Yaakov Gordin sau,în limba rusă,Iakov Mihailovici Gordin (în ; ) a fost un dramaturg evreu american de limba idiș, originar din Ucraina, activ în primii ani ai teatrului idiș. El este cunoscut pentru introducerea realismului și a naturalismului în teatrul idiș.
Enciclopedia Istoria Cambridge a literaturii engleze și americane (The Cambridge History of English and American Literature) îl caracterizează drept „reformatorul recunoscut al teatrului idiș”."Jacob Gordin." : An encyclopedia in eighteen volumes. New York: G. P. Putnam's Sons, 1907-1921. Volume 18: Later National Literature, Part III. Chapter 31, Non-English Writings I (German, French, Yiddish), section 52. Online version by Bartleby.com. În perioada ascensiunii sale, teatrul profesionist idiș era încă dominat de spiritul pieselor timpurii (1886–1888) ale fondatorului său, Abraham Goldfaden, care erau inspirate în mare măsură din scenetele de Purim, adesea spectacole mai mult decât drame; lucrările ulterioare ale lui Goldfaden au fost, în general, operete pe subiecte mai serioase, poate edificatoare, dar nu naturaliste. Conform enciclopediei Istoria Cambridge, după sosirea sa în 1892 la New York City, „Gordin a luat drama idiș din America din tărâmul absurdului și a pus un suflet viu în ea”, aducând-o la nivelul „melodramei realiste”.
Viață și carieră Gordin s-a născut în Mîrhorod, Gubernia Poltava, din Ucraina, în Imperiul Rus și a primit acasă o educație liberală, deși cu întreruperi. A fost recunoscut ca un reformator și la început, un scriitor și publicist rus. De asemenea, a lucrat anterior ca fermier, jurnalist, muncitor al șantierului naval din Odesa și, probabil, actor. La vârsta de 17 ani, a început să scrie în limba rusă în diferite ziare de provincie, mai târziu în revista Nedelya din Sankt Petersburg , unde a publicat o serie de povești din viața sectanților stundiști și din viața evreiască.Jacob Gordin în Enciclopedia evreiască a lui Brockhaus și Efron, Sankt Petersburg, 1908-1913.
Gordin a fost puternic influențat de învățăturile religioase ale lui Tolstoi. În 1880, el a întemeiat o „frăție spiritualo-biblică”, care și-a propus ca obiectiv reformarea evreilor pe principiile lui Tolstoi; persecutat de guvernul țarist pentru un „mod dăunător de gândire”, această „frăție” a încetat să mai existe, iar Gordin a fost nevoit să plece în America, unde s-a dedicat în întregime teatrului evreiesc.
El a migrat la New York în iulie 1891 și a încercat să-și câștige existența scriind pentru ziarele de limba rusă și pentru revista socialistă americană de limbă idiș Arbayter Tsaytung (precursorul lui Forverts, ). Cu toate acestea, faptul că îi cunoștea pe renumiții actori evrei Jacob Adler și Sigmund Mogulesko l-a îndemnat să încerce să scrie piese de teatru. miniatura|Jacob Gordin Prima sa piesă de teatru, Siberia, s-a bazat pe o poveste adevărată a unui bărbat trimis deținut în Siberia și care a evadat, a trăit o viață normală mulți ani și apoi a fost din nou exilat. Deși inițial nu a fost bine primită (la fel ca și a doua sa piesă, Două lumi), a fost un succes critic. A treia sa piesă Pogromul în Rusia a fost pusă în scenă în ianuarie 1892 de actorul . În iunie 1892, Gordin a semnat un contract cu Jacob Pavlovich Adler, iar mai târziu în acel an, pentru Adler și trupa sa, el a scris Der yidisher kenig lir (Regele evreu Lear), o adaptare vag inspirată de ShakespeareKaplan, Beth (2007). Finding The Jewish Shakespeare: The Life and Legacy of Jacob Gordin. Syracuse: Syracuse University Press. . p. 57. și de Regele Lear al stepelor de scriitorul rus Ivan Turgheniev. Piesa are loc în Rusia secolului al XIX-lea și a fost ceea care a adus primul succes carierei sale ca dramaturg de limbă idiș. Piesa a atras un public nou de intelectuali ruso-evrei la teatrul idiș și a constituit un moment determinant în cariera lui Adler, precum și a lui Gordin. Este considerată pe scară largă ca inaugurând prima „Epocă de Aur” a teatrului idiș din New York.Rosenfeld, Lulla (June 12, 1977). "The Yiddish Idol." New York Times Magazine. p. 42.
Într-o oarecare măsură a trebuit să-și compromită viziunea sa modernistă datorită convențiilor teatrale ale vremii. Ca și în piesele lui Goldfaden, Moses Horowitz (Hurvitz) și Joseph Lateiner, dansul și cântecele fără legătură cu intriga au ocupat încă un rol proeminent în piesă, dar intrigile lui Gordin erau naturaliste, iar personajele sale erau persoane vii. Sub influența pieselor sale, actorii evrei au început să-și considere profesia ca una care necesită studiu și o atitudine serioasă.
Gordin este remarcat mai mult pentru faptul că a adus naturalismul și realismul în teatrul idiș decât ca un mare dramaturg intrinsec. Citând din nou Istoria Cambridge, „cu tot realismul situațiilor sale, cu toată autenticitatea personajelor sale, el a fost mai degrabă un producător de piese pentru o anumită trupă de teatru decât un dramaturg. Faptul că personajele sale comice sunt în general în relație organică cu piesa este unul dintre principalele sale merite. Dintre multele sale piese (aproximativ 70 sau 80) au fost publicate doar o zecime și ceva.”"Jacob Gordin." : An encyclopedia in eighteen volumes. New York: G. P. Putnam's Sons, 1907-1921. Volume 18: Later National Literature, Part III. Chapter 31, Non-English Writings I (German, French, Yiddish), section 52. Online version by Bartleby.com. Unele dintre cele mai bune piese de teatru ale sale sunt: Mirele Efros, Got, Mentsh un Tayvl (Dumnezeu, om și diavol, bazat pe Faust de Goethe) și Der Umbakanter (Necunoscutul). miniatura Piesele lui Jacob Gordin au devenit baza primelor filme evreiești realizate de Mordka Towbin.The Oxford History of World Cinema
Listă parțială de scrieri Unele dintre aceste piese pot avea date mai devreme decât cele indicate: este posibil ca sursele să se refere la date ale publicării sau refaceri.
Siberia, 1891 Der pogrom in rusland (Pogromul din Rusia), 1892 Tsvey veltn, oder Der groyser sotsialist (Două lumi sau Marele Socialist). Conform , 1892; după Z. Zylbercweig, 1896 Der yidisher kenig lir (Regele evreu Lear), 1892 Der vilder mentsh (Omul sălbatic), 1893 Căpitanul Dreyfus; Pogrom, 1893 „Di litvishe brider lurie” (Frații Lurie din Lituania), 1894 Zelig itzik, der fidler, adaptare liberă după Intriga și dragostea lui Schiller (Kabal und Liebe) „Der folks faynd” (Un dușman al poporului), o adaptare după Henrik Ibsen, 1896 Medea: a historishe tragedye, adaptare după Franz Grillparzer, nu mai târziu de 1897 Mirele Efros, oder di yidishe kenigin lir (Mirele Efros sau regina evreiască Lear), 1898 Di shkhite (Slaughter — titlul se referă la sacrificarea rituală, în conformitate cu legile Kosher), 1899 Shloime khokhem (Solomon cel Înțelept, Solomon Kaus), 1899-1900 Di shvue (Jurământul), 1900 Got, mentsh un tayvl (Dumnezeu, om și diavol), 1900 Safo (Sappho), 1900 Der momzer ( Bastardul ), o refacere a Lucrezia de Borgia de Victor Hugo, 1901 Di makht fun finsternish, traducere a Puterea întunericului de Lev Tolstoi 1902; Cf. Gorin este din 1905 Sonata Di Kreytser (Sonata Kreutzer), 1902 Khasye di yesoyme (Khasia orfanul), 1903 Der emes sau Die varhayt (Adevărul), 1903 Ta'ares-hamishpokhe (Puritatea familiei), 1904 Di emese kraft (Adevărata putere), 1904 Tkhies-hameysim (Învierea), adaptare după romanul lui Tolstoi, 1904 Elisha Ben Abuyah, 1906 Der unbekanter (Străinul), 1905 Der meteref (Nemernicul), 1905 Der fremder (Străinul), 1906 On a heym (Fără adăpost), 1907 Di sheyne Miryam, nu mai târziu de 1908 Dementia Americana, 1908 Dovid'l meshoyrer (David cântărețul corului), 1907
Note
Lectură suplimentară Joel Berkowitz, Shakespeare on the American Yiddish Stage. Iowa City: University of Iowa Press, 2002 Melech Epstein, Profiles of Eleven: Profiles of Eleven Men Who Guided the Destiny of an Immigrant Society and Stimulated Social Consciousness Among the American People. Detroit: Wayne State University Press, 1965
Beth Kaplan, Finding the Jewish Shakespeare: The Life and Legacy of Jacob Gordin, University of Syracuse Press, 2007 Lulla Rosenfeld, "The Yiddish Idol," New York Times Magazine, June 12, 1977, p. 32 ff. (in the New York Times digital archive edition, p. 205-207, 210). The article is an excerpt from Rosenfeld's book Bright Star of Exile: Jakob Adler and the Yiddish Theatre (New York: Crowell, 1977). Zalmen Zylbercweig (ed.), "Gordin, Yankev," in Leksikon fun yidishn teater, vol. 1, Farlag "Elisheve," New York, 1931, p. 392–461
Categorie:Nașteri în 1853 Categorie:Decese în 1909 Categorie:Dramaturgi evrei Categorie:Dramaturgi de limbă idiș Categorie:Evrei ucraineni Categorie:Scriitori ruși Categorie:Dramaturgi ruși Categorie:Nașteri pe 1 mai Categorie:Decese pe 11 iunie