Vivienne Isabel Westwood (născută Swire, ) a fost un designer de modă și femeie de afaceri engleză, una dintre principalele creatoare ale modei punk moderne și new wave.
Westwood a devenit cunoscută când a realizat haine pentru magazinul pe care ea și îl conduceau pe , magazin care a devenit cunoscut sub numele de . Abilitatea lor de a sintetiza îmbrăcămintea și muzica a modelat scena punk din Marea Britanie din anii 1970, perioadă care a fost dominată de trupa lui McLaren, Sex Pistols. Ea a văzut punk-ul ca pe o modalitate de „a vedea dacă cineva ar putea pune o contră în sistem”.
Westwood a deschis patru magazine în Londra și, în cele din urmă, s-a extins în Marea Britanie și în lume, vânzând o gamă din ce în ce mai variată de mărfuri, dintre care unele i-au promovat numeroasele ei cauze politice, cum ar fi , schimbările climatice și grupurile pentru drepturile civile.
Viața și carieră
Primii ani Westwood s-a născut în satul Tintwistle, Cheshire, la 8 aprilie 1941, ca fiica lui Gordon Swire și Dora Swire (născută Ball), care s-au căsătorit la două săptămâni după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. La momentul nașterii lui Vivienne, tatăl ei era angajat ca depozitar într-o fabrică de avioane; mai înainte lucrase ca vânzător de legume.
În 1958, familia ei s-a mutat la , iar Westwood a urmat un curs de bijutier și argintar la , cunoscută atunci sub numele de Harrow Art School,, dar a părăsit școala după un semestru spunând: „Nu știam cum o fată ca mine, din clasa muncitoare, ar putea să își câștige existența în lumea artei”. După ce și-a luat un loc de muncă într-o fabrică și a studiat la o un institut pedagogic, a devenit profesoară de școală primară. În această perioadă, și-a creat propriile bijuterii, pe care le-a vândut la un stand de pe .
În 1962, l-a cunoscut pe Derek Westwood, un ucenic al fabricii , în Harrow. S-au căsătorit la 21 iulie 1962; Westwood și-a făcut propria rochie de mireasă. În 1963, ea a născut un fiu, Benjamin.
Malcolm McLaren Căsătoria lui Westwood cu Derek s-a încheiat după ce ea l-a cunoscut pe . Westwood și McLaren s-au mutat la Thurleigh Court din , unde s-a născut fiul lor în 1967. Westwood a continuat să predea până în 1971 și a creat, de asemenea, haine pe care McLaren le-a proiectat. McLaren a devenit manager al trupei punk Sex Pistols, iar ulterior cei doi au atras atenția, deoarece trupa purta modelele lui Westwood și McLaren.
Epoca punk Westwood a fost unul dintre arhitecții fenomenului modei punk din anii 1970, spunând „Eram mesianică în ceea ce privește punkul, încercând să vedem dacă puteam cumva pune o contră în sistem”. Magazinul pe care ea l-a administrat împreună cu McLaren, SEX, a fost un loc de întâlnire pentru primii membri ai scenei punk londoneze. Westwood a inspirat și stilul mai multor artiste punk, precum , care a scris în autobiografia ei: „Vivienne și Malcolm folosesc haine pentru a șoca, irita și provoca o reacție, dar și pentru a inspira schimbarea. Pulovere din mohair, tricotate pe ace mari, atât de lejer încât să se vadă prin ele, tricouri tăiate și scrise de mână, cusături și etichete pe exterior, care arată construcția piesei; aceste atitudini se reflectă în muzica pe care o facem. Este în regulă să nu fii perfect, să arăți funcționarea vieții tale și a minții tale în cântecele și hainele tale.”
Colecții de modă miniatura| „Mini-Crini”, 1985–87 Designurile lui Westwood erau independente și reprezentau o declarație a propriilor ei valori. Ea a colaborat uneori cu Gary Ness, care a ajutat-o pe Westwood cu inspirații și titluri pentru colecțiile ei.
Prima colecție de modă a McLaren și Westwood care a fost prezentată presei și potențialilor cumpărători internaționali a fost Pirate. Ulterior, parteneriatul lor, care a fost subliniat de faptul că ambele nume au apărut pe toate etichetele, a produs colecții la Paris și Londra cu titlurile tematice Savages (prezentat la sfârșitul anului 1981), Buffalo/Nostalgia Of Mud (prezentat în primăvara anului 1982), Punkature ( afișat la sfârșitul anului 1982), Witches (prezentat la începutul anului 1983) și Worlds End 1984 (redenumit mai târziu Hypnos, afișat la sfârșitul anului 1983). După ce parteneriatul cu McLaren s-a dizolvat, Westwood a mai prezentat o colecție sub eticheta Worlds End: „Clint Eastwood” (sfârșitul anului 1984 – începutul anului 1985).
Ea a numit perioada 1981–85 „New Romantic” și 1988–91 drept „The Pagan Years” în timpul căreia „eroii lui Vivienne s-au schimbat de la punks și ragamuffins la fete „Tatler” purtând haine care parodiau clasa superioară”. Din 1985 până în 1987, Westwood s-a inspirat din baletul Petrushka pentru a proiecta mini-crini, o versiune prescurtată a crinolinei victoriene. Silueta sa plină mini a inspirat fustele prezentate pe scară largă de designeri mai consacrați, precum . Mini-criniul a fost descris în 1989 ca o combinație a două idealuri conflictuale - crinolina, reprezentând o „mitologie a restricției și a încărcării în rochia femeii”, și fusta mini, reprezentând o „mitologie la fel de dubioasă a eliberării”.
În 2007, Westwood a fost abordată de președintele King's College din Londra, Patricia Rawlings, pentru a proiecta o ținută academică pentru colegiu, după ce acesta a depus cu succes o petiție Consiliului Privat pentru dreptul de a acorda diplome. În 2008, au fost dezvăluite rochiile academice concepute de Westwood pentru King's College. Despre rochii, Westwood a comentat: „Prin reluarea hainei tradiționale am încercat să fac legătura între trecut, prezent și viitor. Suntem ceea ce știm.” miniatura| Rochie academică a King's College din Londra în diferite culori, proiectată și prezentată de Westwood în 2008 În iulie 2011, colecțiile lui Westwood au fost prezentate la prezentarea de modă The Brandery din Barcelona.The Brandery, Catwalk, TV Fashion Runway Show , thebrandery.com; accessed 20 February 2016.
Westwood a lucrat îndeaproape cu Richard Branson pentru a proiecta uniforme pentru echipajul Virgin Atlantic. Uniforma pentru echipajul feminin era alcătuită dintr-un costum roșu, care accentua curbele și șoldurile femeilor și avea săgeți plasate strategic în jurul bustului. Uniforma bărbătească a constat dintr-un costum din trei piese gri și visiniu cu detalii pe și buzunare. Westwood și Branson au fost amândoi pasionați de utilizarea materialelor durabile în toate proiectele lor pentru a reduce impactul asupra mediului și, prin urmare, au folosit poliester reciclat. Înainte de lansarea completă a design-urilor, cei doi au lansat câteva pentru o perioadă de probă cu piloți și echipajul de cabină și au făcut modificări folosind feedback-ul primit.
Companiile Vivienne Westwood În august 2011, compania lui Westwood, Vivienne Westwood Ltd, a fost de acord să plătească taxe de aproape 350.000 de lire sterline către HM Revenue and Customs (HMRC) pentru că a subestimat semnificativ valoarea mărcii sale. Afacerea ei din Marea Britanie a vândut drepturile asupra mărcilor ei înregistrate către Latimo, cu sediul în Luxemburg, pe care o controla, pentru 840.000 de lire sterline în 2002. După examinarea înțelegerii, HMRC a susținut că marca a fost subevaluată și, după negocieri, cele două părți au convenit că mărcile ei valorează mai mult decât dublul acestei sume. Evaluarea de 2 milioane de lire sterline a declanșat o taxă suplimentară de 348.463 lire sterline plus dobândă de 144.112 lire sterline, scadentă în 2009.
În martie 2012, Vivienne Westwood Group a ajuns la un acord pentru a pune capăt unei relații de franciză de lungă durată din Marea Britanie cu Hervia, cu sediul în Manchester, care a operat șapte magazine pentru lanțul de modă. Acordul a dus la încheierea unei dispute juridice, care a inclus trimiterea de proceduri la instanță superioară de către Hervia pentru presupusa , după ce Westwood a încercat să încheie acordul de franciză înainte de termenul convenit. S-a raportat că s-a ajuns la o înțelegere financiară între părți.
În 2013, tranziția unora dintre magazinele Hervia la Westwood, împreună cu economiile de costuri, a fost creditată pentru o creștere a profiturilor înainte de impozitare ale Vivienne Westwood Ltd la 5 milioane lire sterline față de 527.683 lire sterline în anul precedent, cu vânzări anuale de grup de 30,1 milioane lire sterline de la 25,4 milioane de lire sterline.
În anul următor, rezultatele companiei au arătat vânzări „dezamăgitoare”, cu o scădere de 2% la 29,5 milioane lire sterline și o scădere de 36% a profiturilor înainte de impozitare la 3,2 milioane lire sterline în 2013, conform conturilor postate la Companies House. Compania a anunțat: „În ultimul an, marjele au fost sub presiune din cauza naturii condițiilor mai largi de retail”. stanga|miniatura| Magazin Vivienne Westwood din Cardiff în 2014 În iunie 2013, Westwood a anunțat că evită extinderea în continuare a afacerii sale ca o modalitate de a aborda problemele de mediu și durabilitate.
În martie 2015, compania a anunțat că va deschide un outlet cu trei etaje în centrul orașului Manhattan la sfârșitul anului 2015. Acesta era programat să fie urmat de un nou magazin de 3.200 de metri pătrați într-o clădire care găzduia și birourile și showroom-urile companiei în Rue Saint-Honoré din Paris, care urma să fie deschis la începutul anului 2016.
În 2015, Vivienne Westwood Ltd a operat 12 puncte de vânzare cu amănuntul în Marea Britanie, inclusiv un magazin outlet în Bicester Village. La acel moment existau 63 de magazine Westwood în întreaga lume, inclusiv nouă în China, nouă în Hong Kong, optsprezece în Coreea de Sud, șase în Taiwan, două în Thailanda și două în Statele Unite. Cu toate acestea, în iunie a acelui an, compania a raportat o scădere a profitului de la 3,2 milioane de lire sterline la 2,9 milioane de lire sterline în 2014, în ciuda unei creșteri de 8,4% a vânzărilor la 32 de milioane de lire sterline. Vivienne Westwood Ltd a plătit taxe de licență de 1,6 milioane de lire sterline către Latimo și 646.033 de lire sterline pentru impozitul pe profit din Marea Britanie în 2014, o scădere cu 17% față de anul precedent.
Mai multe instituții de presă au raportat în 2015 că conturile pentru Vivienne Westwood Ltd arată cum compania plătea 2 milioane de lire sterline pe an companiei offshore Latimo, care a fost înființată în Luxemburg pentru dreptul de a folosi numele Westwood pe propria etichetă de modă. Latimo, pe care Westwood o controla ca acționar majoritar al companiilor sale, a fost înființată în 2002. Astfel de aranjamente, deși legale, au fost împotriva politicii Partidului Verzilor de a restrânge puternic utilizarea paradisurilor fiscale precum Luxemburg. În martie 2015, Westwood a spus: „Este important pentru mine ca afacerile mele să fie în concordanță cu valorile mele personale. Sunt impozitată în Marea Britanie pentru toate veniturile mele”. Mai târziu, în 2015, ea a spus că și-a restructurat aranjamentele fiscale pentru a încerca să le alinieze la politica Partidului Verzilor.
Clienți și comisioane remarcabile Dita Von Teese a purtat o rochie de mireasă violetă Westwood la ceremonia ei formală de nuntă, când s-a căsătorit cu Marilyn Manson în 2005.
Marion Cotillard a purtat o rochie fără bretele din satin roșu Westwood la premiera londoneză a filmului ei Public Enemies în 2009. În 2013, ea a purtat o rochie Westwood Couture cu dungi roz și fildeș la prânzul Chopard de la Cannes.
În 2011, Prințesa Eugenie a purtat trei modele Westwood pentru cina de dinainte de nuntă, ceremonia de nuntă și petrecerea de după nuntă la nunta Prințului William și Catherine Middleton.
Pharrell Williams a purtat o pălărie Westwood Buffalo la cea de-a 56-a ediție a Premiilor Grammy din 2014, care a fost inițial în colecția Westwood din 1982-1983. Pălăria a fost atât de populară încât și-a inspirat propriul cont de Twitter. Pharrell a fost văzut pentru prima dată purtând o pălărie similară Westwood Buffalo în 2009.
În Final Fantasy XV, rochia de mireasă a lui Lunafreya Nox Fleuret a fost concepută de Westwood.