miniatura| Afganistan (verde) și China (portocaliu) Frontiera între Afganistan și China este o linie de demarcație de care separă Afganistanul și China, începând de la punctul triplu al ambelor țări cu regiunea Kashmir administrată de Pakistan (), urmând cumpăna apelor de-a lungul Munților Mustagh și terminând la punctul triplu cu Tadjikistan. Această graniță scurtă se află în nord-estul extrem al Afganistanului, la mare distanță de cea mai mare parte a țării sau de zonele urbane din oricare dintre cele două țări, la capătul lungului și îngustului . Partea chineză a graniței se află în . Granița este traversată de mai multe trecători montane, între care în sud și în nord.

Ambele părți ale graniței sunt rezervații naturale: rezervația naturală Coridorul Wakhan din , provincia Badahșan pe partea afgană și din , , regiunea autonomă uigură Xinjiang pe partea chineză. miniatura| Hartă ce ilustrează coridorul Wakhan și granița Afganistan-China Această frontieră este punctul unde se face cea mai mare trecere de la un fus orar terestru la altul de pe Pământ, cu o diferență de 3,5 ore între UTC+4:30 din Afganistan și UTC+08:00 din China.

Istorie Zona de frontieră era o arteră de pe Drumul Mătăsii. Se crede că celebrul pelerin budist chinez Xuanzang a călătorit prin această zonă în călătoria sa de întoarcere în China în jurul anului 649 e.n..

Granița între Afganistan și China a fost convenită printr-un acord între britanici și ruși în 1895, ca parte a Marelui Joc, fără ca cele două țări să fie consultate. Chinezii și afganii au căzut de acord asupra graniței lor comune abia în 1963, când Regatul Afganistanului și Republica Populară Chineză și-au demarcat granița.

Se crede că, în vremuri mai recente, trecătoarea principală, pasul Wakhjir, este uneori folosită ca rută de contrabandă cu droguri de intensitate scăzută și este folosită pentru a transporta în China opiu produs în Afganistan. În anii 2000, Afganistanul a cerut Chinei în mai multe rânduri să deschidă granița din Coridorul Wakhan din motive economice sau ca o rută alternativă de aprovizionare pentru combaterea insurgenței talibane. Cu toate acestea, China s-a opus, în mare parte din cauza tulburărilor din provincia sa Xinjiang din vestul extrem, adiacentă coridorului.Afghanistan tells China to open Wakhan corridor route. The Hindu. June 11, 2009 China mulls Afghan border request. . June 12, 2009 În decembrie 2009, exista o cerere a Statelor Unite adresată Chinei în vederea deschiderii coridorului. South Asia Analysis Group: Paper No. 3579, 31 December 2009

Au existat propuneri și planuri ale guvernului regional din Kashgar de a deschide ca poartă de intrare în scopuri economice încă din anii 1990. Aceasta însă nu s-a întâmplat. miniatura| Granița Afganistan-China (1969), include majoritatea caracteristicilor menționate în tratatul din 1963 Articolul 1 al tratatului din 1963 descrie granița Afganistan-China, începând de la capătul sudic:

Capătul nordic al graniței se găsește la punctul triplu pe vârful Povalo-Șveikovskogo (în ) / vârful Kokrash Kol (Vârful Kekelaqukaole; în ), punctul cel mai estic al Afganistanului.

Puncte de trecere a frontierei În trecut, principalul punct de trecere dintre cele două părți a fost , folosit vreme de cel puțin un mileniu de la Drumul Mătăsii. Pe lângă pasul Wakhjir, există și , care este situat la extremitatea estică a .

Trecătorille sunt închise deoarece , de pe partea chineză, este închisă vizitatorilor; cu toate acestea, localnicilor și păstorilor din zonă li se permite accesul.

Hărți Există câteva hărți istorice în limba engleză ale graniței Afganistan-China, de la mijlocul până la sfârșitul secolului al XX-lea:

Completări

Note

Lectură suplimentară Studiu asupra graniței internaționale nr. 89 – 1 mai 1969 Granița Afganistan – China

Categorie:Frontiere