carolina de Nord, Carolina de Sud și Georgia. Triburile au organizat raiduri, campanii militare, ambuscade și câteva bătălii la scară larga împotriva coloniștilor americani. Campaniile coordonate de Dragging Canoe și de succesorul său - - au fost desfășurate concomitent cu alte campanii în Teritoriul de Nord-Vest. Conflictele au continuat până la Tratatul de la din noiembrie 1794.Wiley Sword, President Washington's Indian War: The Struggle for the Old Northwest, 1790–1795 (University of Oklahoma Press, 1985).

Conflictele din Nord-Vest miniatura|Moartea lui Tecumseh în Bătălia de pe râul Thames. În 1787, Teritoriul de Nord-Vest era deschis pentru colonizare prin , iar coloniștii americani au început să pătrundă în regiune pentru a stabili așezări. Întâmpinând rezistență din partea triburilor din zonă, administrația președintelui George Washington a decis să organizeze o expediție militară în teritoriu. Cu toate acestea, în au avut de înfruntat o confederație de triburi condusă de căpeteniile (Shawnee), (Miami),Harvey Lewis Carter, The Life and Times of Little Turtle: First Sagamore of the Wabash (1987) (Lenape) și (Ottawa). Amerindienii au învins trupele conduse de generalii și . Această bătălie a reprezentat cea mai gravă înfrângere militară suferită vreodată de armata americană. Coloniștii au încercat să negocieze o înțelegere, dar Blue Jacket și confederația condusă de indienii shawnee au insistat asupra unei granițe pe care americanii o considerau inacceptabilă; prin urmare, o nouă expediție militară - sub conducerea generalului - a fost organizată în regiune. Trupele lui Wayne au învins confederația amerindiană în în 1794. Triburile sperau să primească sprijin din partea britanicilor, însă când acesta nu a venit, au fost obligați să semneze în 1795 prin care cedau Ohio și o parte din Indiana Statelor Unite.Gregory Evans Dowd, A Spirited Resistance: The North American Indian Struggle for Unity, 1745–1815 (Johns Hopkins U.P. 1992.)

Tecumseh și Războiul din 1812 În 1800, populația amerindiană era de aproximativ 600.000 în Statele Unite continentale. Până în 1890, populația lor a scăzut la aproximativ 250.000.Thornton, Russel (1990). American Indian holocaust and survival: a population history since 1492. University of Oklahoma Press. p. 43. . În 1800, William Henry Harrison a devenit guvernator al sub conducerea președintelui Thomas Jefferson și a încercat prin orice mijloace posibile să obțină teritoriile amerindiene. Frații Tecumseh și , indieni shawnee, au pus la cale în încercarea de a împiedica expansiunea americană spre vest.

În timp ce Tecumsehera vizita teritoriile sudice în căutarea unor aliați printre indienii Muscogee, Cherokees și , Harrison a mărșăluit împotriva confederației sale, învingându-l pe Tenskwatawa în în 1811. Americanii sperau că victoria va pune capăt rezistenței amerindiene, însă Tecumseh nu a renunțat și a devenit aliatul britanicilor în Războiul din 1812. Căpetenia shawnee a fost ucisă de armata lui Harrison în , iar rezistența din Nord-Vest s-a prăbușit. După din 1818, Statele Unite au preluat controlul teritoriului Florida.

La vest de Mississippi (1811–1924) Seria de conflicte din vestul Statelor Unite dintre amerindieni, coloniștii americani și armata americană sunt cunoscute sub denumirea de Războaiele Indiene. O mare parte dintre aceste conflicte au avut loc în timpul și după încheierea Războiului Civil American, continuând până la colonizarea Vestului Sălbatic în jurul anului 1890. Cu toate acestea, în regiunile colonizate din vest s-au desfășurat conflicte semnificative în perioada pre-1860, cu precădere în Texas, New Mexico, Utah, Oregon, California și statul Washington.Leboso, Osvaldo. «El caso norteamericano». Monografias.com S.A. Consultado el 8 de agosto de 2009Changing Numbers, Changing Needs: American Indian Demography and Public Health. Jeffrey S. Passel. The National Academies of Sciences, Engineering and Medicine