„Dimãndarea pãrinteascã” (în traducere „Mustrarea/Blestemarea părintească”), cunoscută și sub numele de „Părinteasca dimãndari”, este o poezie aromână scrisă în 1888, care-i îndeamnă pe părinți să-i învețe pe copii limba, în loc să se asimileze altor etnii balcanice. Drept urmare, este adesea folosit ca imn național de către unii aromâni.
Istorie Imnul a fost scris în 1888 la București de către poetul aromân Constantin Belimace.
Versuri Textul original aromân Traducere în română Pãrinteasca dimãndari Nã sprigiurã cu foc mari Frats di mumã shi di un tatã Noi, Armãnji di eta toatã.
Di sum plocili di murmintsã Grescu a noshci bunj pãrintsã: "Blãstem mãri s-aibã ãn casã Cai di limba lui s-alasã
Cai s-alasã limba lui: S-lu ardã pira focului Si s-dirinã yiu pri loc S-ãi si frigã limba ãn foc.
Nãs ãn vatralj pãrinteascã Pi fumealjã s-nu s-hãrseascã Di fumelãi curunji s-nu bashi Njic ãn leagãn s-nu ãnfashe.
Cai fudzi di a lui mumã Shi dit pãrinteascãlj numã: Fugã-i doara Domnului Shi dultseamea somnului!"Părinteasca blestemare (mustrare) Poruncește cu foc mare,
Frați de-o mumă și de-un tată,
Noi, Aromâni din vremea toată.
De sub lespezi de morminte
Strigă ai noștri buni părinți:
„Blestem mare să aibă în casă
(Cel) care de limba lui se lasă.
Care își lasă limba lui
Să-l ardă para focului
Chinui-s-ar de viu pe loc,
Frige-i-s-ar limba-n foc.
El în vatra-i părintească
Cu familie să nu se fericească,
De familie cununi să nu pupe
Prunc în leagăn să nu înfeșe.
Care fuge de a lui mumă
Și de părintescul nume
Fugi-i-ar dorul Domnului
Și dulceața somnului!”
Note
Legături externe
Categorie:Cântece din 1888 Categorie:Aromâni Categorie:Simbolism aromân