Mario Tobino () a fost un poet, scriitor și psihiatru italian.
A câștigat Premiul Strega în 1962 pentru Il clandestino.
Scriitor prolific, a debutat ca poet, dar mai târziu a scris mai ales romane. Lucrările sale sunt caracterizate de o puternică inspirație autobiografică și tratează de obicei teme sociale și psihologice.
Educație Mario Tobino s-a născut în Viareggio. Mama sa, Maria Biassoli Ottaviani, îi alesese numele Mario de la personajul lui Mario Cavaradossi (pictor și admirator al cântăreței Floria Tosca), pentru că avea un mare respect pentru operă și pentru Giacomo Puccini. După liceu, pentru a ține în frâu o anumită exuberanță și intoleranță față de studii, părinții l-au trimis pentru un an la internatul din Collesalvetti. Întors acasă, și-a început studiile liceale la Massa, dar și-a obținut diploma de student particular la Pisa. Tânărul, cu un caracter voinic și intolerant, demonstrează o anumită înclinație pentru studii umaniste. Cu toate acestea, aspirația sa lăudabilă de a-și ajuta colegii bolnavi l-a determinat să se înscrie la facultatea de medicină a Universității din Pisa, studii pe care le-a continuat și le-a încheiat cu diploma de medicină în 1936 la Universitatea din Bologna. La Bologna, s-a împrietenit cu colegii săi Mario Pasi și Aldo Cucchi, ambii distinși cu Medalia de Aur pentru Valoare Militară datorită contribuției lor la Războiul de Eliberare Națională: prietenia lor a fost povestită în romanul Tre amici. După obținerea licenței în medicină în 1936, s-a angajat într-o carieră în spitalele de psihiatrie, tratând persoanele cu dizabilități mintale.
Cariera medicală După absolvire, Tobino a fost chemat să finalizeze serviciul militar inițial la Florența, apoi ca ofițer medical în Quinto Alpini din Merano. Întors acasă, în Bologna, s-a specializat în neurologie, psihiatrie și medicină legală și a început să lucreze la spitalul de psihiatrie din Ancona. Munca lui Mario Tobino l-a dus în Libia în iunie 1940. A lucrat ca medic în Libia până în octombrie 1941, când a izbucnit războiul în țară și a fost nevoit să plece. Experiența sa din Libia a fost consemnată în cartea Il deserto della Libia, care a apărut în 1952 și pe care s-au bazat două filme, Scemo di guerra (1985) de Dino Risi și Le rose del deserto (2006) de Mario Monicelli.
După ce s-a întors din Libia, Tobino a preluat postul de medic în spitale de psihiatrie, mai întâi pentru câteva luni la Florența, apoi definitiv la Maggiano (schimbat în „Magliano” în cele două romane/broșuri dedicate acestei experiențe) din provincia Lucca. A lucrat în spital timp de peste patru decenii.
Împotriva închiderii azilelor psihice în urma Legii Basaglia (1978), Tobino „a spus că viața lui este acolo, că nebunii îi sunt semenii” și că „Melancolia întunecată, arhitectura paranoiei, lanțurile obsesiilor există chiar dacă azilul se închide”.
Scrieri miniatura|Mario Tobino în 1965 Încă din liceu, a manifestat un mare interes pentru autori precum Machiavelli și Dante. Concomitent cu perioada universitară, a desfășurat o activitate literară, deși limitată din cauza timpului limitat de care dispunea, publicând unele scrieri în reviste deschise contribuțiilor tinerilor scriitori; în 1934, publică Poesie, prima sa colecție de versuri, care are un răspuns critic pozitiv.
În timpul carierei sale în spitalul din Ancona a compus o serie de poezii publicate în 1939 în colecția intitulată Amicizia, cu o prefață a scriitorului și prietenului Giuseppe Raimondi. Revenit în Italia (din Libia), a publicat colecția de poezii Veleno e Amore, romanul Il figlio del farmacista și nuvelele adunate sub titlul La gelosia del marinaio.
În perioada dintre primăvara și toamna anului 1944, Tobino a devenit un susținător înfocat al războiului de eliberare națională. Participarea sa la eforturile de eliberare din Toscana ca partizan l-au dezvoltat enorm ca scriitor. Și-a transpus experiența în cartea Clandestino, care a fost publicată în 1962 și i-a obținut Premiul Strega. Tobino publicase cărți înainte de Clandestino. În 1953, scosese Libere donne di Magliano, o lucrare care i-a stabilit locul printre scriitorii italieni importanți. Tobino a scris o altă carte premiată în 1972, Scala lui Per le antiche, care a fost câștigătoarea Premiului Campiello din acel an. A fost un scriitor neobosit. A fost prolific chiar și în viața de mai târziu. În 1982 a publicat Gli ultimi giorni di Magliano, urmat de La ladra în 1984 și de Tre amici în 1988. Această ultimă fază a carierei sale de scriitor a fost marcată și de câteva premii literare. A primit Premiul Pirandello pe 10 decembrie 1991 la Agrigento. În următoarea zi a murit.
Listă de opere miniatura|Mario Tobino (dreapta) cu Giorgio Mondadori în timpul unei ceremonii de premiere
Poezii Poesie, Bergamo, Cronache, 1934 Amicizia, în Meridiano di Roma. L'Italia letteraria, artistica, scientifica, a. XI, n. 49, 5 decembrie 1937 Veleno e amore, Firenze, Edizioni di rivoluzione, 1942 L'asso di picche, Firenze, Vallecchi, 1955
Romane și nuvele Il figlio del farmacista, în Il Selvaggio, n. 2, 15 februarie 1938, apoi Milano, Corrente, 1942 La gelosia del marinaio, Roma, Tumminelli, 1942 Bandiera nera, Roma, Istituto grafico tiberino, 1950 L'angelo del Liponard, Firenze, Vallecchi, 1951; Milano, Mondadori, 1963 Il deserto della Libia, Torino, Einaudi, 1951 Le libere donne di Magliano, Firenze, Vallecchi, 1953 Due italiani a Parigi, Firenze, Vallecchi, 1954 La brace dei Biassoli, Torino, Einaudi, 1956 Passione per l'Italia, Torino, Einaudi, 1958 Il clandestino, Milano, A. Mondadori, 1962 Sulla spiaggia e di là dal molo, Milano, A. Mondadori, 1966, Una giornata con Dufenne, Milano, Bompiani, 1968 Per le antiche scale. Una storia, Milano, A. Mondadori, 1972 Biondo era e bello, Milano, A. Mondadori, 1974 La bella degli specchi, Milano, A. Mondadori, 1976 Eolina la fata dei mozzi, Teramo, Lisciani & Zampetti, 1978 Il perduto amore, Milano, A. Mondadori, 1979 Gli ultimi giorni di Magliano, Milano, A. Mondadori, 1982 La ladra, Milano, A. Mondadori, 1984 Zita dei fiori, Milano, A. Mondadori, 1986 Tre amici, Milano, A. Mondadori, 1988. ISBN 88-04-31053-7 Il manicomio di Pechino, Milano, A. Mondadori, 1990. ISBN 88-04-33540-8 Una vacanza romana, Milano, A. Mondadori, 1992. ISBN 88-04-35670-7
Teatru La verità viene a galla. Commedia in due tempi, Milano, A. Mondadori, 1987. ISBN 88-04-30043-4.
Alte scrieri Ascolta ragazzo: la droga mai, Lucca, Pacini Fazzi, 1978. Pisa. La Piazza dei Miracoli, Novara, De Agostini, 1982. Il carnevale di Viareggio, în colaborare cu Renzo Pellegrini și Carlo Alberto Di Grazia, Milano, A. Mondadori, 1988. ISBN 88-04-31874-0.
Premii literare 1962: Premiul Strega cu opera Il clandestino, 1966: Premiul de selecție Campiello cu Sulla spiaggia e di là dal molo, 1972: Premiul Campiello cu Per le antiche scale, 1976: Premiul Viareggio cu La bella degli specchi, 1990: Premiul Elba cu Il manicomio di Pechino.
Adaptări cinematografice Per le antiche scale, regia di Mauro Bolognini (1975) Sulla spiaggia e di là dal molo, regia Giovanni Fago (1999) Scemo di guerra, regia Dino Risi (1985) La brace dei Biassoli, regia Giovanni Fago (1981) Le rose del deserto, regia Mario Monicelli (2006) L'ammiraglio, regia Anton Giulio Majano (1965)
Note
Bibliografie Giuseppe Emiliano Bonura, Giacomo Contiero, Paola Italia, Mario Tobino: bibliografia testuale e critica, 1931-2009, Pontedera (PI), Bibliografia e Informazione, 2010 Massimo Grillandi, Invito alla lettura di Tobino, Mursia, 1975 Felice Del Beccaro, Tobino, Il Castoro, 1967 Antonia Guarnieri, Cinque anni con Mario Tobino (1987-1991), Fucecchio (FI), Edizioni dell'Erba, 2010 ISBN 978-88-86888-98-1 Franco Bellato, Venti anni con Mario Tobino, Lucca, Edizioni Fondazione Mario Tobino, 2010 Franco Pappalardo La Rosa, "Il perduto amore": un fiore nel deserto, in Le storie altrui. Narrativa italiana del penultimo Novecento, Torino, Achille e La Tartaruga, 2016, ISBN 9 788896 558416
Legături externe
Arnaldo Bocelli, TOBINO, Mario, in Enciclopedia Italiana, III Appendice, Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 1961. Serena Andreotti Ravaglioli, TOBINO, Mario, in Enciclopedia Italiana, V Appendice, Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 1995. (EN) Mario Tobino, pe Enciclopedia Britannica, Encyclopædia Britannica, Inc. Monica Venturini, TOBINO, Mario, in Dizionario biografico degli italiani, vol. 95, Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2019. Mario Tobino, pe siusa.archivi.beniculturali.it, Sistema Informativo Unificato per le Soprintendenze Archivistiche. Opere di Mario Tobino, pe openMLOL, Horizons Unlimited srl. (EN) Opere di Mario Tobino, pe Open Library, Internet Archive. (EN) Mario Tobino, pe IMDb, IMDb.com.
Categorie:Nașteri în 1910 Categorie:Nașteri pe 16 ianuarie Categorie:Decese în 1991 Categorie:Decese pe 11 decembrie Categorie:Absolvenți ai Universității din Bologna Categorie:Scriitori italieni din secolul al XX-lea Categorie:Medici italieni