Inițiativa Scutul Cerului European (în , acronim ESSI) reprezintă o inițiativă a mai multor țări din Europa de a crea un sistem european de și de apărare antirachetă prin achiziție comună de către națiunile respective de soluții interoperabile (echipamente de apărare și rachete antiaeriene). Inițiativa reunește în prezent (iulie 2023) 19 state: Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Belgia, Olanda, Germania, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, România, Bulgaria, Austria și Elveția. Dintre acestea, 16 sunt state incluse în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (în timp ce Suedia este aplicant pentru aderare la Alianță).

În intenție, sistemul de apărare ar urma să includă capabilități cu rază scurtă, medie și lungă coordonate, pentru a putea evita toate amenințările aeriene, de la drone la rachete de croazieră și rachete balistice. Proiectul urmează să valorifice cadrele de cooperare NATO deja existente, echipamentele și rachetele urmând să fie interoperabile cu (NATINAMDS) și să fie integrate cu acesta.

Crearea ESSI a fost determinată și este în continuare influențată de invazia Rusiei în Ucraina. Spre diferență de NATINAMDS (care are printre scopurile politice și pe acela de a nu submina descurajarea strategică a Rusiei), ESSI este însă, în mod clar, orientată împotriva unei amenințări ruse.

În acest moment (2023), nu este clară modalitatea în care va evolua în viitor, inițiativa.

Istoric Dată fiind axarea Alianței Nord-Atlantice pe atingerea superiorității aeriene în raport cu Pactul de la Varșovia, în perioada Războiului Rece, apărarea antiaeriană cu baza la sol (în , acronim GBAD) a jucat un rol secundar în raport cu , iar ulterior încheierii conflictului respectiv, dată fiind concentrarea asupra și de într-un mediu de operare aerian permisiv, apărarea antiaeriană a continentului european în mod practic s-a atrofiat. Making the Most of the European…, Christianson & Monaghan, 2023, p. 3

Efectul practic este că în prezent (2023), statele europene sunt în situația de a nu avea nici până la încheierea deceniului actual, capacități de apărare aeriană cu baza la sol suficiente spre a contracara, la nevoie, rachetele de croazieră și balistice rusești, chiar și prin intermediul (în , acronim NATO BMD). Mai mult, acestor probleme li se adaugă preocupările legate de incapacitatea asigurării superiorității aeriene militare necesare, în ce privește tehnologiile aeriene de vârf. Nu în ultimul rând, distanța scurtă dintre bazele rusești de rachete din enclava rusă Kaliningrad și capitalele europene completează în mod defavorabil tabloul strategic. Deficiențelor semnalate li se adaugă lacunele în ce privește apărarea împotriva amenințărilor avansate emergente, precum vehiculele aeriene fără pilot (în , acronim UAV), rachetele ghidate sau nedirijate și . De asemenea, există deficiențe în ce privește (C2) misiunilor NATO de (IAMD), precum și o abordare fragmentară din acest punct de vedere, la nivelul statelor europene. Raportat la nivelul anului 2023, nu există la nivelul vreunui stat european (situat la vest de Rusia, Belarus și Ucraina) vreun sistem pe deplin integrat și multistratificat, care, să poată asigura o saturație adecvată cu active defensive. Making the Most of the European…, Christianson & Monaghan, 2023, p. 4

Deocamdată în Europa se află un număr foarte mic de sisteme moderne de apărare antirachetă, predominând în ce privește apărarea antiaeriană cu baza la sol sisteme mai vechi cu rază scurtă de acțiune, cu origine în epoca sovietică. La orizontul anului 2022, a ieșit în evidență faptul că toate armatele statele europene aveau un deficit de capabilități, în ce privește combaterea rachetelor balistice cu o rază de acțiune mai mare de 1.000 km și care zboară la cel mai îndepărtat nivel de interceptare. În acest context Germany’s Fragile ..., Arnold, S. & Arnold, T, 2023, p. 1 și observând din aproape situația Ucrainei, supusă unei campanii de atacuri aeriene cu rachete și drone de către Forțele armate ale Federației Ruse, europenii au decis să acționeze preventiv pentru a se apăra împotriva potențialelor amenințări la adresa propriului spațiu aerian. Khvostova, Margaryta & Kryvosheiev, Dmytro; Test drive: How Ukraine could strengthen Europe’s Sky Shield Initiative; , October 26, 2022; accesat la 16 aprilie 2023 La aceasta a contribuit și schimbarea percepției europene, în raport cu potențialul de amenințare al Rusiei, ceea ce a dat un impuls de voință materializării ideii (mai vechi) de a acoperi acest deficit.

După ce în luna august 2022, cancelarul Germaniei Olaf Scholz a anunțat la Praga într-un discurs despre viitorul Europei, crearea unei sistem comun de apărare împotriva amenințărilor aeriene, la reuniunea miniștrilor apărării NATO de la Bruxelles din 13 octombrie 2022, la inițiativ Germaniei 15 state (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Țările de Jos, Belgia, Germania, Norvegia, Finlanda, Lituania, Letonia, Estonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Slovenia, România și Bulgaria) au semnat o scrisoare de intenție referitoare la consolidarea capacităților de apărare aeriană pe rază scurtă, medie și lungă. Gotkowska Justyna; Germany’s European Sky Shield Initiative; , October 14, 2022

La luna februarie 2023, inițiativei i s-au alăturat Danemarca și Suedia, NATO; European Sky Shield Initiative gains two more participants; Newsroom, February 15, 2023; nato.intș accesat la 16 aprilie 2023 iar în luna iulie 2023 Austria și Elveția.B., M.; Austria și Elveția intră sub „Scutul Cerului”. Cele două țări se alătură sistemului european de apărare; Digi 24, 7 iulie 2023; accesat la 15 august 2023

Sisteme de apărare antiaeriană terestre Principii Rachetele balistice sunt sisteme de arme, care, datorită caracteristicilor de zbor și a celor tehnice proprii sunt dificil de interceptat, la aceasta concurând următorii factori: European Sky Shield Initiative ant Its impact..., Hahn, 2023, p. 5 timpul de reacție necesar pentru a exploata fereastra de oportunitate dată de geometria de interceptare corectă, pentru cea mai bună soluție de tragere, este destul de scurt. Aceasta se datorează vitezei mari de deplasare a rachetelor balistice, care, determină ca acestea să poată acoperi într-o perioadă scurtă areale semnificative. viteza, manevrabilitatea și capacitatea de a lovi precis a interceptorilor trebuie să fie mari, dat fiind că viteza rachetelor balistice este mare apărarea împotriva rachetelor balistice este necesar să fie multistratificată, deoarece rachetele de acest tip au o traiectorie, care, parcurge un traseu situat la mai multe tipuri de altitudini (orbitale înalte sau mai mici, atmosferice) precizia interceptorilor este necesar să fie mare, deoarece vehiculele de reintrare țintă, purtate de rachetele balistice, sunt de dimensiuni relativ mici. În plus, pe lângă reale, rachetele balistice transportă atât ținte de reintrare cu rol de momeală, pentru a distrage atenția sistemelor de interceptare de la respectivele ogive, cât și dispozitive care pot bloca detecția de către senzorii respectivelor sisteme (e.g. radar sau în domeniul ). Nu în ultimul rând, dispozitivele de reintrare pot beneficia de contramăsuri de detecție pasive de tip stealth, cu rol de restrângere sau de împiedicare a capacității de detecție a țintelor.

Procesul de apărare aeriană necesită de aceea o gândire holistică, fiind extrem de solicitant tehnic, trebuind să fie integrat coerent, eficient, rapid și necesitând integrarea tuturor dimensiunilor militare: terestră, aeriană, maritimă, spațială și cibernetică. Diferitele sisteme implementate (avioane de luptă, sisteme fără pilot, sisteme de la sol, fregate de apărare aeriană, sisteme IT și sateliți) trebuiesc configurate, astfel încât să genereze straturi și domenii care se suprapun în mod reciproc, pentru ca să facă dificilă inamicului, surclasarea apărării. Germany’s Fragile ..., Arnold, S. & Arnold, T, 2023, p. 3

Apărarea aeriană trebuie să fie funcțională non-stop, timpii de reacție trebuie să fie foarte scurți (de ordinul minutelor) și capacitățile instalate trebuie să poată respinge atât orice aeronavă, dronă sau rachetă la diverse distanța sau altitudini, cât și să nu permită copleșirea fie calitativă a sistemelor (prin superioritate tehnică), fie prin saturație (prin superioritate cantitativă).

În ce privește apărarea antiaeriană terestră, distanțele de interceptare determină structurarea mai multor nivele de interceptare: Germany’s Fragile ..., Arnold, S. & Arnold, T, 2023, p. 2 de proximitate și cu rază intermediară (până la 6 km) cu rază medie (de la 6 până până la 35 de km) cu rază superioară: lungă (de la 35 la 100 de km) foarte lungă (mai mare de 100 km)

Nici un sistem însă, nu poate garanta o protecție totală. Germany’s Fragile ..., Arnold, S. & Arnold, T, 2023, p. 4

Disponibile în Europa (2023) În Europa, în prezent (2023) apărarea antirachetă balistică a întregului teritoriu al NATO este organizată în cadrul rețelei de sisteme de apărare de pe uscat și de pe mare reprezentată de (în , acronim NATINAMDS), care, are în vedere toate tipurile de amenințări aeriene. NATINAMDS este integrat în structura de comandă a (în , acronim AIRCOM) de la Ramstein. În ce privește apărarea împotriva rachetelor cu și de acțiune, aceasta se regăsește integrată în cadrul NATINAMDS sub forma sistemului de Apărare Activă Stratificată Împotriva (, acronim ALTBMD), coordonat de Organizație de Management a Programului de Apărare Activă Stratificată Împotriva Rachetelor Balistice în Teatru (în , acronim ALTBMD PMO). European Sky Shield Initiative ant Its impact..., Hahn, 2023, p. 6

În ce privește sistemele cu rază medie de acțiune, militarii europeni dispun ca sisteme moderne de (acronim al ) britanice (comparabile cu SLS) și de germane.

Cu rază lungă de acțiune, există la dispoziție ca sisteme moderne în Europa, alături de sistemele Patriot americane și cele franco-italiene de tip (în , aflat în curs de upgradare la o nouă generație).

În domeniul apărării anti-rachete balistice (cu rază foarte lungă de interceptare), SUA (doar) operează în Europa în România și Polonia, în cadrul . SUA mai operează ca și capabilități cu rază foarte lungă de interceptare și THAAD – în , dar nici unul dintre ultimele două tipuri de sisteme (Aegis și THAAD) nu a fost procurat de vreunul dintre statele europene. În ce privește capabilitățile proprii europene în acest ultim interval (cu rază foarte lungă de interceptare), există (deocamdată în proiect) TWISTER (în ) coordonat de Franța în cadrul . Acesta vizează și apărarea împotriva și se presupune că va deveni operațional în 2030.Sistemul israeliano-american -, care ar urma să fie achiziționat la inițiativa Germaniei pentru ESSI, este de asemenea, un sistem cu rază foarte lungă de interceptare. Structurarea unei apărări antiaeriene tactice și cu rază medie de acțiune, integrate, presupune deja din punct de vedere economic costuri exorbitante.

Caracteristici tehnice

În intenție, arhitectura de securitate a Scutului ar urma să fie structurată în jurul a trei tipuri de sisteme de rachete: de apărare antirachetă antibalistică exoatmosferică israeliano-american -, cu rază medie de acțiune american Patriot și de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune german . Nu este exclusă includerea altor sisteme sau substituția celor menționate anterior, cu altele aflate în concurență.

Cu toate acestea, totuși, formalizarea prealabilă a unei arhitecturi nu are caracterul unei concluzii anticipate, disponibilitatea sistemelor pe piață nefiind este singurul criteriu, care, urmează să influențeze alegerea acestora. Este nevoie să fie luate astfel în considerare și nevoile operaționale, precum și alți factori relevanți (e.g. interoperabilitatea și potențialul de integrare în sistemul existent). Germany’s Fragile ..., Arnold, S. & Arnold, T, 2023, p. 6

Aspecte operativ-strategice