Campionatul Mondial de Formula 1 din 1982 a fost cel de-al 36-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 33-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 25-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Africa de Sud pe 23 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 25 septembrie. Campionatul Piloților a fost câștigat de Keke Rosberg și Campionatul Constructorilor de Scuderia Ferrari.
Campionatul a început cu o grevă a piloților la cursa de deschidere a sezonului din Africa de Sud și a avut un boicot parțial al cursei ca parte a războiului FISA-FOCA aflat în desfășurare la Marele Premiu al statului San Marino. Eventualul campion, Rosberg, a câștigat o singură cursă în timpul sezonului – Marele Premiu al Elveției – dar consecvența i-a oferit Campionatul Piloților, cu cinci puncte peste Pironi și John Watson. Rosberg a fost al doilea pilot care a cucerit titlul câștigând o singură cursă în sezon, după Mike Hawthorn în . Unsprezece piloți din șapte echipe au câștigat o cursă în timpul sezonului, niciun pilot nu a câștigat mai mult de două ori; a existat o serie de nouă câștigători diferiți în nouă curse consecutive, de la Marele Premiu al Principatului Monaco până la Marele Premiu al Elveției. Ferrari, care l-a înlocuit pe Villeneuve cu Patrick Tambay și pePironi cu campionul mondial din , Mario Andretti, a reușit să marcheze suficiente puncte pentru a-și asigura Campionatul Constructorilor, terminând cu cinci puncte mai mult decât McLaren, pe locul doi, în timp ce Renault a ocupat locul trei.
Doi piloți au murit în 1982: Gilles Villeneuve în timpul calificărilor pentru Marele Premiu al Belgiei și Riccardo Paletti la startul Marelui Premiu al Canadei. Didier Pironi, liderul campionatului, a suferit, de asemenea, un accident ce i-a încheiat prematur cariera în timp ce se califica pentru Marele Premiu al Germaniei. Aceste incidente și alte câteva accidente majore și adesea violente au dus la modificări ale reglementărilor pentru a crește siguranța pilotului pentru sezonul . Jurnalistul de motorsport, Nigel Roebuck a scris mai târziu că 1982 a fost „un an urât, marcat de tragedii, disensiuni, lăcomie și totuși, paradoxal, a produs unele dintre cele mai memorabile curse văzute vreodată”. Sezonul 1982 a fost, de asemenea, sfârșitul unei ere în care unul până la doi sau mai mulți piloți de F1 au fost uciși în fiecare an. Din 1983 până în prezent, doar 4 piloți au fost uciși în evenimentele și sesiunile de teste de Mare Premiu: Elio de Angelis la un test la Paul Ricard în , Ayrton Senna și Roland Ratzenberger la Marele Premiu al statului San Marino din în timpul cursei și, respectiv, în timpul calificărilor de sâmbătă, și Jules Bianchi în timpul Marelui Premiu al Japoniei din . Prima mașină realizată în întregime din fibră de carbon a fost introdusă de McLaren în și, începând cu acest an, tot mai multe echipe au început să folosească această tehnologie și, efectiv, fiecare echipă o folosea până în sezonul . Circuitele au devenit, de asemenea, mai sigure, iar alte circuite care nu erau capabile sau proprietarii circuitelor menționate care nu puteau sau nu doreau să le facă mai sigure au fost abandonate.
A fost și ultima dată când sezonul a început așa de devreme (în luna ianuarie), începând cu sezonul , toate edițiile au început întotdeauna puțin mai târziu, în martie sau aprilie (cu excepția sezonului ); pe de altă parte, a fost și ultima dată când sezonul s-a încheiat puțin mai devreme (în luna septembrie), tot din 1983 încoace toate edițiile s-au încheiat întotdeauna mai târziu, cel puțin în octombrie sau noiembrie.
Piloții și echipele înscrise în campionat Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1982 al campionatului:
ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPneuPiloțiNr.Numele pilotuluiEtape Parmalat Racing TeamBrabham BMW M12/13 1,5 L4tBT49CBT49DBT50 1 Nelson Piquet 1-3, 5–16 Ford Cosworth DFV 3,0 V8 2 Riccardo Patrese 1-3, 5–16 Team TyrrellTyrrellFord Cosworth DFV 3,0 V8011 3 Michele Alboreto Toate 4 Slim Borgudd 1–3 Brian Henton 4–16 TAG Williams TeamWilliamsFord Cosworth DFV 3,0 V8FW07CFW07DFW08 5 Carlos Reutemann 1–2 Mario Andretti 3 Derek Daly 5–16 6 Keke Rosberg 1–3, 5–16 Marlboro McLaren InternationalMcLarenFord Cosworth DFV 3,0 V8MP4/1B 7 John Watson 1–3, 5–16 8 Niki Lauda 1–3, 5–16 Team ATSATSFord Cosworth DFV 3,0 V8D5 9 Manfred Winkelhock Toate 10 Eliseo Salazar Toate John Player Team LotusLotusFord Cosworth DFV 3,0 V887B91 11 Elio de Angelis 1–3, 5–16 12 Nigel Mansell 1–3, 5–8, 10, 12–16 Roberto Moreno 9 Geoff Lees 11 Ensign Racing Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N180BN181 14 Roberto Guerrero 1–3, 5–16 Equipe Renault ElfRenaultRenault-Gordini EF1 1,5 V6tRE30B 15 Alain Prost Toate 16 René Arnoux Toate Rothmans March Grand Prix Team LBT Team MarchMarchFord Cosworth DFV 3,0 V8821 17 Jochen Mass 1–3, 5–11 Rupert Keegan 12–16 18 Raul Boesel 1–3, 5–16 19 Emilio de Villota 5–9 Fittipaldi Automotive Fittipaldi Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F8DF9 20 Chico Serra 1–3, 5–16 Marlboro Team Alfa RomeoAlfa RomeoAlfa Romeo 1260 3,0 V12179D182182B 22 Andrea de Cesaris Toate 23 Bruno Giacomelli Toate Equipe Ligier GitanesMatra MS81 3,0 V12JS17BJS19 25 Eddie Cheever 1–3, 5–16 26 Jacques Laffite 1–3, 5–16 Scuderia Ferrari SpA SEFACFerrariFerrari 021 1,5 V6t126C2 27 Gilles Villeneuve 1–5 Patrick Tambay 9–16 28 Didier Pironi 1–12 Mario Andretti 15–16 Arrows Racing TeamArrowsFord Cosworth DFV 3,0 V8A4A5 29 Brian Henton 1–3 Marc Surer 5–16 30 Mauro Baldi 1–3, 5–16 Osella Squadra CorseOsellaFord Cosworth DFV 3,0 V8FA1C 31 Jean-Pierre Jarier Toate 32 Riccardo Paletti 1–8 Theodore Racing TeamTheodoreFord Cosworth DFV 3,0 V8TY01TY02 33 Derek Daly 1–3 Jan Lammers 5–7, 9–11 Geoff Lees 8 Tommy Byrne 12–16 Candy Toleman Motorsport Toleman Group MotorsportTolemanHart 415T 1,5 L4tTG181BTG181CTG183 35 Derek Warwick 1–6, 9–16 36 Teo Fabi 1–6, 9–16 Sursa:
Calendar Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1982.
1. 2. 3. 4. 11-13 martie 25-27 martie 15-17 aprilie 30 apr-1 mai 5. 6. 7. 8. 7-9 mai 20, 22-23 mai 4-6 iunie 11-13 iunie 9. 10. 11. 12. 1-3 iulie 16-18 iulie 23-25 iulie 6-8 august 13. 14. 15. 16. 13-15 august 27-29 august (P) - pistă; (S) - stradă. Surse:
Următoarele runde au fost incluse în calendarul provizoriu publicat de FIA, dar au fost anulate ulterior: Mare PremiuCircuitData programată 7 martie 27 iunie
Rezultate și clasamente Marile Premii EtapaMare PremiuPole positionCel mai rapid turPilotul câștigătorConstructorul câștigătorPilot 1 René Arnoux Alain Prost Alain Prost Renault Raport PRO 3 2 Alain Prost Alain Prost Alain Prost Renault Raport 11 3 Andrea de Cesaris Niki Lauda Niki Lauda McLaren-Ford Raport 6 4 René Arnoux Didier Pironi Didier Pironi Ferrari Raport 6 5 Alain Prost John Watson John Watson McLaren-Ford Raport 1 6 René Arnoux Riccardo Patrese Riccardo Patrese Brabham-Ford Raport 1 7 Alain Prost Alain Prost John Watson McLaren-Ford Raport WAT 6 8 Didier Pironi Didier Pironi Nelson Piquet Brabham-BMW Raport 10 9 René Arnoux Derek Warwick Didier Pironi Ferrari Raport 1 10 Keke Rosberg Brian Henton Niki Lauda McLaren-Ford Raport PIR 5 11 René Arnoux Riccardo Patrese René Arnoux Renault Raport 9 12 Didier Pironi Nelson Piquet Patrick Tambay Ferrari Raport 9 13 Nelson Piquet Nelson Piquet Elio de Angelis Lotus-Ford Raport 6 14 Alain Prost Alain Prost Keke Rosberg Williams-Ford Raport ROS 3 15 Mario Andretti René Arnoux René Arnoux Renault Raport 3 16 Alain Prost Michele Alboreto Michele Alboreto Tyrrell-Ford Raport Sursa:
Sistemul de punctaj Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6
Loc123456Puncte964321 Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată. Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final. Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.
Note - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată. - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.
Clasament Campionatul Mondial al Piloților PilotRSABRAUSWSMRBELMONDETCANNEDGBRFRAGERAUTSUIITALVGPuncte 1 Keke Rosberg 5 DSC 2 2 Ab 4 Ab 3 5 3 2 1 8 5 44 2 Didier Pironi 18 6 Ab NS 2 3 1 2 3 39 3 John Watson 6 2 6 Ab 1 3 9 Ab Ab Ab 9 13 4 2 39 4 Alain Prost Ab Ab 7 Ab Ab 6 2 Ab 8 Ab 34 5 Niki Lauda 4 Ab DSC Ab Ab Ab 4 1 8 NS 5 3 Ab Ab 30 6 René Arnoux Ab Ab Ab 10 Ab Ab 2 Ab 16 Ab 28 7 Patrick Tambay 8 3 4 1 4 NS 2 NS 25 8 Michele Alboreto 7 4 4 3 Ab 10 Ab Ab 7 Ab 6 4 Ab 7 5 25 9 Elio de Angelis 8 Ab 5 4 5 Ab 4 Ab 4 Ab Ab 1 6 Ab Ab 23 10 Riccardo Patrese Ab Ab 3 Ab Ab 2 15 Ab Ab Ab 5 Ab Ab 21 11 Nelson Piquet Ab DSC Ab 5 Ab NSC 1 2 Ab Ab 4 Ab Ab 20 12 Eddie Cheever Ab Ab Ab 3 Ab 2 10 NSC Ab 16 Ab Ab Ab 6 3 15 13 Derek Daly 14 Ab Ab Ab 6 5 7 5 5 7 Ab Ab 9 Ab 6 8 14 Nigel Mansell Ab 3 7 Ab 4 Ab Ab Ab 9 Ab 8 7 Ab 7 15 Carlos Reutemann 2 Ab 6 = Gilles Villeneuve Ab Ab DSC 2 NS 6 17 Andrea de Cesaris 13 Ab Ab Ab 3 Ab 6 Ab Ab Ab Ab Ab 10 10 9 5 18 Jacques Laffite Ab Ab Ab 9 Ab 6 Ab Ab Ab 14 Ab 3 Ab Ab Ab 5 19 Mario Andretti Ab Ab 4 20 Ab 9 Ab 4 Ab NSC Ab Ab 14 Ab Ab Ab NSC Ab Ab NS 3 21 Marc Surer 7 9 8 5 10 Ab 13 6 Ab 15 Ab 7 3 22 Bruno Giacomelli 11 Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 11 7 9 5 Ab 12 Ab 10 2 23 Eliseo Salazar 9 Ab Ab 5 Ab Ab Ab Ab 13 NSC Ab Ab NSC 14 9 NSC 2 24 10 5 Ab DSC Ab Ab Ab NSC 12 NSC 11 Ab Ab Ab NSC NC 2 25 Mauro Baldi NSC 10 NSC Ab NSC Ab 8 6 9 Ab Ab 6 NSC 12 11 2 26 Chico Serra 17 Ab NSC 6 NSPC 11 NSC Ab Ab NSC 11 7 NSC 11 NSC 1 — Brian Henton NSC NSC Ab Ab Ab 8 9 NC Ab 10 7 Ab 11 Ab 8 0 — Jochen Mass 12 8 8 Ab NSC 7 11 Ab 10 Ab 0 — Slim Borgudd 16 7 10 0 — Raul Boesel 15 Ab 9 8 NSPC Ab Ab Ab NSC NSC Ab NSC Ab NSC 13 0 — Roberto Guerrero NSC Ab NSC NSC Ab Ab NSC Ab NSC 8 Ab Ab NC NS 0 — Derek Warwick Ab NSC NSPC Ab Ab NSC Ab 15 10 Ab Ab Ab Ab 0 — Rupert Keegan NSC Ab Ab NSC 12 0 — Geoff Lees Ab 12 0 — Teo Fabi NSC NSC NSC NC Ab NSPC NSC Ab Ab NSC Ab Ab Ab NSC 0 — Riccardo Paletti NSC NSPC NSC Ab NSPC NSPC NS Ab 0 — Tommy Byrne NSC Ab NSC NSC Ab 0 — Jan Lammers NSC NSC NSC Ab NSC NSC 0 — Emilio de Villota NSPC NSPC NSC NSC NSPC 0 — Roberto Moreno NSC 0PilotRSABRAUSWSMRBELMONDETCANNEDGBRFRAGERAUTSUIITALVGPuncte
Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor