Toma Grigorie () este un poet, eseist, prozator, dramaturg și critic literar român. A debutat în 1966 în revista Ramuri. Debutul editorial a fost cu volumul Visele cuvintelor, în 1981. A fost conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din Craiova. Este Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Actual este redactor la revista Autograf MJM a Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România.
Studii Fiu al lui Nicolae și al Elenei Grigorie, Toma a urmat școala primară și liceul la Calafat, susținându-și examenul de bacalaureat la Lugoj, în 1960. Și-a continuat studiile la facultățile de filologie ale Universității din Timișoara și București, absolvind în 1966. Tot la Universitatea din București a obținut în 1983 titlul de doctor în filologie cu teza Critica literară românească de la Kogălniceanu la Maiorescu.
Activitatea profesională În anul școlar 1963–1964 a fost profesor la Ciupercenii Vechi, iar între 1964–1966 la Calafat. Între 1966–1968 a activat în cadrul Consiliului raional de pionieri Calafat, iar în perioada 1968–1973 a fost profesor la liceul agricol din Calafat. Din 1973 a venit la Craiova, unde un an de zile a fost secretar-șef la Facultatea de Horticultură a Universității din Craiova. Din 1974 a fost cadru didactic la Facultatea de Litere a aceleiași universități: asistent, lector și conferențiar. În acestă perioadă, între 1996–1997 a petrecut un an ca lector la Institutul de Limbi Romanice al Universității din Poznań, Polonia. Actual este redactor al revistei Autograf MJM a Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România. Este Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În 1978 și 1983 a participat la cursuri de vară la Skopje și Ohrida în Macedonia, iar în 1985 și 1922 la Veliko Tărnovo în Bulgaria.
A fost invitat la Festivaluri internaționale de poezie: Poznań, Polonia (1996, 2001), Chalkida. Grecia (2002, 2025), Serile de poezie, Struga, Macedonia de Nord (2024).
Opera literară A debutat în 1966 în revista Ramuri. Debutul editorial a fost cu volumul Visele cuvintelor, în 1981.
Volume de poezie Visele cuvintelor (1981), Trăiri (1987), Seva lucrurilor (1990), Dezlănțuind tăcerea (1994), Calea de întoarcere (1998), Catedrala de sub stern (2002), Vârsta copacilor (2007), Peste marginile lumii / Over the border of the world (antologie, 2010), Cina cea de toamnă (2011), Cum pot lăsa poezia să-mi spună adio (2014), Fața de pe nisip (2018), Cina cea de toamnă (2021). Scrisori către Tinerețe (2023), Îți pot atinge sufletul / I can touch your soul (2025). ·
Proză Andreea & Radu – roman (2009), Viața din urmă – roman (2017).
Critică și eseuri Incursiuni în literatura română (1995), Eseuri subsidiare la „Adio, Europa!”, de Ion D. Sîrbu (1999), Metaforele teatrului sorescian (2005), Marile întâmplări ale omului (2012), Focurile lui Hefaistos. Cărți și scriitori clasici și contemporani (2020) Precum muncile lui Hercule. Istorie și critică literară (2024)
Teatru Coiful lui Hades, 5 piese (2013), dintre care au fost puse în scenă la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova: Ce mai taci Gary? (2010–2015), Ferma de lebede (2016).
Traduceri Sobor de muze – lirică universală contemporană (2015).
A mai colaborat în periodice la Luceafărul, România Literară, Familia, Vatra, Steaua, Transilvania, Argeș, Mozaicul, Literacka Polska, Varșovia, Delo, Iugoslavia, Knijevno jitie, Macedonia. De asemenea, a colaborat la Limba și literatura română, București, Limba și literatura română Columna, Finlanda, Almanahul Ramuri, Analele și volumele consfătuirilor Universității din Craiova, Almanahul Festivalului Internațional din Poznań, Volumele de cercetări ale Cursurilor de vară din Macedonia.
Referințe critice Laurențiu Ulici, Prima Verba, în România literară, nr. 40, 1981; Alex Ștefănescu, Cartea de poezie, în România Literară, nr. 26, 1990; Bucur Demetrian, în Ramuri, nr. 6–8, 1994; C. Avram, Interferențe spirituale, 1999; Ștefan Cucu, Mierea cuvintelor, în Luceafărul nr.18, 10 mai 2000; Mircea Moisa, în Ramuri, nr. 9, 2002; Petre Ciobanu, Dramaturgia soresciană ca spectacol al modernității, în Ramuri, nr. 10, 2006; Gabriela Gheorghișor în Luceafărul de dimineață, nr. 3, 2008; Dan Cristea pe coperta a patra a volumului Vârsta copacilor (v. mai jos); Nicolae Oprea, Eseuri complementare, în Ramuri, nr. 3, 2013; Florina Moldovan-Lircă, Poezia lui Toma Grigorie. În loc de adio., Vatra nr.6, 2015; Ion Munteanu, Poetul la vârsta înțelepciunii, în Ramuri nr. 4, 2019; Ștefan Vădușescu, Poezie procesată cu spirit critic, 2019; Simona-Grazia Dima, Poetul și “punctual Nemo”, în Ramuri, nr. 8, 2020; Gela Enea, Printre Focurile lui Hefaistos sau viața la cea mai înaltă tensiune, în Neuma, nr. 11–12, 2020; Gela Enea, Nervul moral și lirica întoarcerii în timp, în Poesis, nr. 1, 2022; Ovidiu Pecican, Toma Grigorie la cina retrospectivă, în Nord Literar, nr.7–8, 2022, ș.a.Ilona Duță, Tratat poetic despre crepuscul și moarte, în Mozaicul, nr.4, 2022; Florian Copcea, Ipostazele poeziei lui Toma Grigorie, în Ramuri nr.11, 2022; Ilona Duță, În oglinda destinului, în Vatra nr.10-11, 2023; Paul Aretzu, Rațiunea de a exista, în Mozaicul, nr.1, 2024;
Dan Cristea pe coperta a patra a volumului Vârsta copacilor:
Paul Aretzu pe coperta a patra a volumului Cina cea de toamnă:
Constantin M. Popa despre Alfabetul neantului, în România Literară, nr. 26/2012:
Gheorghe Grigurcu pe coperta a patra a volumului Cum pot lăsa poezia să-mi spună adio:
Ovidiu Pecican pe coperta a patra a volumului Focurile lui Hefaistos. Cărți și scriitori clasici și contemporani Ovidiu Pecican, pe coperta a patra a cărții, Scrisori către Tinerețe
„Cu Scrisori către tinerețe, Poetul Toma Grigorie reconfirmă o vocația lirică longevivă. Chiar dacă secretul relației sale cu miza, al cărei efect cornucopia se vădește, ne scapă, un lucru este cert : poate și bucuria autorului de a scrie versuri este insațiabilă. De unde și nouă ofrandă, omagiu adus vârstei cele exuberante a omului, de fapt vieții înseși”.
Paul Aretzu, pe coperta a patra a cărții, Muncile lui Hercule.
„Muncile lui Hercule, cum își numește Toma Grigorie noul volum de critică și istorie literară, au multe conotații adecvate domeniului, trimițând (în primul rând) la o viziune mitică asupra scrisului, exegeza fiind o provocare agonală, o vânătoare, un travaliu de igienizare estetică, o luptă cu himerele (scrisului), o valorizare a imaginației creatoare. Poet cu o caligrafie rafinată, cu vocație transcendentă, dramaturg empatetic, scriitorul este în egală măsură și un hermeneut atent, exact, un cititor avizat, abordând operele literare dintr-o perspectivă culturală, eseistică, având rigoare și flexibilitate. Muncile evocate pun în valoare forța, inteligența și înțelepciunea, valori indispensabile expertizei analitice. Tratând (uneori, cum grano salis) autori clasici și contemporani, precum și diverse aspecte stringente ale acestei profesii, Toma Grigorie ne oferă și o imagine confesivă, vorbind prin alții despre sine, despre metoda sa, despre principiile, despre reprezentările sale axiologice. Avem astfel, în esență, un volum complex care reflectă personalitatea unui distins cărturar”.
Al. Cistelecan, pe coperta a patra a cărții, Precum muncile lui Hercule.
Precum muncile lui Hercule.„Ca și natura, nici cultura nu suportă golul. În consecința acestei legi care postulează inexistența golului – natural și cultural deopotrivă - și văzînd dezerțiunile tot mai numeroase ale criticilor, tot mai mulți poeți (de nu cumva chiar toți) s-au grăbit să ocupe locurile părăsite și să nu lase neasistată literatura noastră. Toma Grigorie nu-i, însă, dintre cei care s-au grăbit în ultimul moment, căci el s-a dedicat de la început și serviciului exegetic. Are în spate o bibliografie de comentarii care o echilibrează pe cea poetică.Ultima propunere – Precum muncile lui Hercule – e o ”crestomație”, după cum zice singur, un mozaic de specii și de autori, de la clasici la contemporani și de la mari vedete contemporane la autori mai neluați în seamă. Nu pare să fie o selecție după vreun criteriu; pare mai degrabă că e vorba de comentarii la cărți care l-au căutat ele pe comentator, nu comentatorul pe ele. Firește că o empatie suplimentară se vede în opțiunea oltenească. Asta chiar și în cazul clasicilor, cărora le sînt cercetate aspectele mai ignorate. Grigorie nu-i însă dintre poeții improvizați în comentatori, dintre cei care par să fie și primii și singurii și ultimii cititori ai cărților despre care referă. Comentariile lui sînt dialogale, măcar unde se poate, și pornite mai totdeauna de la o mică fișă bibliografică. E, așadar, om de meserie critică, deși poet la bază”.
Adrian Alui Gheorghe, pe coperta a patra a cărții, Precum muncile lui Hercule .
„Toma Grigorie este un împătimit de lectură, de cărți de biblioteci . Dacă Borges l-ar fi cunoscut, pe când punea la cale celebra Bibliotecă Babel, probabil l-ar fi solicitat pentru vreo corvoadă în acea bibliotecă nesfârșită, l-ar fi luat la dreapta sa chiar, ca să îi întocmească un sinopsis al tuturor cărților din lume. Spun aceasta, după ce i-am citit biografia scriitoricească bogată, Toma Grigorie împărțindu-și viața între opera proprie și admirația pentru cărțile confraților. Cronicile sale de carte, eseurile despre opera înaintașilor, dar și despre cărțile confraților, din preajmă și de departe, sunt exerciții de iubire necondiționată pentru litertura română, pentru toți ce care o slujesc cu devoțiune și har”.
Al. Cistelecan, pe coperta a patra a cărții, Îți pot atinge sufletul /I can touch your soul
„Toma Grigorie nu e un poet elegiac nici atunci cînd oferta de bucurii și plăceri a scăzut cu totul. Chiar dacă în stoc au rămas puține sau nimic, el nu se lamentează și nici nu e pornit să se revolte împotriva pragului la care a ajuns. Primește totul cu seninătate, ba chiar cu un fel de bucurie modestă (…) Sensibil îndeosebi a rămas nervul moral, la strivirea căruia poetul reacționează cu ușoare diatribe, deplorînd decăderea lumii și agresivitatea ei, decantîndu-și observațiile și reflecțiile într-un regim de înțelepciune atotprimitoare”.
Premii Premiul pentru Eseuri subsidiare la „Adio Europa!”, (Adio Europa! de Ion D. Sîrbu) (1999) Premiul pentru întreaga activitate al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România (2015). Premiul Mihai Duțescu, pe anul 2019 pentru volumul Fața de pe nisip. Diplomă de excelență pentru contribuții critice remarcabile (2020) Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova (2023).
Note
Legături externe
Interviu cu Toma Grigorie la TVR Craiova.
Categorie:Nașteri în 1940 Categorie:Nașteri pe 5 mai Categorie:Scriitori români în viață Categorie:Scriitori din secolul al XX-lea Categorie:Scriitori din secolul al XXI-lea Categorie:Poeți români contemporani Categorie:Romancieri români contemporani Categorie:Dramaturgi români Categorie:Eseiști români Categorie:Traducători români Categorie:Membri ai Uniunii Scriitorilor din România Categorie:Craioveni