, oficial Metropola Tokyo, este capitala Japoniei și una dintre cele 47 de prefecturi ale țării. Este cea mai populată zonă metropolitană din lume și considerat unul dintre cele mai moderne orașe din lume. Aici se află sediul Guvernului Japoniei și reședința împăratului. Tokyo este situat în Regiunea Kantō în partea de sud-est a insulei principale Honshu și include lanțurile de insule Izu și Ogasawara.Nussbaum, Louis-Frédéric. (2005). "Tōkyō" in ; "Kantō" in În trecut cunoscut drept Edo, a fost sediul guvernului încă din 1603 când Shogunul Ieyasu Tokugawa a făcut orașul sediul său. A devenit oficial capitală când Împăratul Meiji și-a mutat în anul 1868 reședința în oraș din fosta capitală Kyoto; atunci Edo a fost redenumit în Tokyo. Metropola Tokyo s-a format în 1943 prin unirea fostei Prefecturii Tokyo (東京府 Tōkyō-fu) cu Orașul Tokyo (東京市 Tōkyō-shi).
Tokyo este adesea menționat ca fiind oraș, dar de fapt este oficial cunoscut și guvernat drept o „prefectură metropolitană”, care diferă prin combinarea elementelor unui oraș și cele ale unei prefecturi, caracteristică întâlnită numai în Tokyo. Guvernul Metropolitan din Tokyo administrează cele 23 de Cartiere Speciale din Tokyo (fiecare condus ca un oraș în sine), care acoperea zona Orașului Tokyo înainte să se unească în 1943 și să formeze prefectura metropolitană. Guvernul Metropolitan mai administrează și 39 de municipalități situate în partea de vest a prefecturii dar și cele două lanțuri de insule. Populația cartierelor speciale este de peste 9 milioane de locuitori cu populația totală a prefecturii ce depașește 13 milioane de locuitori. Prefectura face parte din zona metropolitană cea mai populată din lume având peste 37.8 milioane de locuitori dar și cea mai dezvoltată aglomerare urbană din punct de vedere economic. Orașul găzduiește 51 de companii ce fac parte din Fortune Global 500, mai multe decât oricare oraș din lume. Tokyo este situat pe locul trei în topul organizat de International Financial Centres Development IndexEdit. Orașul găzduiește de asemenea numeroase televiziuni cum ar fi: Fuji TV, Tokyo MX, TV Tokyo, TV Asahi, Nippon Television, NHK și Tokyo Broadcasting System.
Tokyo este situat pe locul întai în Global Economic Power Index și pe locul patru în Global Cityes Index. Orașul este considerat un oraș alfa – în studiul GaWC din 2008. Orașul a fost clasat pe primul loc în anul 2014 în categoria „Cea mai bună experiență generală” de către TripAdvisor într-o analiză a orașelor lumii orașul este de asemenea situat primul în categoriile: „ajutorul dat de localnici”, „viață de noapte”, „cumpărături”, „transport public local”, și „curățenia străzilor”. În 2015 Tokyo a fost situat pe locul unsprezece în topul celor mai scumpe orașe pentru străini conform firmei de consultanță Mercer, dar și pe locul unsprezece în topul celor mai scumpe orașe în analiza despre costul vieții realizată de către Economist Intelligence Unit. In 2015 Tokyo a fost numit de catre Revista britanică Monocle. Ghidul Michelin a acordat orașului Tokyo cele mai multe stele Michelin decât oricărui alt oraș din lume. "「ミシュランガイド東京・横浜・鎌倉2011」を発行 三つ星が14軒、二つ星が54軒、一つ星が198軒に" , Michelin Japan, 24 noiembrie 2010. Tokyo este situat pe locul întâi în topul celor mai sigure orașe din lume. Ediția din 2016 a QS Best Student Cities a clasat Tokyo pe locul trei în topul celor mai bune orașe de a fi student. Tokyo a găzduit Jocurile Olimpice de vară din 1964, Jocurile Olimpice de vară din 2020 și Jocurile Paralimpice de vară din 2020 și Summitul G-7 din 1979, Summitul G-7 din 1986 și Summitul G-7 din 1993.
Etimologie Tokyo era inițial cunoscut drept Edo (江戸) , care înseamnă „estuar”. Room, Adrian. Placenames of the World. McFarland & Company (1996), p360. ISBN 0-7864-1814-1. Numele a fost schimbat în Tokyo , (東京 Tōkyō?, 東 tō „est”, și 京 kyō „capitală”) când a devenit capitala imperială odată cu sosirea Împăratului Meiji din 1868, urmând tradiția din Asia de Est de a adăuga cuvantul capitală (京) la numele orașului capitală.US Department of State. (1906). A digest of international law as in diplomatic discussions, treaties and other international agreements (John Bassett Moore, ed.), Volume 5, page 759; excerpt, "The Mikado, on assuming the exercise of power at Yedo, changed the name of the city to Tokio". La începutul perioadei Meijin orașului i se mai spunea și "Tōkei" o altă pronunțare a caracterelor Chinezești care înseamnă „Tokyo” devenind un omograf Kenji. Niște documente oficiale Englezești care au rezistat timpului se folosește „Tokei”. Totuși această pronunțare este învechită."明治東京異聞～トウケイかトウキョウか～東京の読み方" Tokyo Metropolitan Archives (2004). Retrieved on 13 septembrie 2008.
Numele de Tokyo a apărut pentru prima dată în cartea Kondo Hisaku scrisă de Sato Nobuhiro. Când Ōkubo Toshimichi a propus schimbarea numelui orașului către guvern în timpul Restaurări Meiji, conform lui Oda Kanshi (織田完之) a luat idea din acea carte. Istorie Înainte de 1869 (Perioada Edo)
Tokyo a fost la început un mic sat pescăresc numit Edo, în vechea Provincie MusashiNussbaum, "Provinces and prefectures" at . Edo a fost pentru prima dată fortificat de către Clanul Edo la sfârșitul sec al XII- lea. În anul 1457 Ōta Dōkan a construit Castelul Edo. În 1590, Tokugawa Ieyasu a făcut din Edo baza lui. Când a devenit Shogun în 1603, Edo a devenit centrul guvernului militar național. În timpul ulterior perioadei Edo, Edo a crescut ajungând unul dintre cele mai mari orașe din lume având o populație ce însuma un milion până în sec al 18-lea. Edo era capitala de facto a Japoniei chiar și în timp ce împăratul locuia la Kyoto capitala imperială. În acest timp orașul s-a bucurat de o perioadă prelungă de pace numită și Pax Tokugawa, beneficiind de o astfel de pace, Edo a adoptat o stringentă politică de izolare, care a ajutat să perpetueze lipsa unei amenințări militare grave asupra orașului. În lipsa daunelor produse de către razboi Edo și-a direcționat majoritatea resurselor pentru a reconstrui orașul în urma incendiilor persistente, cutremure și alte calamități naturale care au lovit orașul. Perioada de lungă izolare a luat sfârșit odată cu sosirea Comodorului American Matthew C. Perry în 1853. Comodorul Perry a negociat deschiderea porturilor Shimoda și Hakodate, fapt ce a dus la creșterea cererii de noi mărfuri străine și la o creștere ulterioară a inflației. Neliniștea socială a crescut datorită creșterii prețurilor și a culminat cu răspândite rebeliuni și demonstrații, în special sub forma „distrugerii” unităților cu orez. În acest timp susținătorii Împăratului Meiji au profitat de aceste tulburări create de rebeliuni pentru a-și consolida puterea și a înlătura pe ultimului shogun Tokugawa, Yoshinobu, în 1867. După aproape 263 de ani Pax Tokugawa a ajuns la sfârșit.
1869- 1943
În 1869 Împăratul Meiji în vârstă de 17 ani s-a mutat la Edo și astfel orașul a fost redenumit Tokyo (însemnând Capitala de Est). Orașul a fost împărțit în Yamanote și Shitamachi. Tokyo era deja centrul politic și cultural al țării iar mutarea reședinței împăratului l-a făcut de facto și capitală imperială, Castelul Edo devenind Palatul Imperial. Orașul Tokyo a fost înființat oficial la data de 1 mai 1889.
Tokyo în secolul al XX-lea a suferit două mari catastrofe: Marele Cutremur Kanto din 1923 și Al Doilea Război Mondial.
1943 – prezent
În anul 1943, Orașul Tokyo a fuzionat cu „Prefectura Metropolitană” a Tokyo. Începând de atunci guvernul metropolitan din Tokyo a servit drept guvern prefectural pentru Tokyo dar și să administreze Cartierele Speciale din Tokyo, pentru ceea ce fusese anterior Orașul Tokyo. Al Doilea Război Mondial a adus cu el și distrugerea la scară largă a unei mari proporții din oraș datorită raidurilor aeriene a Aliatilor și folosirea bombelor incendiare. Se estimează că bombardamentele asupra orașului din anii 1944 și 1945 au produs între 75.000 și 200.000 de victime în rândul și mai mult de jumătate din oraș distrus. Cea mai devastatoare noapte din război a fost la data de 9-10 martie 1945, când aproape 70.000 de bombe incendiare au căzut asupra jumătății de est a orașului, în principal asupra zonelor intens populate. Două cincimi din oraș au fost arse complet, mai mult de 270.000 de clădiri au fost demolate, 100.000 de civili au fost uciși și încă 110.000 au fost răniți. Între anii 1940 și 1945 populația capitalei Japoniei a scăzut de la 6.700.000 la 2.800.000 locuitori, iar majoritatea celor care și-au pierdut casele stăteau în locuințe improvizate.
După război, Tokyo a fost complet reconstruit și a fost prezentat lumii în timpul Jocurile Olimpice de vară din 1964. Anii 1970 au adus noi construcții cum ar fi Sunshine 60, un nou și controversat aeroport la Narita construit în 1978 (lângă oraș), și o creștere a populației la 11.000.000 de locuitori (în zona metropolitană).
Metroul din Tokyo și rețeaua de căi ferate au devenit unele dintre cele mai aglomerate din lume cum din ce în ce mai multă lume se muta în zonă. În anii 1980 prețurile imobiliarelor au crescut foarte mult. Această perioadă a fost urmată de o mare recesiune, anii 1990 au devenit „Decada Pierdută (Japonia)” din care și acum își revine încet.
Tokyo încă asistă la noi dezvoltări urbane pe loturi mari de pământ care nu sunt așa de profitabile. Printre proiectele recente se numără și Ebisu, Shibuya Garden Place, Insul Tennozu, Shiodome, Roppongi Hills, Shinagawa (acum și o stație Shinkansen) și partea Marunouchi din Tokyo Station. Clădiri cu importanță sunt demolate pentru a fi construite centre comerciale moderne cum ar fi Omotesando Hills.
Proiecte de recuperare a pământului au loc de foarte mult timp. Cel mai proeminent este zona Odaiba, care acum este un mare centru comercial și de distracții. Mai multe planuri au fost propuse pentru a transfera funcții guvernamentale naționale de la Takyo către capitale secundare în alte părți ale Japoniei, pentru a încetini dezvoltarea rapidă a Tokyo și pentru a revitaliza din punct de vedere economic alte regiuni ale țării. Aceste planuri au ridicat controverse în Japonia și încă trebuie puse în practică.
Cutremurul din Tohoku din anul 2011 urmat de tsunamiul care a devastat coasta de nord-est a insulei Honshu a fost simțit și în Tokyo. În orice caz datorită infrastructurii rezistente la cutremur, daunele asupra orașului au fost minore în comparație cu zona care a fost lovită direct de tsunami, totuși activitatea din oraș a fost în mare parte oprită. Criza nucleară care a urmat tsunamiului a lăsat în mare parte orașul Tokyo neafectat în ciuda unor variații în nivelul radiațiilor.
Pe 7 septembrie 2013 Comitetul Olimpic Internațional a selectat orașul Tokyo să găzduiască Jocurile Olimpice de vară din 2020. Tokyo a devenit astfel primul oraș din Asia care va organiza Jocurile Olimpice de două ori.
Geografie
thumb|right|Sediul Guvernului Metropolitan Partea continentală a Tokyo se află în partea de nord-vest a Golfului Tokyo și măsoară în jur de 90 km de la est la vest și 25 km de la sud la nord. Altitudinea medie în Tokyo este de 40 metri. Prefectura Chiba îl mărginește în partea de Est, Yamanashi la Vest, Kanagawa la Sud și Saitama în partea de Nord. Partea continentală a Tokyo este împărțită în Cartiere Speciale (ocupând jumatatea estică) și zona Tama (多摩地域) ce se întinde în partea de vest.
În zona administrativă a Metropolei Tokyo se află și două lanțuri de insule în Oceanul Pacific: Insulele Izu și Insulele Ogasawara care se întind la mai mult de 1.000 km față de continent. Din cauza acestor insule și a regiunii muntoase de la vest, densitatea totală a populației orașului nu coincide cu realitatea, cifrele depășesc cu mult cifrele reale ale densității din zonele urbane și cele suburbane.