miniatura|353x353px| Festivalul evreiesc din Tétouan, Maroc, 1865 miniatura| Muzeul culturii evreiești din Bratislava Cultura evreiască este cultura poporului evreu,, Understanding Second Temple and Rabbinic Judaism. KTAV Publishing House, 2003. p. 3. de la formarea sa în vremuri străvechi până în epoca actuală. Iudaismul în sine nu este o religie bazată pe credință, ci o ortopraxie (conduită etică) și o etnoreligie, bazate pe acțiune, practică și identitate., Not in the Heavens: The Tradition of Jewish Secular Thought, Princeton University Press, 2011, pp. 5–6, 15 Cultura evreiască acoperă mai multe aspecte, inclusiv religie și filozofie, literatură, media și cinematografie, artă și arhitectură, bucătărie și port tradițional, atitudini față de căsătorie și familie, obiceiuri sociale și stiluri de viață, muzică și dans.Torstrick, Rebecca L., Culture and customs of Israel, Greenwood Press, 2004 Unele elemente ale culturii evreiești provin din cadrul iudaismului, altele din interacțiunea evreilor cu populația țărilor în care au trăit, iar altele din dinamica socială și culturală internă a comunității. Până în secolul al XVIII-lea, religia domina practic toate aspectele vieții evreiești și a impregna cultura. După apariția secularizării, s-a format, de asemenea, o cultură evreiască complet seculară.
Istoric dreapta|miniatura| Pietre funerare dintr-un cimitir evreiesc, secolul al XIII-lea, Paris Nu a existat o unitate politică a societății evreiești de la monarhia unită. Începând de atunci populațiile israelite au fost întotdeauna dispersate geografic (vezi diaspora evreiască), astfel încât până în secolul al XIX-lea evreii așkenazi erau localizați în principal în Europa Centrală și de Est, evreii sefarzi erau în mare măsură răspândiți în diferite comunități care trăiau în regiunea mediteraneană, evreii mizrahi au fost răspândiți în primul rând în Asia de Vest, iar alte populații de evrei au trăit în Asia Centrală, Etiopia, Caucaz și India. (Vezi diviziunile etnice evreiești.)
Deși a existat un grad ridicat de comunicare și trafic între aceste comunități evreiești – mulți exilați sefarzi s-au amestecat în comunitățile așkenade din Europa Centrală după persecuțiile realizate de Inchiziția spaniolă; mulți așkenazi au migrat în Imperiul Otoman, dând naștere numelui de familie caracteristic siriano-evreiesc „Ashkenazi”; comercianții evrei irakieni au format o comunitate evreiască distinctă în India; într-o oarecare măsură, multe dintre aceste populații evreiești au fost îndepărtate de culturile care le înconjurau prin ghetoizare, legile musulmane cu privire la dhimmi și descurajarea tradițională de către liderii religioși a contactului dintre evrei și membrii populațiilor politeiste.
Comunitățile evreiești medievale din Europa de Est au continuat să aibă trăsături culturale distincte de-a lungul secolelor. În ciuda înclinațiilor universaliste ale Iluminismului (și a ecoului acestuia asupra iudaismului prin mișcarea Haskalah), mulți evrei vorbitori de idiș din Europa de Est au continuat să se considere ca formând un grup național distinct - „‘am yehudi”, din ebraica biblică –, dar, adaptând această idee la valorile iluministe, ei au asimilat acest concept ca pe cel al unui grup etnic a cărui identitate nu depindea de religie, ceea ce în gândirea iluminismului reprezenta o categorie aparte.
Constantin Măciucă scrie despre existența unui „spirit evreiesc diferențiat, dar nu izolat” care pătrunde în cultura evreilor vorbitori de idiș.Măciucă, Constantin, prefață la Bercovici, Israil, O sută de ani de teatru evreiesc în România („One hundred years of Yiddish/Jewish theater in Romania”), ediția a II-a revizuită și adăugită de Constantin Măciucă. Editura Integral (Grupul de Edituri Universalia)), București (1998). . Vezi articolul despre autor pentru mai multe informații. Acest lucru s-a intensificat pe măsură ce dezvoltarea romantismului a amplificat sentimentul identității naționale în întreaga Europă în general. Astfel, de exemplu, membrii Uniunii Generale a Muncitorilor Evrei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea erau în general nereligioși, iar unul dintre liderii istorici ai Uniunii a fost copilul unor evrei convertiți la creștinism, fără a fi un creștin credincios sau practicant.
Mișcarea intelectuală Haskalah s-a combinat cu mișcarea de emancipare a evreilor în curs de desfășurare în Europa Centrală și de Vest pentru a crea evreilor o oportunitate de a face parte dintr-o societate seculară. În același timp, pogromurile din Europa de Est au provocat o creștere a migrației, în mare parte în Statele Unite ale Americii, unde aproximativ 2 milioane de imigranți evrei s-au reinstalat între 1880 și 1920. În anul 1931, cu puțin timp înainte Holocaustului, 92% din populația evreiască a lumii era de origine așkenadă. Secularismul a apărut în Europa ca o serie de mișcări care au militat pentru un nou concept, până atunci necunoscut, numit „iudaism laic”. Din aceste motive, o mare parte din ceea ce este considerat de vorbitorii de limbă engleză și, într-o măsură mai mică, de europenii care nu vorbesc engleza o „cultură evreiască laică” este, în esență, mișcarea culturală evreiască care a evoluat în Europa Centrală și de Est și a fost adusă ulterior de imigranți în America de Nord. În anii 1940, Holocaustul a dezrădăcinat și a distrus majoritatea comunităților evreiești care trăiau atunci în Europa. Acest eveniment, în combinație cu crearea statului Israel și cu exodul evreilor din țările arabe, a determinat o nouă deplasare geografică.
miniatura| Cuplu de evrei sefarzi din Sarajevo în haine tradiționale. Fotografie făcută în 1900. Definirea culturii laice în rândul celor care practică iudaismul tradițional este dificilă, deoarece întreaga cultură este, prin definiție, împletită cu tradițiile religioase: ideea de identitate etnică și religioasă separată este străină de tradiția ebraică a unui „‘am yisrael”. (Acest lucru este valabil mai ales pentru iudaismul ortodox.) , șeful Institutului de Cercetare Evreiască și Comunitară, a spus următoarele lucruri despre cultura tradițională evreiască:
Dihotomia dintre religie și cultură nu există cu adevărat. Fiecare atribut religios este plin de cultură, iar fiecare act cultural este plin de religiozitate. Sinagogile sunt ele însele mari centre ale culturii evreiești. La urma urmei, ce înseamnă de fapt viața? Mâncare, relații, îmbogățire... Așa este și viața evreiască. Multe dintre tradițiile noastre conțin în mod inerent aspecte culturale. Uitați-te la Sederul Paștilor – este în esență un teatru grozav. Cultura lipsită de religuozitate și de educație evreiască nu este la fel de interesantă.The Emergence of a Jewish Cultural Identity , undated (2002 or later) on MyJewishLearning.com, reprinted from the National Foundation for Jewish Culture. Accessed 11 February 2006.
În lucrarea Modern Judaism: An Oxford Guide, , profesor de estetică și retorică la Universitatea din Tel Aviv și fondatorul și directorul academic al Colegiului Meitar pentru Cultură Iudaică din Ierusalim, a scris:
Astăzi, foarte mulți evrei laici iau parte la activități culturale evreiești, cum ar fi celebrarea sărbătorilor evreiești ca festivaluri istorice și naturale, impregnate cu un conținut și o formă nouă, sau marcând evenimentele din cadrul ciclului de viață, cum ar fi nașterea, bar/bat mitzvah, căsătoria și doliul într-o formă laică. Ei se adună pentru a studia subiecte legate de cultura evreiască și relația acesteia cu alte culturi, în havurot, asociații culturale și sinagogi laice, și participă la acțiuni politice și publice coordonate de mișcările evreiești laice, cum ar fi fosta mișcare de eliberare a evreilor sovietici și mișcările de combatere a pogromurilor, a discriminării și a constrângerii religioase. Educația umanistă laică evreiască imprimă valori morale universale prin literatura evreiască clasică și literatura mondială și prin organizații pentru schimbări sociale care aspiră la idealuri de dreptate și filantropie.Malkin, Y. "Humanistic and secular Judaisms." Modern Judaism An Oxford Guide, p. 107.În America de Nord, mișcările evreiești culturale și laice sunt împărțite în trei organizații-umbrelă: Society for Humanistic Judaism (SHJ), Congress of Secular Jewish Organizations (CSJO) și Workmen's Circle.
Filozofie și religie miniatura| Ghidul rătăciților, Maimonide (circa 1190) Filozofia evreiască include tă
Filozofia antică evreiască este redată în Biblie. Potrivit prof. Israel Efros principiile filozofiei evreiești își au rădăcinile în Biblie, unde pot fi găsite bazele credințelor monoteiste evreiești, cum ar fi credința într-un singur zeu, separarea lui Dumnezeu și a lumii de natură (spre deosebire de panteism) și crearea lumii. Alte scrieri biblice asociate cu filozofia sunt Psalmii, care conțin îndemnuri de admirare a înțelepciunii lui Dumnezeu (de aici, unii savanți sugerează că iudaismul conține un subcurent filozofic),"Medieval Philosophy and the Classical Tradition: In Islam, Judaism and Christianity" by John Inglis, Page 3 și Eclesiastul, care este considerat adesea ca fiind singura lucrare filozofică autentică din Biblia ebraică (autorul ei caută să înțeleagă locul ființelor umane în lume și sensul vieții)."Introduction to Philosophy" by Dr Tom Kerns Alte scrieri cu substrat filozofic pot fi găsite în cărțile deuterocanonice precum Isus Sirah și Cartea Înțelepciunii.
În timpul epocii elenistice, iudaismul elenistic a aspirat să combine tradiția religioasă evreiască cu elementele culturii și filosofiei grecești. Filosoful Philon din Alexandria a folosit alegoria filosofică pentru a încerca să combine și să armonizeze filozofia greacă cu filozofia evreiască. Opera sa încearcă să-i combine pe Platon și Moise într-un singur sistem filozofic. Philon a dezvoltat o abordare alegorică a interpretării Sfintelor Scripturi (Biblia), în contrast cu abordările literalmente interpretative (de modă veche). Exegeza sa alegorică a fost importantă pentru unii Părinți ai Bisericii Creștine, iar câțiva savanți susțin că ideea sa despre Logos ca principiu creator al lui Dumnezeu a influențat cristologia timpurie. Alți savanți neagă, însă, influența directă a scrierilor lui Philon și susțin că atât Philon, cât și teologii creștinismului timpuriu s-au inspirat dintr-o sursă comună. dreapta|miniatura|255x255px| Pagina de început a lucrării Etica a lui Spinoza Între Epoca Antică și Evul Mediu, cea mai mare parte a filozofiei evreiești s-a concentrat asupra literaturii rabinice care este formată, în principal, din Talmud și Midraș. În secolul al IX-lea Saadia Gaon a scris textul care este prima prezentare sistematică și fundamentare filozofică a dogmelor iudaismului. Epoca de Aur a culturii evreiești din Spania a inclus mulți filozofi evrei influenți precum Moise ibn Ezra, Abraham ibn Ezra, Solomon ibn Gabirol, Yehuda Halevi, Isaac Abravanel, Nahmanides, Joseph Albo, , Nissim din Gerona, Bahya ibn Paquda, Abraham bar Hiyya, Joseph ibn Tzaddik, și . Cel mai cunoscut este Maimonide, care este considerat, în afara mediului evreiesc, un filozof și un erudit proeminent în lumea islamică și occidentală. Alți filozofi din afara Spaniei sunt , , și Gersonide.