Alegeri legislative în Italia, 2022

Alegerile legislative anticipate din Italia din 2022 sunt programate să aibă loc pe 25 septembrie 2022. Criza guvernamentală din 2022 ce a condus la demisia premierului Mario Draghi, rezultatul fiind că președintele Sergio Mattarella a decis să dizolve parlamentul pe 21 iulie, cu opt luni înainte ca mandatul acestuia să expire, și prin urmare, au fost convocate noi alegeri. Draghi continuă să fie șeful executivului în calitate de prim-ministru interimar.

Ca urmare a referendumului constituțional din Italia din 2020, dimensiunea Parlamentului va fi redusă față de alegerile anterioare. Conform Constituției Italiei modificate, vor fi 400 de membri ai Camerei Deputaților și 200 de membri aleși ai Senatului Republicii, în scădere de la 630, respectiv 315. În plus, în urma aprobării unei legi constituționale în 2021, vârsta minimă de vot pentru Senat va fi aceeași ca și pentru Cameră (18 ani și nu 25), astfel că pentru prima dată cele două camere vor avea identice circumscripțiile electorale.

Observatorii au comentat că rezultatele au schimbat geopolitica Uniunii Europene, în urma câștigurilor extremei drepte în Franța, Spania și Suedia. S-a remarcat, de asemenea, că rezultatul alegerilor va marca primul guvern condus de extrema dreaptă din Italia și cel mai de dreapta guvern din 1945 încoace. Legislativul nou ales a avut loc pe 13 octombrie și a avut loc alegerea a doi purtători de cuvânt din partea extremei drepte și, respectiv, anti-LGBT; Meloni a preluat postul de premier pe 22 octombrie 2022.

Fundal

La alegerile generale din 2018, niciun grup politic sau partid nu a obținut o majoritate absolută, ceea ce a rezultat într-un parlament fragmentat. Pe 4 martie, Coaliția de centru dreapta, în care Liga lui Matteo Salvini a apărut ca principală forță politică, a câștigat o pluralitate de locuri în Camera Deputaților și în Senat, în timp ce partidul anti-sistem Mișcarea Cinci Stele (M5S) condusă de Luigi di Maio a devenit partidul care a obținut cele mai multe voturi. Coaliția de centru stânga, condusă de Matteo Renzi, liderul partidului de la guvernare, Partidul Democrat, a ieșit pe locul al treilea. Din cauza rezultatelor slabe ale PD și Coaliției de centru-stânga, Renzi și-a dat demisia pe 12 martie, locul său fiind luat interimar de Maurizio Martina.

Salvini din Liga a continuat turnura naționalistă italiană pe care a luat-o la alegerile generale din 2018. În octombrie 2018, Lega per Salvini Premier (LSP) a fost înființată ca un partid soră pentru a promova candidatura lui Salvini ca prim-ministru al Italiei. De atunci, comentatorii politici l-au descris ca un partid paralel al Ligii, cu scopul de a-l înlocui politic pe acesta din urmă, care fusese împovărat de o datorie statutară de 49 de milioane de euro. Statutul LSP îl prezenta ca un partid naționalist și suveranist. Pe 22 ianuarie 2020, cu patru zile înainte de alegerile regionale, Di Maio a demisionat din funcția de lider al M5S și a fost înlocuit interimar de Vito Crimi.

Primul guvern Conte Ca rezultat al unui parlament fragmentat, au fost necesare negocieri prelungite înainte de a putea fi format un nou guvern. Discuția dintre M5S și Liga a rezultat în propunerea autodeclaratului „guvern al schimbării” sub conducerea lui Giuseppe Conte, un profesor universitar la drept apropiat de M5S. După câteva certuri cu Președintele Sergio Mattarella, guvernul Conte, care a fost numit de mass-media drept „primul guvern all-populist din Europa de Vest", a depus jurământul pe 1 iunie. stanga|miniatura|220x220px|Giuseppe Conte și Președintele Sergio Mattarella la Palatul Quirinal Alegerile pentru Parlamentul European, care au avut loc în mai 2019, au rezultat în victoria Ligii Nordului, care a obținut 34 de procente și 20 de locuri, mai mult decât orice alt partid din țară. În august 2019, Vicepremierul Matteo Salvini a anunțat o moțiune de cenzură împotriva lui Conte după creșterea tensiunilor în cadrul coaliției. Mulți analiști politici au crezut că moțiunea de cenzură a fost o încercare de a forța alegerile anticipate pentru a crește puterea Ligii Nordului în cadrul Parlamentului Italiei, asigurându-se că Salvini ar putea deveni următorul prim-ministru. Pe 20 august, în urma dezbaterii parlamentare în care l-a acuzat pe Salvini că este un oportunist politic care „declanșase criza politică doar pentru a-și servi interesul personal”, Premierul Conte și-a dat demisia în fața președintelui Mattarella.

După alegerile generale din 2018, M5S a început să aibă o scădere atât în sondajele de opinie, a deputaților și senatorilor, cât și a rezultatelor alegerilor, începând cu alegerile pentru Parlamentul European din Italia din 2019. După rezultatele slabe, Di Maio a câștigat un vot de încredere în conducerea sa și s-a angajat să reformeze partidul. La alegerile generale care au avut loc în martie 2018, M5S a câștigat 227 de fotolii de deputați și 112 de fotolii de senatori; din februarie 2022, partidul a scăzut la 157 de deputați și 62 de senatori, deși a rămas cel mai mare partid din parlament.. Dezertările au dat reprezentare parlamentară partidelor Alternativa, Partidul Comunist, Partidul Refundației Comuniștilor(PRC), Italexit, și Puterea Poporului (PaP).

Al doilea guvern Conte

Pe 21 august, președintele Mattarella a început consultările cu toate grupurile parlamentare. În aceeași zi, direcția națională a PD a declarat oficial că este deschisă să poarte discuții de formare a unui guvern cu M5S, bazat pe europenism, o economie verde, dezvoltare durabilă, lupta împotriva inegalității economice, și o nouă politică a imigrației. Întrucât discuțiile au dus la un rezultat neclar, președintele Mattarella a anunțat o a doua rundă de consultare pentru 27 sau 28 august.

În zilele care au precedat turul doi, a început o confruntare între PD și M5S, în timp ce grupul parlamentar de stânga LeU și-a anunțat sprijinul pentru un potențial cabinet M5S–PD. Pe 28 august, noul secretar ales al PD Nicola Zingaretti și-a anunțat la Palatul Quirinal poziția favorabilă pentru formarea unui nou guvern cu M5S, cu Giuseppe Conte în frunte. În aceeași zi, Mattarella l-a chemat pe Conte la Palatul Quirinal pentru 29 august pentru a-i da sarcina de a forma un nou cabinet. Pe 3 septembrie, membrii M5S au votat pe platforma Rousseau în favoarea unui acord cu PD sub conducerea lui Conte, cu peste 79% din voturi din aproape 80.000 de alegători. Conte a anunțat miniștrii noului său guvern, care a depus jurământul la Palatul Quirinal a doua zi. Pe 18 septembrie, Renzi a părăsit PD pentru a fonda partidul liberal Italia Viva (IV); s-a alăturat apoi guvernului cu IV pentru a ține Liga și pe Salvini departe de putere.

În octombrie 2019, parlamentul a aprobat Reforma Fraccaro, numită după Riccardo Fraccaro, deputatul M5S care a fost primul om care a semnat legea. Al patrulea și ultimul vot în Camera Deputaților a avut loc pe 8 octombrie 2019, cu 553 de voturi pentru și 14 împotrivă. La votul final, proiectul de lege a fost susținut atât de majoritate, cât și de opoziție; doar partidul liberal Mai Multă Europa (+Eu) și alte grupuri mici au votat împotrivă. Reforma prevedea o reducere a numărului de deputați, care ar scădea numărul de deputați de la 630 la 400 și cel de senatori de la 315 la 200. În perioada 20-21 septembrie 2020, italienii au aprobat în mare parte reforma cu aproape 70% din voturi printr-un referendum.

În ianuarie 2020, Italia a devenit una dintre țările cel mai grav afectate de pandemia de COVID-19. Guvernul lui Conte a fost primul din lumea occidentală care a implementat un lockdown pentru a opri răspândirea bolii. În ciuda faptului că a fost larg susținut de opinia publică, lockdown-ul a fost, de asemenea, descris ca fiind cea mai mare suprimare a drepturilor constituționale din istoria Republicii Italiene.

Guvernul Draghi

În ianuarie 2021, partidul lui Renzi Italia Viva și-a retras sprijinul pentru guvernul lui Conte, astfel declansând o criză guvernamentală. Deși Conte a reușit să câștige voturi de încredere în Parlament în zilele următoare, a ales să demisioneze pentru că nu a reușit să ajungă la majoritatea absolută în Senat.. După ce negocierile pentru formarea unui al treilea guvern Conte au eșuat, Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Eurpene, a devenit premier pe 13 februarie și șeful unui guvern de uniune națională compus din tehnocrați independenți și politcieni din Liga Nordului, M5S, PD, FI, IV, și LeU.

stanga|miniatura|220x220px|Mario Draghi acceptând sarcina de-a forma un nou guvern. În martie 2021, secretarul PD Zingaretti a demisionat după tensiuni tot mai mari în PD, minoritatea partidului acuzându-l pentru gestionarea crizei guvernamentale. Mulți membri marcanți ai partidului i-au cerut fostului prim-ministru Enrico Letta să devină noul lider; pe 14 martie, a fost ales în funcția de secretar de către adunarea națională a PD. În august 2021, a fost ales în funcția de președinte al M5S. În februarie 2022, un tribunal din Napoli a dat dreptate a trei activiști M5S, suspendând președinția lui Conte. Pe 19 februarie, Conte a făcut recurs la decizia instanței, pe motiv că nu avea cunoștință de statutul partidului din 2018, care prevedea excluderea de la vot a celor care au aderat la M5S de mai puțin de șase luni, iar procedura de vot era valabilă. În 2019, mai mulți oficiali M5S l-au criticat pe fostul lider Di Maio, după ce transparența platformei lui Rousseau, platforma online folosită de partid, a fost chestionată la începutul anului..

La alegerile prezidențiale din Italia, care au avut loc la sfârșitul lunii ianuarie 2022, Președintele Mattarella a fost reales, în ciuda faptului că a exclus un al doilea mandat, după ce partidele de la guvernare i-au cerut să facă acest lucru atunci când niciun alt candidat nu era viabil. În februarie 2022, patru foști deputați M5S (Silvia Benedetti, Yana Ehm, Doriana Sarli și Simona Suriano) au format grupul parlamentar ManifestA, o fuziune a partidelor PAP și PRC., al cărui nume face ecoul Manifestului Comunist cu un imperativ ca invitație la mobilizare.

miniatura|Președintele reales Mattarella a dizolvat Parlamentul italian în urma demisiei lui Draghi. În 2022, au apărut zvonuri cu privire la o posibilă retragere a sprijinului M5S pentru guvernul de uniune națională, inclusiv acuzații că Draghi l-a criticat în privat pe Conte și i-a cerut fondatorului M5S, Beppe Grillo, să-l înlocuiască. Acest lucru a venit pe fondul tensiunilor dintre M5S și guvernul Draghi pe probleme economice și de mediu, și a războiului ruso-ucrainean, care a provocat și o scindare în cadrul M5S. În iunie 2022, Di Maio a format Împreună pentru Viitor (IpF), iar IpF a continuat să sprijine guvernul Draghi. Pe 12 iulie, Draghi a declarat că va demisiona dacă M5S își va retrage sprijinul pentru guvern.

Pe 14 iulie, M5S a revocat sprijinul acordat guvernului de uniune națională cu privire la un decret privind stimularea economică pentru a contrasta criza energetică în curs. În aceeași zi, Draghi și-a dat demisia; demisia sa a fost respinsă de Mattarella. Pe 21 iulie, Draghi a demisionat din nou după ce un nou vot de încredere în Senat nu a trecut cu majoritatea absolută, în urma dezertărilor din M5S, Liga și Forza Italia. Mattarella a acceptat demisia lui Draghi și i-a cerut să rămână interimar pentru a se ocupa de afacerile curente. În ziua următoare, Mattarella a dizolvat oficial parlamentul și au fost convocate alegeri anticipate pentru 25 septembrie 2022.

Campanie electorală Sloganele marilor partide