Arhoniisau, uneori, arhonții sunt, în gnosticism și religiile strâns legate de acesta, creatorii universului fizic. Pentru arhontici, ofiți, setieni (secte gnostice), dar și în scrierile bibliotecii Nag Hammadi, arhonii sunt conducători, fiecare înrudit/asociat cu una dintre cele șapte planete cunoscute; ei împiedică sufletele să părăsească tărâmul material. Conotația politică a numelui lor reflectă respingerea sistemului guvernamental, ca fiind viciat, fără șansă de mântuire adevărată.Francis T. Fallon "The Enthronement of Sabaoth" Brill Archive, 1978 p. 80 În maniheism, arhonii sunt conducătorii unui tărâm din „Regatul Întunericului”, arhoni care împreună formează Prințul Întunericului.În cosmologia maniheică, Lumea Întunericului, care a invadat Lumea Luminii din dorința de a se amesteca cu lumina, este condusă de cinci Arhoni răi (demon, dragon, vultur, pește și leu), care împreună alcătuiesc Prințul Întunericului. În exegeza The Reality of the Rulers, aspectul fizic al arhonților este descris ca hermafrodit, fețele lor fiind ca de fiare.
Hebdomad O trăsătură caracteristică a conceptului gnostic al universului este rolul jucat în aproape toate sistemele gnostice de cei șapte arhonți creatori ai lumii, cunoscuți sub numele de (ἑβδομάς). Cei Șapte sunt în majoritatea sistemelor puteri semi-ostile și sunt considerate ca ultimele și cele mai inferioare emanații ale Dumnezeirii; sub ele — și adesea considerate ca provenind din ele — se află lumea puterilor diabolice. Există însă și anumite excepții; Basilides a predat despre existența unui „mare arhon” numit Abraxas care a stăpânit peste 365 de arhonți (ouranoi).Irenaeus, , i. 24.
Evident, din lucrări precum Apocrifa lui Ioan, Diagramele Ofite, Despre originea lumii și Pistis Sophia, arhonții joacă un rol important în cosmologia gnostică. Probabil că inițial s-au referit la daimonii greci ai planetelor, dar în gnosticism ei au devenit conducătorii demonici ai lumii materiale, fiecare asociat cu o sferă cerească diferită. Considerați conducători ai lumii materiale, ei sunt numiți ἄρχοντες (, „principe” sau „conducători”). Ca și în astronomia antică, care se gândea la o sferă de stele fixe, deasupra sferelor celor șapte planete,Clem. Alex. , iv. 25, xxv. p. 636: see also his quotation, v. 11, p. 692, of a mention of the fifth heaven in apocryphal writings ascribed to Zepbaniah dincolo de sferele arhonților malefici (Hebdomad), existau regiuni supra-cerești în care un suflet trebuie să ajungă prin gnoză pentru a scăpa de stăpânirea arhonților. Acest loc este considerat ca sălașul Sofiei (Înțelepciunea) și al lui ,Barbēlō (greacă: Βαρβηλώ) se referă la prima emanație a lui Dumnezeu în mai multe forme de cosmogonie gnostică.Iren., Epiph., Philast., Pist. Soph., Hier.; -ρώ Epiph. as an alternative, 92 A, and similarly the Epitome, p. 354 Dind.; -λ, Epit. l. c. bis; -λώθ Theodoret. loc numit și Ogdoad.Conceptul de Ogdoad apare în sistemele gnostice ale erei creștine timpurii și a fost dezvoltat în continuare de teologul Valentinus (cca. 160 d.Hr.).
David, Fideler (1993). Jesus Christ, Sun of God: Ancient Cosmology and Early Christian Symbolism. Quest Books. p. 128. ISBN 978-0-8356-0696-7.
Denumire și asociații
Ofiți Ofiții au acceptat existența acestor șapte arhonți (Origene, Contra Celsum, vi. 31; o listă aproape identică este dată în Despre originea lumii ):
Yaldabaoth, numit și Saklas și Samael Saturn . Nume feminin: Pronoia (Pregândire) Sambathas, „săptămâna”. Profeți: "Moreover, they distribute the prophets in the following manner.... Each one of these, then, glorifies his own father and God, and they maintain that Sophia, herself has also spoken many things through them regarding the first Anthropos (man), and concerning that Christ who is above, thus admonishing and reminding men of the incorruptible light, the first Anthropos, and of the descent of Christ." (Irenaeus i. 30) Moise, Iosua, Amos, Habacuc . Din ebraicul , „Copilul haosului”? Cel mai îndepărtat care i-a creat pe ceilalți șase și, prin urmare, conducătorul șef și Demiurgul prin excelență . Numit „cel cu față de leu”, leontoeides. Iao Jupiter . Nume feminin: Domnie. Profeți: Samuel, Natan, Iona, Mica. Poate de la Yahu, YHWH, dar posibil și de la strigătul magic iao din mistere. Sabaoth Marte . Nume feminin: Zeitate. Profeți: Ilie, Ioel, Zaharia. Expresia din Vechiul Testament sau „Iehova al oștirilor” a fost considerată un nume propriu, de unde Jupiter Sabbas. Astaphanos sau Astaphaios Venus. Nume feminin: Sophia. Profeți: Esdra, Țefania. Astraphaios este fără îndoială planeta Venus, deoarece există pietre prețioase gnostice cu o figură feminină și legenda ASTAPHE, nume care este, de asemenea, folosit în vrăji magice ca nume al unei zeițe.
Soarele. Nume feminin: Regalitate. Profeți: Isaia, Ezechiel, Ieremia, Daniel . Din termenul ebraic pentru „Domnul”, folosit de Dumnezeu; Adonis al sirienilor reprezentând soarele de iarnă în tragedia cosmică din Tammuz. În sistemul mandaean, Adonaios reprezintă Soarele. Elaios, sau Ailoaios, sau uneori Ailoein Mercur. Nume feminin: Gelozie. Profeți: Tobias, Hagai. De la Elohim, Dumnezeu (El). Horaios Luna. Nume feminin: bogăție. Profeți: Micaia, Naum. De la Jaroah? sau "lumina"? sau Horus?
Despre Originea Lumii În textul Nag Hammadi Despre originea lumii, cele șapte puteri ale cerurilor haosului sunt:
Yaldabaoth, reprezentând pregândire (Sambathas) Yao, reprezentând măiestria , reprezentând divinitatea , reprezentând regalitatea Eloaios, reprezentând invidia Oraios, reprezentând bogăția , echivalat cu
Pistis Sophia Ultima carte din Pistis Sophia conține mitul prinderii arhonților răzvrătiți, ai căror conducători apar aici în număr de cinci.Schmidt, Koptisch-gnostische Schriften, p. 234 seq. These ideas may possibly be traced still further back, and perhaps even underlie St Paul's exposition in .
Paraplex Hecate Ariouth (femei) Typhon Iachtanabas (masculi)
Apocrifa lui Ioan În Apocrifa lui Ioan, demiurgul Yaldabaoth, cunoscut și sub numele de Sakla și Samael, creează „cele douăsprezece autorități”, care sunt:
Athoth (secerătorul) Harmas (ochiul gelos) Kalila-Oumbri Yabel Adonaios (Sabaoth) Cain (soarele) Abel Abrisene Yobel Armoupieel Melcheir-Adonein (conducător peste adâncimea lumii de dincolo)
Cele douăsprezece autorități creează apoi „Cele șapte puteri”, care sunt descrise ca reprezentând cele șapte zile ale săptămânii:
Athoth, reprezentând bunătatea, cu chip de oaie Eloaios, reprezentând premeditarea, cu chip de măgar , reprezentând divinitatea, cu chip de hienă Yao, reprezentând domnia, cu chipul unui șarpe cu șapte capete Sabaoth, reprezentând regatul, cu chip de șarpe Adonin, reprezentând gelozia, cu chip de maimuță Sabbataios, reprezentând înțelegerea, cu fața unui foc în flăcări
După Epifanie În sistemul gnosticilor menționat de Epifanie găsim, ca cei șapte arhonți:
Iao Saklas (demonul principal din maniheism) Seth David Eloiein Elilaios (probabil legat de En-lil, Bel din Nippur, zeul antic al Babiloniei) Yaldabaoth (sau nr. 6 Yaldaboath, nr. 7 Sabaoth)
Forma elenizată În forma elenizată a gnosticismului, fie toate, fie unele dintre aceste nume sunt înlocuite cu vicii personificate. Authadia (Authades), sau Îndrăzneala, este descrierea evidentă a lui Yaldabaoth, obraznicul Demiurg, care are chipul de leu ca arhonul Authadia. Dintre arhonții Kakia, Zelos, Phthonos, Errinnys, Epithymia, ultimul reprezintă Venus. Numărul șapte se obține prin plasarea unui proarhon sau arhon șef la cap. Că aceste nume sunt doar o deghizare pentru Sancta Hebdomas este clar, pentru că Sophia, mama lor, păstrează numele de Ogdoad, Octonatio. Ocazional, la fel ca la , cineva se întâlnește cu arhontele Esaldaios, care este evident dinl Biblie, și el este descris ca arhontele „numărul patru” ().
Mandeism În cosmologia din mandeism, Ptahil-Uthra, deși nu este o zeitate, poate fi considerat arhontele principal, deoarece este considerat creatorul lumii materiale.
Printre mandeeni, există o concepție diferită și poate mai primitivă despre cei șapte. În mandeism, cei șapte, împreună cu mama lor () și tatăl lor (Ur), sunt planete care aparțin în întregime Lumii Întunericului. Ei și familia lor sunt priviți ca niște captivi ai îngerului („Cunoașterea vieții”), care îi iertă, îi pune pe carele de lumină și îi numește conducători ai lumii.Cf. chiefly Genza, in Tractat 6 and 8; W. Brandt, Mandäische Schriften, 125 seq. and 137 seq.; Mandäische Religion, 34 seq., &c.
Maniheism Maniheenii au adoptat cu ușurință cuoștiințele gnostice, iar arhonții lor sunt invariabil ființe malefice, care alcătuiesc Prințul Întunericului. Se relatează cum ajutorul , spiritul vieții, a capturat arhonii răi și i-a fixat pe firmament, sau, conform unei alte relatări, i-a jupuit și a format firmamentul din pielea lorF. C. Baur, Das manichäische Religionssystem, v. 65 și aceasta concepția este strâns legată de cealaltă, deși în această tradiție se pierde numărul (șapte) al arhonților.
Origini Planetele Irineu ne spune că „sfântul Hebdomad este [format din] cele șapte stele pe care ei le numesc planete”.Irenaeus, Against Heresies i. 30. Prin urmare, este sigur să luăm cele șapte nume gnostice de mai sus ca desemnând cele șapte divinități planetare: soarele, luna și cinci planete. În sistemul din mandeism, cei Șapte sunt introduși cu numele babiloniene ale planetelor. Legătura celor Șapte cu planetele este, de asemenea, clar stabilită de expunerile lui Celsus și Origene (Contra Celsum) și, în mod similar, de pasajul mai sus citat din Pistis Sophia, unde arhonii, care se află aici menționați ca cinci, sunt identificați cu cele cinci planete (excluzând soarele și luna).
În aceasta, ca și în alte câteva sisteme, urmele celor șapte planetari au fost ascunse, dar cu greu pot fi șterse total. Ceea ce tindea cel mai mult să șteargă distincția de șapte ori a fost identificarea Dumnezeului evreilor, Dătătorul de Legi, cu Yaldabaoth și desemnarea sa drept Creator al Lumii, în timp ce anterior cele șapte planete împreună conduceau lumea. Această confuzie, totuși, a fost sugerată chiar de faptul că cel puțin cinci dintre cei șapte arhonți aveau nume ale Dumnezeului din Vechiul Testament – El Shaddai, Adonai, Elohim, Iehova, Sabaoth.
Wilhelm Anz a mai subliniat că escatologia gnostică, constând în lupta sufletului cu arhonții ostili în încercarea sa de a ajunge la Pleroma,Pleroma (greacă Koinē: πλήρωμα, literal „plinătatea”) se referă în general la totalitatea puterilor divine. este o paralelă strânsă cu ascensiunea sufletului, în astrologia babiloniană, prin tărâmurile celor șapte planete până la Anu. Religia babiloniană târzie poate fi cu siguranță indicată drept casa acestor idei.Zimmern, Keilinschriften in dem alien Testament, ii. p. 620 seq.; cf. particularly Diodorus ii. 30.
În Mandeism, cele șapte planete nu sunt în general privite favorabil, deoarece fac parte din anturajul lui , Regina Lumii Întunericului, care este și mama lor (vezi cosmologia Mandeiană ).
Zoroastrism