dreapta|miniatura|370x370px| Anna Louise Strong la momentul retragerii ei de la Consiliul școlar din Seattle în 1918. Anna Louise Strong () a fost o jurnalistă și activistă americană care a relatat despre mișcările comuniste din Uniunea Sovietică și China, pe care le-a susținut.
Biografie
Primii ani Tatăl ei, Sydney Dix Strong, a fost slujitor în Biserica Congregațională și misionar.
Anna Louise Strong a acordat o mare importanță educației sale. A urmat inițial din Pennsylvania între 1903 și 1904, apoi a absolvit din Ohio, unde s-a întors ulterior de mai multe ori pentru a ține conferințe. În 1908, la vârsta de 23 de ani, și-a finalizat studiile și a obținut un doctorat în filozofie la Universitatea din Chicago, cu o teză publicată ulterior sub titlul The Social Psychology of Prayer. A susținut activ bunăstarea copilului și a călătorit ținând prelegeri pe această temă. Când a venit la Seattle pentru a vorbi despre acest subiect, în mai 1914, peste 6.000 de persoane au participat zilnic la întâlnirile sale, iar în ultima zi au venit cel puțin 40.000 de oameni.
La vârsta de 30 de ani, s-a întors la Seattle pentru a locui cu tatăl ei, pe atunci pastor al Bisericii Congregaționale Queen Anne. Era atrasă de politica progresistă populară în oraș, susținând munca organizată.
De asemenea, Anna era pasionată de alpinism. A organizat tabere de vară cooperatiste în Munții Cascades și a condus grupuri de alpiniști pe muntele Rainier.
Cariera politică Când a candidat pentru Consiliul Școlar din Seattle în 1916, a câștigat cu ușurință, fiind susținută de grupuri de femei și de munca organizată și fiind cunoscută ca expertă în bunăstarea copilului. A fost singura femeie membră a consiliului. Ea a susținut ca școlile publice să ofere programe de servicii sociale pentru copiii săraci și să funcționeze ca centre comunitare. Cu toate acestea, influența sa a fost limitată, ceilalți membri preferând să acorde prioritate unor chestiuni pe care ea le considera mai puțin importante, precum infrastructura sanitară a școlilor.
În anul alegerii sale, 1916, a avut loc Masacrul de la Everett. Strong a fost angajată ca colaborator („stringer”) al New York Evening Post pentru a relata despre conflictul sângeros dintre membrii IWW („Wobblies”) și gărzile înarmate angajate de proprietarii fabricilor din Everett pentru a-i ține departe de oraș. Inițial observatoare neutră, ea a ajuns treptat să susțină drepturile lucrătorilor și să se pronunțe public în favoarea acestora.
Sprijinul ei pentru cauze de stânga a diferențiat-o de ceilalți membri ai consiliului școlar. Era pacifistă și, când Statele Unite au intrat în Primul Război Mondial în 1917, s-a pronunțat împotriva înrolării obligatorii. PTA și unele cluburi de femei i s-au alăturat în opoziția față de pregătirea militară în școli, în timp ce organizația Seattle Minute Men, formată în mare parte din veterani ai Războiului hispano-american, a acuzat-o de lipsă de patriotism.
Reprimarea activiștilor IWW a dus la numeroase arestări la biroul din Seattle, unde Louise Olivereau, o dactilografă, trimitea prin poștă materiale celor care luau în considerare obiecția de conștiință și refuzul înrolării. În 1918, Strong a sprijinit-o pe Olivereau în sala de judecată, când aceasta a fost judecată pentru răzvrătire, găsită vinovată și condamnată la închisoare.
Colegii săi din consiliul școlar au inițiat ulterior o campanie de revocare împotriva ei și au reușit să o înlăture din funcție. Ea a participat la următoarea ședință a consiliului și a susținut că ar trebui aleasă o femeie care să o înlocuiască. Consiliul a acceptat ideea, dar a declarat că dorește un reprezentant „patriotic” și o mamă cu copii înscriși în școli. În cele din urmă, Anna Louise Strong a fost înlocuită de Evangeline C. Harper.
Cariera de jurnalist Strong a devenit cunoscută ca membră a echipei ziarului muncitoresc al orașului, The Union Record, unde a scris articole puternic pro-muncă și a exprimat opinii favorabile noului guvern sovietic. La 6 februarie 1919, cu două zile înainte de începerea grevei generale din Seattle din 1919, a scris într-un editorial: „Facem cea mai extraordinară mișcare realizată vreodată de muncitori în această țară, o mișcare care va duce – NIMENI NU ȘTIE UNDE!”. Greva a paralizat orașul timp de patru zile și s-a încheiat la fel de pașnic precum începuse, cu obiective încă neclare.
La sfatul prietenului ei Lincoln Steffens, în 1921 a decis să călătorească în Polonia și Rusia, ca și corespondent pentru American Friends Service Committee. Scopul principal al călătoriei a fost acordarea de ajutor victimelor foametei din Volga. După un an, a fost numită corespondent la Moscova pentru International News Service. Experiențele din Europa au inspirat numeroase lucrări, printre care First Time in History (1924), cu prefață de Leon Troțki, și Children of Revolution (1925). După câțiva ani petrecuți în regiune, Strong a devenit o susținătoare declarată a socialismului în nou formata Uniune Sovietică. În 1925, în perioada Noii Politici Economice, s-a întors în Statele Unite pentru a încuraja mediul de afaceri să investească în dezvoltarea industrială sovietică. În această perioadă a ținut numeroase discursuri și a devenit cunoscută ca autoritate în relatările despre viața cotidiană din URSS.
La sfârșitul anilor 1920 a călătorit în China și în alte părți ale Asiei, unde s-a împrietenit cu Soong Ching-ling și Zhou Enlai. A publicat mai multe cărți despre aceste călătorii, inclusiv China’s Millions (1928) și Red Star in Samarkand (1929).
În 1930 s-a întors la Moscova și a contribuit la lansarea Moscow News, primul ziar în limba engleză din oraș. A fost redactor-șef timp de un an, apoi a devenit autoare specială. În 1932 s-a căsătorit cu oficialul sovietic și colegul socialist Joel Shubin. Din cauza angajamentelor profesionale, cei doi au petrecut adesea puțin timp împreună, până la moartea lui Shubin în 1942.
În perioada în care a locuit în Uniunea Sovietică, Strong a scris numeroase cărți favorabile regimului sovietic, printre care The Soviets Conquer Wheat (1931), o versiune actualizată a China’s Millions: The Revolutionary Struggles from 1927 to 1935 (1935), volumul autobiografic de mare succes I Change Worlds: The Remaking of an American (1935), This Soviet World (1936) și The Soviet Constitution (1937).
În 1936 s-a întors în Statele Unite. Deși, în privat, era tulburată de relatările despre Marile Epurări din URSS, a continuat să scrie pentru publicații importante, inclusiv The Atlantic Monthly, Harper’s, The Nation și Asia. O vizită în Spania a dus la publicarea volumului Spain in Arms (1937), iar călătoriile în China au stat la baza lucrării One Fifth of Mankind (1938). În 1940 a publicat My Native Land. Alte lucrări includ The Soviets Expected It (1941), romanul Wild River (1943), plasat în Rusia, Peoples of the USSR (1944), I Saw the New Poland (1946) — bazat pe experiențele sale în timp ce însoțea Armata Roșie — și trei cărți despre ascensiunea timpurie a Partidului Comunist Chinez în războiul civil chinez.
În timpul șederii în URSS a călătorit extensiv, inclusiv în Ucraina, Kuznețk, Stalingrad, Kiev, Siberia, Asia Centrală și Uzbekistan. A vizitat, de asemenea, Polonia, Germania și Regatul Unit. În Uniunea Sovietică s-a întâlnit cu Stalin, Molotov și alți oficiali sovietici și a intervievat muncitori, fermieri și locuitori obișnuiți.
În timpul al Doilea Război Mondial, când Armata Roșie a început înaintarea împotriva Germaniei naziste, Strong a urmărit trupele prin Varșovia, Łódź și Gdańsk. Din cauza simpatiilor sale pro-comuniste chineze, a fost arestată la Moscova în 1949 și acuzată de sovietici de spionaj. Ulterior s-a întors în URSS în 1959, dar s-a stabilit definitiv în China până la moartea sa.
L-a întâlnit pe W. E. B. Du Bois, care a vizitat China comunistă în perioada Marele Salt Înainte. Niciunul nu a susținut public criticile privind foametea asociată acestei politici. Strong a scris și volumul When Serfs Stood Up in Tibet, bazat pe experiențele sale din perioada invaziei chineze a Tibetului.
Parțial din teama de a-și pierde pașaportul dacă s-ar fi întors în Statele Unite, s-a stabilit în China până la moartea sa în 1970, publicând regulat „Letters from China”. În această perioadă a ajuns să îi cunoască îndeaproape pe Zhou Enlai și Mao Zedong. A locuit în fosta Legație italiană, transformată în apartamente pentru „prieteni străini” de rang înalt.
Note
Lucrări publicate
(one-act play)
(poems, by Anise) (novel, set in Ukraine) (poems, by Anise)
(co-author with Sydney Strong, her father) (co-author with Sydney Strong, her father)
(with preface by Leon Trotsky)
Children Pioneers Pioneer: The Children's Colony on the Volga Is the Soviet Union turning from world brotherhood to imperialism? Man's New Crusade The Thought of Mao Tse-Tung
Anna Louise Strong Internet Archive, Marxists Internet Archive . Preluat la 24 martie 2010. Anna Louise Strong (1885-1970), HistoryLink. Preluat la 24 martie 2010. Finding Aid to the Anna Louis Strong Papers , Universitatea din Washington. Preluat la 24 martie 2010
Categorie:Decese în 1970 Categorie:Nașteri în 1885 Categorie:Scriitori din statul Nebraska Categorie:Activiști americani Categorie:Jurnaliste americane Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite Categorie:Nașteri pe 24 noiembrie Categorie:Decese pe 29 martie