Smart Forfour (stilizat ca „smart forfour”) este o mașină de oraș (segmentul A) comercializată de Smart pe parcursul a două generații. Prima generație a fost comercializată în Europa și Asia (Japonia) între 2004 și 2006 cu o configurație cu motor frontal, împărțind platforma cu Mitsubishi Colt. Cea de-a doua generație a fost comercializată în Europa din 2014, după o pauză de opt ani, folosind configurații cu motor spate sau motor electric spate. Se bazează pe a treia generație de Renault Twingo, care formează și baza pentru a treia generație de Smart Fortwo.
Prima generație (W454; 2004)
left|thumb|Spatele unui Forfour cu motorizare 1,3 (benzină) Passion parcat Context În urma când Mitsubishi Motors Corporation a avut de suferit pierderi, dar și a demisiei noului președinte ales al companiei, Shigeru Matsumoto; Japanese Outbound Acquisitions: Explaining What Works, Springer, 2018, p. 75 în urma scandalului mușamalizărilor plângerilor din Japonia care ar fi dus la rechemarea vehiculelor Mitsubishi defecte, compania a căutat sprijin extern vânzând 34 % din acțiunile sale către DaimlerChrysler pentru suma de 2,1 miliarde euro (2 miliarde de dolari) în 27 martie 2000. La acel moment singurii producători cu acționariat japonez au rămas Toyota Motor Corporation și Honda Motor Company. În urma acordului, DaimlerChrysler a devenit a treia cea mai mare companie auto din lume, după General Motors și Ford Motor Company. Existau așteptări din partea companiei germane de creștere a vânzărilor în Asia de la 4 % (înainte de 2000) la 25 % în urma colaborării. De asemenea, tot aceasta s-a angajat să nu-și asume datoria imensă de 14 miliarde de dolari a Mitsubishi, dar puterea companiei germane putea să ajute Mitsubishi la negocierea cu creditorii pentru noi condiții. Potrivit DaimlerChrysler, găsirea de parteneri străini de către competitorii Toyota și Honda era improbabilă.
Compania germană și cea japoneză și-au aprofundat cooperarea deja existentă, iar Mitsubishi Motors a decis să facă din fabrica proprie Nedcar Mitsubishi-Volvo din Țările de Jos, până atunci specializată în producția de autovehicule și Mitsubishi Carisma cu șasiu comun,Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 162 o subsidiară în scopul producției comune cu Daimler în viitor. Colaborarea a contribuit la ruperea discuțiilor existente din 1997 ale DaimlerChrysler cu Grupul PSA în scopul dezvoltării Smart-ului cu patru locuri și anularea planului de a produce o mașină Chrysler în SUA pentru piața europeană. În schimb, compania germană a cumpărat jumătate din fabrica Nedcar.
Consiliul de administrație al DaimlerChrysler a pus în discuție înlocuirea Clasei A din cauza rentabilității scăzute din totdeauna, ajungându-se la ideea de a scoate o nouă generație a Clasei A cu un grad limitat de partajare a componentelor cu viitorul Smart și s-a pornit programul de dezvoltare a vehiculului cu 4 locuri, denumit oficial „Forfour” în 2003. După încetarea producției de autovehicule Volvo se aștepta înlocuirea cu producția de mașini Smart Forfour, însă care a venit abia în 2004.
În aprilie 2004 Mitsubishi Motors, singurul producător auto neprofitabil al Japoniei, împovărat de datorii în valoare de 1,14 trilioane de yeni și de problema rechemării a aproximativ 80 000 de autovehicule din SUA și Japonia în același an, a comunicat cu acționarii despre un plan de supraviețuire (continuitate) de 700 de miliarde de yeni (6,4 miliarde de dolari). Însă DaimlerChrysler a anunțat că nu va mai participa la majorarea de capital planificată anterior, acest lucru concretizându-se în încetarea sprijinului financiar. La acel moment grupul deținea 37 % din acțiunile Mitsubishi. Se mai avea în vedere vinderea pachetului de acțiuni. Declarații publice au venit din partea ministrului de Finanțe al Japoniei, Nobuteru Ishihara și ministrului industriei, Shoichi Nakagawa.
În timp, negocierile între cele două companii, Mitsubishi și Daimler, pentru înființarea unei societăți mixte la NedCar au progresat puțin, iar legătura de capital a luat sfârșit în 2005, eveniment care a dus la scăderea vânzărilor de Smart Forfour în 2006. Daimler a încheiat acordul de producție în fabrica Nedcar în 2008.
Compania Smart a propus și un model SUV 4x4 cu care s-ar fi dorit intrarea pe piața americană, iar în același timp, până în 2006 să fi avut o gamă de patru tipuri de mașini: Fortwo, Forfour, Roadster și SUV. Însă ideea a fost abandonată în urma încetării producției de Roadster și Forfour.The Little ..., Jackson, 2009, p. 120
Concepere și producție miniatura|stanga|Imagine de prezentare a Smart Tridion 4 din 2001 Pe baza conceptului de succes al mașinii Smart City pentru două persoane, în anul 2001 a apărut conceptul Tridion 4, primul autovehicul Smart pentru 4 pasageri. Acesta măsura 3,65 m (12 picioare) în lungime, însă cu spațiul interior mărit și cu design cu cinci uși.Tom Warhol; Smart car, Marshall Cavendish Benchmark, New York, 2011, p. 23 Conceptul a fost prezentat la Salonul Auto de la Frankfurt din 2001.From Frankfurt, with attitude; Auto designers are nothing if not opinionated, and Ginger Ostle is no exception. When we asked him for a designer's-eye view of September's Frankfurt auto show, he obliged with a note that zinged the host companies...and cheered six standouts pictured here, Automotive News (Vol. 76, Issue 5956), Crain Communications, Inc., 5 November 2001
La finalul anului 2003 a început producția la Nedcar de Smart Forfour și Mitsubishi Colt.
La aflarea veștii colaborării între cele două companii, fanii Smart au fost nemulțumiți de faptul că vehiculul mai spațios ce avea să se producă prelua foarte mult de la Mitsubishi în scopul simplificării drumului pe piața mașinilor mici de familie. Fanii mai radicali susțineau că Forfour „putea fi un Smart numai dacă motorul este amplasat în spate”, reluând în fapt argumentele celorlalți fani radicali ai Porsche și Volkswagen Beetle din anii 1970, iar alții se temeau că viitorul Smart „devenea o clonă cinică a echivalentului Mitsubishi Colt”, o marcă și un model neremarcat pentru individualitate sau personalitate. Pe de altă parte, fanii moderați erau îngrijorați că „spiritul Smart se putea găsi zdrobit în fața unor de design japonez plictisitor și prudent cronic”.Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 220
Ceremonia de dezvelire a modelului Forfour a avut loc în iunie 2003 la , unde compania Smart din Böblingen a închiriat o clădire a unui terminal ce avea să fie inaugurat ulterior evenimentului auto, în tradiția cunoscută a companiei de a alege locații neobișnuite pentru conferințele de presă și test-drive-uri. În discursul ținut de , membru al consiliului de administrație din DaimlerChrysler, s-a menționat că Elveția reprezintă un loc istoric pentru Smart, întrucât la Biel, , descris ca „un om neconvențional și deschis la minte”, a lansat impulsul creării companiei Smart.Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 231 Hubbert a mai subliniat momentele dificile din istoria companiei dar și cele particulare ale noului model, cauzate de diferențele de limbă, timp și cultură și a lăudat în același timp cooperarea cu Mitsubishi.Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 232
Potrivit unei declarații publice la Roma a lui Hubbert din februarie 2004, se aștepta ca modelul să ridice vânzările companiei Smart cu 40 %, adică aproximativ 170 000–180 000 de unități. Pentru respectivul an se aștepta vânzarea a 50 000 de unități, iar la atingerea capacității maxime, 80 000.
Cântărețul Robbie Williams, fan al modelului Smart Crossblade,Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 170 a fost sponsorizat de compania Smart în turneul său european de vară din 2003. Acesta a jucat și într-o reclamă TV pentru lansarea Forfour în același an, fiind difuzată în fiecare seară a turneului.Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 205 Cu o altă ocazie acesta a declarat că Forfour este „fain” (în ).Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 206
Smart Forfour a fost dezvoltat în 33 de luniThe new ..., 2004, p. 3 în comun cu Mitsubishi Motors și produs la fabrica Nedcar din Țările de Jos, împărțind același șasiu și 40 % din componente (după alte surse procentul este de 60 % sau mai mult) cu Mitsubishi Colt. Astfel, ambele companii au economisit fonduri în dezvoltare și producție, fabrica fiind utilizată în comun.The Little ..., Jackson, 2009, p. 131 Forfour fost lansat oficial în 2004 pentru piața de mașini compacte, preluând design-ul tridion de la Smart Fortwo și având inovații în ceea ce privește interiorul.The Little ..., Jackson, 2009, p. 129 Forfour s-a dovedit o alternativă diferită la Mini-ul deținut de BMW și la Volkswagen New Beetle.The Little ..., Jackson, 2009, p. 117
Modelul a fost pus în vânzare în martie 2004, cu trei motorizări de benzină, cu prețuri începând de la 12 990 de euro. Cele cu motoare pe motorină au fost lansate în toamna aceluiași an. Un model limitat la 3000 de unități (Blackbasic) a fost pus în vânzare cu 11 700 de euro. Cel mai mare și echipat Forfour însă depășea prețul de 20 000 de euro.
Însă în timp nu s-a dovedit viabil în vânzări în comparație cu concurenții pe același segment, având în comun deficiențe tehnice cu Mitsubishi Colt. Deși în presa de atunci existau recenzii favorabile, modelul nu s-a vândut suficient de mult pentru a justifica menținerea în producție. Numărul de 80 000 de unități de vândut nu a fost atins nici în cel de-al doilea an de producție, astfel încât vehiculul a fost scos de pe piață în 2006,Willi Diez; Automobil-Marketing: Erfolgreiche Strategien, praxisorientierte Konzepte, effektive Instrumente, Vahlen, 2015, p. 98 dovedindu-se a fi modelul cu una dintre cele mai scurte perioade de producție din ultimii ani. Succesul limitat este comparabil cu cel al modelelor Volkswagen New Beetle și DaimlerChrysler PT Cruiser, dar care se aflau încă în producție.
Într-un episod Top Gear din 2004 Richard Hammond și James May au avut provocarea de a petrece 24 de ore într-un Forfour pentru a verifica dacă afirmația din broșura autovehiculului „proiectat ca un lounge (loc de odihnă)” este acceptabilă. Aceștia au declarat că „se descurcă”, este „stilizat frumos” și „întoarce capurile suficient de bine pentru a-i determina pe oameni să le cumpere de mâncare”, dar concluzia acestora a fost că e „prea scump pentru ceea ce este”.
Design
Ca restul automobilelor Smart, acesta se bazează pe design-ul german de după cel de-al Doilea Război Mondial, numit în engleză , derivat din construcția motocicletelor.Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 28 Heinkel și Messerschmitt, recunoscuți pentru construcția de aeronave,Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 29 li s-a interzis după al Doilea Război Mondial construcția acestora și s-au orientat către construcția de mașini mici.Adam Quellin, „The little book of microcars”, Veloce Publishing Ltd, 2015, f.p. BMW pe de altă parte, specializat atunci în motoare de aeronave, a combinat design-ul mașinii italiene cu producția proprie de motociclete. Fenomenul a început să ia sfârșit în momentul în care piața britanică a fost cucerită de mașini germane și copii locale de acest fel, iar , director al , a dorit să le combată prin crearea Mini. Motivul principal al lui Lord l-a reprezentat impactul avut de mașinile de tip bubble car după criza combustibilului din 1956, pe fondul Crizei Suezului, unde canalul de navigație era folosit în transportul a două treimi din petrolul către Europa. Însă Mini nu era un microcar în același sens cu viitoarele Smart-uri.
Proporțiile modelului sunt tipice mărcii Smart, unde se combină design-ul compact cu unul sport. Acesta a fost descris de Klaus Badenhausen (director de dezvoltare), Walter Klinkner (director general de dezvoltare al Smart) și Hartmuth Sinkwitz (șef de design al modelului) ca sporty small car. Pentru a contribui la design-ul sport consola-spate este scurtă iar roțile, de dimensiuni mari, sunt poziționate la nivel cu aripile și există un ampatament lung. De asemenea, capota-față este înclinată abrupt. În toate variantele caroseria are patru uși laterale și un hayon.