Coalescența este o schimbare fonetică ce constă în fuziunea a două sunete într-unul singurBidu-Vrănceanu 1997, p. 106-107.Bussmann 1998, p. 192-193.Crystal 2008, p. 82.. După unii autori, de exemplu Dubois 2002, poate fi vorba și de fuziunea a mai mult de două suneteDubois 2002, p. 89.. Pe de o parte, coalescența este, din punct de vedere fonetic, un tip de asimilare; pe de altă parte, dintr-un punct de vedere lingvistic mai general, este un tip de contragere fonetică.

Coalescența poate fi privită din mai multe puncte de vedere: după categoria de sunete pe care o afectează: consoane sau vocale; după modul în care afectează sunetele: asimilare totală a unui sunet sau asimilare reciprocă; după entitățile pe care le afectează: interiorul unui cuvânt morfem, două morfeme în contact în componența unui cuvânt sau două cuvinte în contact; după caracterul diacronic sau sincronic al fenomenului: ținând de istoria cuvintelor, respectiv producând variante într-un anumit moment din istoria limbii.

Coalescențe de consoane

Uneori are loc o asimilare totală a unei consoane de către cea alăturată, care se păstrează și uneori se lungește, alteori rămâne scurtă.

De exemplu, în înmulți [ɨmmulˈtsi] există un caz de coalescență la contactul dintre prepoziția în, devenită prefix, și adjectivul mult, care s-a produs în procesul diacronic de formare a verbului a înmulți. Exemple asemănătoare în alte limbi sunt: prepoziția latină in + limité „limitat” > illimité [il(l)imite] „nelimitat” (cu lungirea facultativă a consoanei rămase); pod „sub” + tekst > podtekst [pottekst] „subtext”, bez stida „fără rușine” > bestidan „nerușinat”Klajn 2005, p. 30-31..

O coalescență ocazională, deci sincronică, se produce în vorbirea rapidă, de pildă între cuvintele ten mice [ˈtemmaɪs] „zece șoareci”Crystal 2008, p. 39..

Un exemplu de coalescență diacronică între un morfem radical și un morfem sufix lexical este község [ˈkøʃʃeːg] „comună” (substantiv)A. Jászó 2007, p. 127..

Alteori se formează un sunet diferit de ambele, cu trăsături articulatorii din ambele, adică o asimilare reciprocă: cât să [kɨt͡sːə] – coalescență între două cuvinte, sincronică; don’t you [dəʊnt͡ʃʊ] „tu să nu” – coalescență sincronică între un cuvânt în care a avut loc un alt tip de fuziune (do + not) și alt cuvânt; kertje [ˈkɛrcɛ] „grădina sa” – coalescență diacronică între un cuvânt radical și un sufix gramatical.

Coalescențe de vocale

Două vocale în contact din silabe vecine pot fuziona într-un diftong. După unii autori, acesta este o singură vocală, complexă, care se modifică, astfel încât se aude o anumită calitate vocalică la începutul diftongului și alta la sfârșitul luiBussmann 1998, p. 316.Dubois 2002, p. 149.Crystal 2008, p. 146.. Astfel, diftongul devine nucleul silabei ce rezultă din fuziune. Acest tip de coalescență are denumirea proprie de sinereză.

În limba română există sinereză, pe de o parte, în interiorul unor cuvinte. De pildă, teatru era pronunțat [teˈa.tru] atunci când a intrat în limbă, dar în româna standard din secolul al XXI-lea se pronunță [ˈte̯a.tru]Constantinescu-Dobridor 1998, articolul sinereză.. Pe de altă parte, se produce deseori sinereză și la contactul dintre unele cuvinte. Uneori este obligatorie, de exemplu la întâlnirea unor pronume personale și reflexive neaccentuate monosilabice terminate în e sau în i cu formele personale ale verbului auxiliar a avea, ex. te-am întrebat, ți-am spusBărbuță 2000, p. 107.. Alteori este facultativă: de atunci → de-atunci, îmi pare o poveste → îmi pare-o poveste etc..

În franceză sau în italiană, sinereza are loc numai în interiorul unor cuvinte: lion [ljɔ̃] „leu” (la Paris și în vestul Franței) vs. [liˈɔ̃] (în nordul, estul și sudul Franței, precum și în Belgia), variante acceptate de standardKalmbach 2013, § 4.21.; Laura [ˈlau̯.ra] (în Toscana și în Italia de Nord) vs. [ˈla.u.ra] (în Italia de Sud)Dubois 2002, p. 464..

În unele limbi s-a produs coalescență de tip asimilare reciprocă în procesul istoric de reducere a diftongilor și a triftongilor la o singură vocală: aurum > oro „aur”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul asimilare., or; aqua > veche eaue [e̯au̯ə] > modernă eau [o]Picoche și Marchello-Nizia 1999, p. 198.; veche lait [lajt] „lapte”, reine [rejn] > modernă [lɛ], respectiv [ʀɛːn]; limba gotică maiza > veche māra > modernă more „mai mult”Bussmann 1998, p. 1160..

Într-o limbă ca franceza, a cărei ortografie este dominată de principiul istoric și etimologic, scrierea păstrează deseori diftongii și triftongii reduși.

În română sunt cazuri de reducere a două vocale în hiat la una singură, ca variante în graiuri față de limba standard. Procesul trece printr-o fază în care cele două vocale formează un diftong, ex. căuta [kə.uˈta] > [kəu̯ˈta] > cătaConstantinescu-Dobridor 1998, articolul contragere..

Note

Bibliografie

A. Jászó, Anna, Hangtan (Fonetică și fonologie), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, p. 73–162 (accesat la 2 septembre 2022) Bărbuță, Ion et al. Gramatica uzuală a limbii române , Chișinău, Litera, 2000, ISBN 9975-74-295-5 (accesat la 2 septembre 2022) Bidu-Vrănceanu, Angela et al., Dicționar general de științe. Științe ale limbii , București, Editura științifică, 1997, ISBN 973-440229-3 (accesat la 2 septembre 2022) Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 2 septembre 2022) Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 2 septembre 2022) Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 2 septembre 2022) Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002 (accesat la 2 septembre 2022) Kalmbach, Jean-Michel, Phonétique et prononciation du français pour apprenants finnophones (Fonetica și pronunțarea limbii franceze pentru vorbitorii de limba finlandeză), versiunea 1.1.9., Universitatea din Jyväskylä (Finlanda), 2013b, ISBN 978-951-39-4424-7 (accesat la 2 septembre 2022) Klajn, Ivan, Gramatika srpskog jezika (Gramatica limbii sârbe), Belgrad, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, 2005, ISBN 86-17-13188-8 (accesat la 2 septembre 2022) Picoche, Jacqueline și Marchello-Nizia, Christiane, Histoire de la langue française (Istoria limbii franceze), ediția a III-a, Paris, Nathan, 1999 Trésor de la langue française informatisé (Tezaurul limbii franceze informatizat) (TLFi) (accesat la 2 septembre 2022)

Vezi și

Asimilație (lingvistică) Consoană Contragere Diftong Sinereză Vocală

Categorie:Fonetică