Johan Rockström () este un om de știință și profesor universitar suedez, recunoscut la nivel internațional pentru activitatea sa de cercetare a sustenabilității globale. Este codirector al Institutului de Cercetare a Impactului Climatic de la Potsdam (PIK) din Germania, împreună cu economistul . Predă, de asemenea, știința sistemului Pământului la Universitatea din Potsdam și managementul resurselor de apă și durabilitatea globală la Universitatea din Stockholm.
Este cunoscut ca autor al unui studiu de pionierat în care dezvoltă conceptul de limite planetare (limitele poverii asupra planetei), care a fost publicat pentru prima dată în 2009. Cunoașterea celor nouă limite planetare, de la climă la biodiversitate, este considerată fundamentală în menținerea unui „spațiu sigur pentru activitatea umană”.
Rockström este, de asemenea, un intelectual cu vizibilitate publică, oferind sfaturi, de exemplu, instituțiilor ce funcționează sub patronajul ONU, luând cuvântul, de exemplu, la conferințele TED și apărând în mass-media, ca de exemplu în filmul Breaking Boundaries de pe platforma Netflix. A publicat peste 150 de lucrări în domenii precum utilizarea practică a terenurilor și a apei și sustenabilitatea globală. Este considerat unul dintre cei mai citați cercetători din lume de către Clarivate Analytics. Johan Rockström a fost director executiv al Institutului pentru Mediu din Stockholm în perioada 2004−2012 și director al Centrului de Reziliență din Stockholm în perioada 2007−2018.
Biografie Carieră Johan Rockström a urmat studii de știința solului și hidrologie la Universitatea Suedeză de Științe Agricole din Uppsala și studii de agricultură la Institut national agronomique din Paris din 1987 până în 1991. A obținut titlul de doctor în 1997 la Universitatea din Stockholm, cu teza Ecologia sistemelor și managementul resurselor naturale. Lucrările științifice anterioare ale lui Rockström au inclus subiecte inter și transdisciplinare privind resursele globale de apă, managementul utilizării terenurilor, reziliența socio-ecologică și ciclurile materialelor globale.
În 2009 Rockström a condus echipa care a dezvoltat cadrul științific al limitelor planetare, o precondiție propusă pentru înlesnirea dezvoltării umane într-un moment în care planeta trece printr-un proces de schimbare rapidă. În semn de recunoaștere a acestei activități, revista i-a acordat premiul „Suedezul anului” pentru „lucrarea antrenantă și incitantă despre dezvoltarea durabilă”.Johan Rockstrom Sweden's Person of Year . Resilience Science. Retrieved 13 July 2011. În 2010 revista Miljöaktuellt l-a clasat pe locul doi în lista celor mai influente persoane din Suedia în domeniul protejării mediului, iar i-a acordat premiul „Capitalistul social”. Rockström a prezidat cel de-al treilea Simpozion al Laureaților Nobel cu privire la sustenabilitatea globală, care a avut loc în 2011 la Stockholm.At Stockholm Gathering of Minds: Planet Earth vs. Humanity National Geographic Daily News, 18 May 2011.
După ce a lucrat timp de 12 ani ca director al Centrului de Reziliență din Stockholm (SRC), Rockström a devenit în 2018 codirector al Institutului de Cercetare a Impactului Climatic de la Potsdam (PIK), cu sediul în Germania, alături de directorul adjunct al PIK, profesorul , specializat în politici economice climatice. Rockström și Edenhofer i-au succedat la conducerea PIK profesorului german . În prezent, este membru al consiliului de administrație al Fundației EAT, al Fundației KR, al Fundației Global Challenges, membru al Earth League, precum și copreședinte al Future Earth și Earth Commission.
În 2020 a devenit membru al Academiei Germane de Științe Leopoldina. În 2021, împreună cu David Attenborough, Rockström a apărut în documentarul Breaking Boundaries de pe platforma Netflix și a lansat o carte intitulată Breaking Boundaries: The Science Behind our Planet.
El a susținut discursuri la diferite reuniuni și organizații internaționale la nivel înalt, cum ar fi Forumul Economic Mondial, Adunarea Generală a Națiunilor Unite (UNGA), Rețeaua Națiunilor Unite pentru Soluții de Dezvoltare Durabilă (SDSN) și Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC). În plus, el este om de știință șef al Conservation International și membru al Grupului Consultativ al Băncii Europene de Investiții.
Limitele planetare
În 2009 Rockström a condus un grup internațional de 28 de cadre universitare de prim rang, care au propus un nou cadru științific al ecosistemului terestru pentru agențiile guvernamentale și administrative ca o condiție prealabilă pentru dezvoltarea durabilă. Recunoscând că presiunile umane în creștere asupra climei și naturii au potențialul de a destabiliza întregul sistem terestru, cadrul susține că procesele care afectează ecosistemul au limite sau praguri ce nu trebuie depășite. Menținerea în spațiul sigur pentru activitatea umană, delimitat de limitele planetare, permite păstrarea condițiilor de mediu stabile care au făcut posibilă în primul rând apariția societăților moderne și vor permite generațiilor viitoare să se dezvolte și să prospere. Grupul a identificat nouă „sisteme planetare de susținere a vieții” esențiale pentru bunăstarea umană și a încercat să cuantifice cât de departe au fost împinse deja aceste sisteme. Ei au estimat apoi până unde s-ar putea merge înainte ca riscul „schimbărilor ireversibile și abrupte ale mediului”, care ar putea face Pământul mai puțin locuibil, să crească. Limitele pot ajuta la identificarea modului de extindere a activităților umane și la definirea unui „spațiu sigur pentru dezvoltarea umană”, ceea ce reprezintă o îmbunătățire față de abordările care urmăresc să minimizeze impactul uman asupra planetei. Umanitatea a depășit deja cinci dintre cele nouă limite planetare, punând în pericol perspectivele dezvoltării umane echitabile pe termen lung, în cazul în care limitele sunt depășite permanent și substanțial.
Potrivit criticilor, punctul extrem al șase dintre aceste „limite planetare” nu este delimitat precis, ci arbitrar, cum ar fi limita de 15% a utilizării pământului pentru terenurile cultivate. S-a susținut cu toate acestea că utilizarea în creștere a pământului a sporit bunăstarea globală. Unele limite au consecințe mai degrabă locale decât globale.Walking the Line: How to Identify Safe Limits for Human Impacts on the Planet, By David Biello | Scientific American – Wed, Jun 13, 2012The Global Doomsayers' Ever-Changing Story, WSJ, June 15, 2012 Cadrul limitelor planetare nu este un concept static, ci necesită o dezvoltare constantă pentru a reflecta progresul în fundamentarea sa științifică și concluziile obținute în urma dezbaterilor constructive cu privire la el. O actualizare științifică și conceptuală mai amplă a limitelor planetare a fost publicată în 2015. Publicațiile mai recente s-au concentrat pe îmbunătățirea cuantificării limitelor individuale, pe transpunerea limitelor globale în limitele regionale, pe interconexiuni și feedbackuri între limitele planetare și pe cuantificarea limitelor până acum incerte.
Alte activități
Consilii corporative Daimler, membru al Consiliului Consultativ pentru integritate și responsabilitate corporativăAdvisory Board for Integrity and Corporate Responsibility Daimler.
Organizații non profit Premiul Gulbenkian pentru Umanitate, membru al juriuluiJury . EAT Foundation, membru al Consiliului de AdministrațieBoard of Trustees EAT Foundation. KR Foundation, membru al Consiliului de AdministrațieBoard KR Foundation. Global Challenges Foundation, membru al Consiliului de AdministrațieBoard Global Challenges Foundation. Earth League, membru Future Earth, copreședinte Earth Commission, copreședinte
Premii „Suedezul anului”, premiu acordat în 2009 de revista Fokus pentru contribuția adusă la relația dintre știință și societate „Agronomul anului”, premiu acordat în 2013 de Asociația agronomilor (Asociația suedeză a Oamenilor de Știință) Premiul pentru mediu „Lawrence S. Huntingto”n al Centrului de Cercetare Woods Hole, 2014 Premiul Internațional Cosmos, 2015 Premiul German pentru Mediu, 2015 Premiul Hillary, 2017 Premiul Fundației „Prințul Albert al II-lea de Monaco”, 2020
Publicații (selecție)
Cărți Johan Rockström et al.: Breaking Boundaries: The Science Behind our Planet. DK, 2021, Johan Rockström et al.: Eat Good – Das Kochbuch, das die Welt verändert. Hildesheim 2019, .
Contribuții la reviste
Rockström, J., Gupta, J., Lenton, T. M., Qin, D., Lade, S. J., Abrams, J. F., Jacobson, L., Rocha, J.C., Zimm, C., Bai, X., Bala, G., Bringezu, S., Broadgate, W., Bunn, S.E., DeClerck, F., Ebi, K.L., Gong, P., Gordon, C., Kanie, N., Liverman, D., Nakicenovic, N., Obura, D., Ramanthan, V., Verburg, P.H., van Vuuren, D.P., Winkelmann, R. (2021). Identifying a safe and just corridor for people and the planet. Earth's Future, 9. | 10.1029/2020EF001866 Gerten, D.; Heck, V.; Jägermeyr, J.; Bodirsky, B.L.; Fetzer, I.; Jalava, M.; Kummu, M.; Lucht, W.; Rockström, J.; Schaphoff, S.; Schellnhuber, H.J. (2020). Feeding ten billion people is possible within four terrestrial planetary boundaries. Nature Sustainability Lenton, T.M., Rockström, J., Gaffney, O., Rahmstorf, S., Richardson, K., Steffen, W., Schellnhuber, H.J. (2019). Climate tipping points - too risky to bet against. Nature, vol, 575, pp. 592-595. Willett, W., Rockström, J., Loken, B., Springmann, M., et.al. 2019. Food in the Anthropocene: the EAT–Lancet Commission on healthy diets from sustainable food systems. EAT-Lancet Commission on healthy diets from sustainable food systems, DOI: 10.1016/S0140-6736(18)31788-4 Sachs, J. D., Schmidt-Traub, G., Mazzucato, M., Messner, D., Nakicenovic, N., Rockström, J. (2019). Six Transformations to achieve the Sustainable Development Goals. Nature Sustainability, DOI 10.1038/s41893-019-0352-9. Steffen, W., J. Rockstrom, K. Richardson, T. M. Lenton, C. Folke, D. Liverman, C. P. Summerhayes, A. D. Barnosky, S. E. Cornell, M. Crucifix, J. F. Donges, I. Fetzer, S. J. Lade, M. Scheffer, R. Winkelmann, H. J. Schellnhuber. 2018. Trajectories of the Earth System in the Athropocene. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America 115 (33): 8252-8259. Rockström, J., Gaffney, O., Rogelj, J. et. al. 2017. A roadmap for rapid decarbonization. Science, vol. 355, nr. 6331: 1269-1271. Figueres, C., H.J. Schellnhuber, G. Whiteman, J. Rockström, A. Hobley, S. Rahmstorf. 2017. Three years to safeguard our climate. Nature, nr. 546: 593-595.
Rockström J., L. Karlberg și M. Falkenmark (2011) „Global Food Production in a water-constrained world: exploring 'green' and 'blue' challenges and solutions”, în Grafton, R. Q. și K. Hussey (eds.). Water Resources Planning and Management. Cambridge University Press, 2011. Rockström J. și L. Karlberg (2010), „The quadruple squeeze: Defining the safe operating space for freshwater use to achieve a triply green revolution in the Anthropocene”. <i>Ambio</i>, 39 (3): 257–265. Hoff H., M. Falkenmark, D. Gerten, L. Gordon, L. Karlberg și J. Rockström (eds.) (2010) Journal of Hydrology: Green-Blue Water Initiative (GBI), 384(3/4): 175–306.
Kijne, J., J. Barron, H. Hoff, J. Rockström, L. Karlberg, J. Gowing, S.P. Wani, D. Wichelns (2009). Opportunities to increase water productivity in agriculture with special reference to Africa and South Asia. Stockholm: SEI. SEI project report.
Wani S.P., Rockström J. și Oweis T.Y. (2009) Rainfed agriculture: unlocking the potential CABI. .
Kartha S., Siebert C.K., Mathur R., Nakicenovic N., Ramanathan V., Rockström J., Schellnhuber H.J., Srivastava L. și Watt R. (2009) A Copenhagen Prognosis: towards a safe climate future Stockholm Environment Institute.