Comitetul Național de Eliberare a Iugoslaviei (în limbile , , NKOJ) cunoscut și sub denumirea Comitetul Iugoslav de Eliberare Națională a fost organul executiv provizoriu al Federației Democrate a Iugoslaviei în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta s-a format la 29 noiembrie 1943 de către partizanii iugoslavi, o mișcare de rezistență și ramura militară a Partidului Comunist din Iugoslavia, condus de Iosip Broz Tito. Acesta era în antiteză cu guvernul iugoslav din exil aflat în Londra sub conducerea Regelui Petru al II-lea.
Istoric În octombrie 1943, chiar înainte de a doua sesiune a Consiliului Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei, comitetul central al Partidului Comunist din Iugoslavia a înființat Comitetul Național de Eliberare a Iugoslaviei, un organ executiv integral iugoslav,Hoare 2013, p. 166 desemnat să îndeplinească rolul unui guvern interimarTomasevich 2001, p. 231. Tito a fost numit președinte al NKOJ și a avut în subordine trei vicepreședinți, Edvard Kardelj și Vladislav S. Ribnikar erau membri KPJ iar al treilea, Božidar Magovac, era membru al Partidului Țărănesc Croat (HSS).Hoare 2013, p. 185Pijade 1953, p. 240
+Membrii Comitetului Național de Eliberare a Iugoslaviei (NKOJ) Nume Note, portofoliu Josip Broz Tito președinte, Apărare Edvard Kardelj Vicepreședinte Božidar Magovac Vicepreședinte Vladislav S. Ribnikar Vicepreședinte, Informații Sulejman Filipović Păduri și Minereuri Frane Frol Judiciar Milivoj Jambrišak Sănătate Edvard Kocbek Educație Anton Kržišnik Politică socială Ivan Milutinović Economie Mile Peruničić Alimentație Rade Pribičević Construcții Josip Smodlaka Afaceri externe Dušan Sernec Finanțe Todor Vujasinović Reconstuctie economică Vlada Zečević Afaceri interne Sreten Žujović Transport
Note
Bibliografie
Categorie:Partizani iugoslavi Categorie:Iugoslavia în al Doilea Război Mondial