Mitropolitul Partenie (la naștere Petru Stancu, ulterior și-a schimbat numele de familie în Clinceni; ) a fost un episcop al Bisericii Ortodoxe Române, arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei în perioada 1902–1908.
Biografie S-a născut la 10 octombrie 1847 în satul Clinceni (azi în județul Ilfov) în familia preotului Nicolai Stancu. De mic a fost atras de știință și cărți. A învățat alfabetul chirilic de la tatăl său și a putut să citească fluent chiar înainte de a merge la școală.
Din 1861 până în 1868 a studiat la Seminarul Central din București. După absolvirea seminarului, s-a căsătorit și a fost hirotonit diacon în timpul sărbătorii apostolului Andrei cel întâi chemat la Biserica Mihai Vodă din București. Din 1870 până în 1872 a studiat la Facultatea de Filologie a Universității din București, întrucât România nu avea încă facultate de teologie. Împreună cu alți colegi, a format un comitet de inițiativă care, în 1873, a obținut de la Ministerul Cultelor acordul privind înființarea unei facultăți de teologie la București. În 1873, după moartea soției sale, a intrat la Facultatea de Teologie a Universității din Atena, ale cărei cursuri le-a absolvit în 1877 cu titlul de „licențiat în teologie”. Ulterior, facultatea grecească la care a studiat i-a acordat titlul de „doctor honoris causa”.
În 22 decembrie 1877 a fost tuns în monahism cu numele de Partenie. În ziua de 25 decembrie a aceluiași an, de sărbătoarea Nașterii Domnului, mitropolitul primat Calinic Miclescu l-a hirotonit ieromonah, iar în 31 decembrie al aceluiași an l-a ridicat la rangul de protosinghel. În mai 1878 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. A slujit ca superior al parohiilor ortodoxe române din Leipzig (1878–1880) și Paris (1880–1886).
În august 1878 a fost numit superior al Capelei române din Lipsca (Leipzig, R.D. Germania). La 1 martie 1880, a fost transferat tot ca superior la Capela română din Paris, unde a slujit până în 1886.
În decembrie 1885 a fost ales arhiereu vicar al Episcopiei Hușilor cu titlul de „Bârlădeanul”, fiind hirotonit în treapta episcopiei la 12 februarie 1886 de către mitropolitul primat Calinic Miclescu și episcopul Iosif Gheorghian al Dunării de Jos.
A fost ales episcop al Dunării de Jos la 10 decembrie 1886 și mai apoi, la 8 februarie 1902, mitropolit al Moldovei și Sucevei, fiind înscăunat în acest ultim rang la 24 februarie 1902.
În octombrie 1896 a donat bibliotecii din Galați 1796 de cărți personale. Restul bibliotecii l-a lăsat, prin testament, Facultății de Teologie din București.Dr. Dragomir Demetrescu, Noul mitropolit al Moldovei și Sucevei și noii episcopi de Huși și Dunărea de Jos în Revista „Biserica Ortodoxă Română”, an XXV, 1901-1902, p. 665
La 31 decembrie 1908 s-a retras din scaun. A murit la 9 ianuarie 1910 la București.
Distincții A fost distins cu ordinele „Steaua României” în rang de Ofițer (11 martie 1878) și „Coroana României” în grad de Ofițer (10 mai 1889).Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 165 Note
Categorie:Nașteri în 1847 Categorie:Nașteri pe 10 octombrie Categorie:Decese în 1910 Categorie:Decese pe 9 ianuarie Categorie:Mitropoliți ai Moldovei Categorie:Decese în București Categorie:Oameni din județul Ilfov