Ana Grama (n. 19 august 1940, la Rodbav, Brașov) este o cercetătoare a satului transilvan, etno muzeograf, istoric, documentarist, arhivist din România.
Biografie Și-a petrecut primii ani de viață în satul natal, în vremea războiului și a anilor grei ce au urmatMoise, Ilie. Ana Grama la 70 de ani sau O viață consacrată profesionalismului. În: Ana Grama: cercetător etnomuzeograf și arhivist: la 70 de ani. Coordonator Ioan Lăcătușu, Sfântu-Gheorghe, Editura Eurocarpatica, 2010, p. 23-27.. Familia de țărani a bunicilor i-a oferit un excelent spațiu pentru a se dezvolta în respect față de oameni, de tradiții, de muncă și, nu în ultimul rând, de cărți, așa cum a fost cazul majorității copiilor ce creșteau în casele „economilor de pământ” din Transilvania. În afară de acest mediu „clasic”, a beneficiat, în plus, de faptul că făcea parte din familia Mușlea, Candid Mușlea fiind învățătorul „șagunian” din Brașov, care venea în fiecare vară „acasă la Rodbav”, împreună cu numeroasa sa familie. Tot aici el trimitea toate revistele și broșurile astriste la care era abonat, și care erau citite nu doar de propria familie, ci și de alți „cititori” din sat. Dar, mai mult decât această influență indirectă, Ana Grama a fost marcată de prezența în familie a două personalități: Candid C. Mușlea – protopop-stavrofor, „cu brâu roșu” și arhivist la Brașov, autor al binecunoscutei istorii a Bisericii Sf. Nicolae din Schei - și Ion Mușlea - cercetătorul folclorist de la Cluj, membru corespondent al Academiei Române, creatorul Arhivei de Folclor a Academiei Române din Cluj-Napoca. Ei au fost modele de referință într-o copilărie plină de căutări, în cei șapte ani de școală elementară urmați la Rodbav și Cincu Mare și apoi trei ani de liceu, la „Doamna Stanca” din Făgăraș.
Activitatea „modelului” său intelectual brașovean a determinat-o să intre, în anul 1956, ca studentă la Facultatea de Istorie a Universității din București, iar în anul al III-lea să și opteze pentru specialitatea „Arhivistică”. Aici, ca într-o „oază a obsedantului deceniu”, se mai păstra spiritul „Înaltei Școli de Arhivistică”, organizată după modelul școlii franceze, și mai activau profesori celebri, majoritatea specializați, prin sprijinul lui Nicolae Iorga, la Fontenay aux Roses (Aurelian Sacerdoțeanu, Emil Vârtosu etc.), ori slaviști de mare competență, cum a fost Damian P. Bogdan.
Activitate profesională După absolvirea facultății a fost repartizată la Muzeul județean din Ploiești, unde a lucrat ca muzeograf, apoi documentarist la alte două instituții culturale, începând din anul 1961 până în anul 1975, când și-a început activitatea la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
Cu suficiente cunoștințe despre „spiritul” satului transilvan, dar și despre modul în care aici se trăia, se muncea, se comunica, beneficiind de o pregătire paleografică temeinică, atunci când împrejurările vieții i-au permis, a intrat pe un teren de cercetare pe care-l „simțea” că se oferă încă generos celor ce doresc să-l stăpânească. Folosind surse neconvenționale (mai ales arhivistice și iconografice), a abordat subiecte care nu fac parte din repertoriul clasic al etnologiei, dar întregesc cunoașterea despre „societatea rurală transilvană”, despre sat și oamenii lui, în 24 afara ipostazelor de creatori de artă, meșteșugari, cultivatori de pământ sau păstori etc. (de care se ocupă etnografia) și, deopotrivă, în afara războaielor, revoluțiilor, iobăgiei etc., de care se ocupă istoria clasică. Din numeroasele studii și articole publicate se pot structura cele trei teme majore pe care le-a abordat cu preponderență: Civilizația imaginii - de la restituirea unor xilogravuri și introducerea în circuitul de valori semnificative pentru sudul Transilvaniei a „colajelor de litografii” și până la descoperirea, identificarea și valorificarea unor fonduri excepționale de fotografie veche și clișee pe sticlă (1850-1913). Civilizația scrierii - de la răboaje la „înscrisurile din viața cotidiană a țăranului” referitoare la căsătorie, cătănie, atestate de proprietate personală și comunitară etc. Nu în ultimul rând, s-a dovedit preocupată de: „mica istorie” în satul transilvan: reliefarea țăranului consumator de bunuri comerciale, donator în beneficiul comunităților, dinastii de „anonimi”, locuitori ai satelor în exercițiul decizional, adaptarea românilor la procesul de evoluție a sistemelor de comunicare („porunci”, „circulare” și „apeluri”), societate rurală românească și „mondenități” ale secolului al XIX-lea, „calendarul, obiceiurile și alte norme în satul românesc” și, mai ales, condiția dramatică a celor care susțineau introducerea noutăților și, în același timp, păstrarea neatinsă a tradițiilor. S-a oprit, cu deosebire, asupra perioadei 1780-1913, mai ales pentru că Arhiva Mitropoliei Ardealului din Sibiu - este bine reprezentată pentru această epocă. Începând din anul 1980, a cercetat această arhivă cu asiduitate, transcriind mii de documente scrise cu caractere chirilice. Este unul din cei mai activi și apreciați colaboratori ai cercetătorilor comunităților rurale din spațiul arcului intracarpatic, despre care a publicat la Editura „Arcuș”, volumul Românii sud-transilvăneni în sec. al XIX-lea, semnat Ana Grama Brescan, subliniind, ușor apăsat, dubla sa descendență transilvană. Un loc aparte ocupă preocupările Anei Grama pentru prima istorie extinsă a etnomuzeografiei sibiene, reprezentată de întâiul muzeu românesc, Muzeul Asociațiunii. Pentru această temă a alcătuit o monografie, cu documente și ilustrații inedite, asumându-și o viziune nouă în abordarea acestui subiect, adevărat fenomen cultural-natural („Mulțimea de popor” alături de muzeu, componentele societății civile – bănci, Biserică, organizații profesionale și atitudinea față de valorile patrimoniale, preliminarii transilvane la activitatea muzeistică, explicațiile momentelor de creștere și obscuritate în care a evoluat muzeul etc.). A publicat în numeroase volume de studii și periodice. În perioada 1993-1997 a realizat expoziții, cum ar fi: Copilăria - un miracol etern, (Sibiu, Brașov - colab.), Noi, rromii (expoziție documentarfotografică; Sibiu, SUA, Budapesta - colab.), Fotografia documentară veche (Sibiu, București, Kommern - Germania - colab.) etc. A colaborat cu Fundația Arte-Vizuale și Fundația Culturală Română la realizarea unor CD-ROM-uri, cu texte și ilustrații inedite, din colecțiile Muzeului ASTRA, care se dovedesc deosebit de interesante și valoroase. Câteva fragmente din caietul-program al expoziției „Copilăria - un miracol etern”, deschisă la Casa Artelor, în decembrie 25 1997, ne sugerează, cu multă claritate, modul în care muzeograful Ana Grama gândește și realizează o expoziție: „Piesele muzeale (…) au capacitatea de a reconstitui o existență excepțională, cum a fost cea transilvană, multietnică și extrem de receptivă la tot ce se petrecea în restul Europei. Este datoria noastră să răspundem acestor așteptări. (…)”. În anii 1990-1996, a fost lector asociat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, coordonând teze de licență cu teme din viața satului românesc transilvănean. La Complexul Național Muzeal ASTRA - Sibiu, a lucrat ca muzeograf – șef de secție și apoi cercetător, din anul 1991, până la pensionare, în 2000. Beneficiind de o experiență anterioară pozitivă și de o largă disponibilitate personală pentru introducerea noutăților în domeniul documentării etnomuzeografice și de proiectele generoase ale directorului general al instituției, prof. univ. dr. Corneliu Bucur, care i-a încredințat misiunea de a realiza un serviciu modern de informare în domeniu, a proiectat și a înfăptuit - în fruntea unui valoros colectiv – cel mai modern „Centru de Informare și Documentare în Etnologie”, care poartă numele binecunoscutului etnograf, creator al Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, „Cornel Irimie”. Aici, încă din anul 1993, zeci de mii de piese iconografice (desene, fotografii, clișee, grafică) puteau fi regăsite într-o evidență computerizată, realizată de informaticianul secției. În biblioteca de specialitate, care și-a început existența prin achiziționarea bibliotecilor personale, Cornel Irimie și „prof.univ.dr. Gheorghe Pavelescu” și a altor surse de informare sistematizate, a început realizarea unui catalog analitic prin despuierea periodicelor de specialitate și a „volumelor în serie”. Sub responsabilitatea Anei Grama a început editarea, și au apărut patru numere ale Buletinului Informativ al Asociației Muzeelor în Aer Liber din România. Pentru tot ce a clădit frumos și durabil în cultura transilvană, Ana Grama și-a câștigat un loc bine conturat în istoria etnologiei românești. Iar conferirea Medaliei Meritul Cultural în clasa a II-a, categoria H Cercetarea științifică, de către Președintele României, nu face altceva decât să confirme, încă odată, aserțiunea noastră. A mai fost distinsă cu medalii jubiliare ale celor două instituții fundamentale pentru știința și etnografia românească: Muzeul ASTRA din Sibiu (2005) și Muzeul Țăranului Român din București (2006). Sub patronajul Episcopiei Covasnei și Harghitei, în anul 2009 i s-a înmânat Diploma de Excelență „I. I. Rusu”.
Teme de cercetare
Istorie și etnomuzeografie (1980 - 2023)
Din viața satului românesc transilvan, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Biserica Ortodoxă transilvană. Personalități. Structuri socio-ocupaționale. Instituții (AMA). Etnomuzeografie transilvană. Surse primare: Cartea veche Românească - Inventare naționale în anii 1969-1970. Fondurile postpașoptiste ale Arhivei Mitropoliei Ardealului și Colecțiile speciale ale Bibliotecii Facultății de teologie „Andrei Șaguna”, Colecțiile muzeografice ale muzeelor sibiene.
Probleme specifice de informare și documentare științifică
Identificarea, conservarea și prelucrarea fondurilor de carte din Patrimoniul Cultural Național (Campania PCN, 1969-1970; Curs universitar „Carte românească veche”, Completări la CVR etc.); Prelucrarea informațiilor: De la cataloage cu indexare coordonată, la regăsirea digitală a informațiilor. Referințe și fonduri iconografice. Crearea și coordonarea primului Centru de informare și documentare în etnologie, CID ”Cornel IRIMIE” (Sibiu, 1991-1999).
Participări la sesiuni naționale
Prima participare la Sesiunea națională a muzeelor, Circulația operei lui I.L.Caragiale în lume. Sesiunea națională a muzeelor. București, 1965. (…) Ultima: Învățătura pruncilor din sat sub spectrul obligațiilor cetățenești, interesului național și pierderilor imanente previzibile. Secolul al XIX-lea cel lung”. La Institutul de cercetări socio-umane al Academiei Române, Sibiu, 2022. Total cca. 600 comunicări.
Bibliografie
Responsabilități editoriale
Protocoalele Sessiilor Consistorialicești. Fascicola 1, 1799. Text transliterat. (Vezi fondurile: Arhiva Mitropoliei Ardealului, Biblioteca Mitropoliei Ardealului, Colecții speciale, Complexul Național Muzeal ASTRA Sibiu, Centrul de documentare ecleziastică „Mitropolit Nicolae Colan”, Sfântu Gheorghe). în colaborare. CD-R „Transilvania de sud” la Fundația „Arte Vizuale”, 2000 (coord: Vivi Drăgan Vasile). CD-R „Cultura tradițională comparată din Transilvania”, ediție bilingvă, realizată de Fundația Culturală Română, dr. Ioan Opriș, Institutul pentru tehnica de calcul, cu sprijinul financiar al Guvernului României-Departamentul pentru Protecția Minorităților Naționale. (Iconografia sudtransilvană până la anul 1914 și Copilăria în imagini). CD-R Buletinul Informativ al Asociației Muzeelor în aer liber din România, 1991, 1 și 2, 1995, 3 și 4. Cornel Irimie- o viață închinată satului românesc și civilizației sale, Sibiu, Editura „ASTRA Museum”, 2003. 360 p. cu il. Muzeul Astra -Istorie și Destin. 1905-2000. Sibiu, Editura „ASTRA Museum”, 2002. 430 p. cu il.
Revista Transilvania, parțiale
2005 - număr dublu: Centenarul „Muzeul Asociațiunii”, 2005, Nr. 8-9; 2006 - număr special: Centenarul Catedralei ortodoxe din Sibiu, 2006, Nr. 4.