Everything but the Girl este un duo muzical englez format în Kingston upon Hull în 1982, alcătuit din solista și chitarista Tracey Thorn și chitaristul, cântărețul la clape, producătorul și solistul Ben Watt. Primele melodii ale grupului au fost clasificate drept pop sofisticat cu influențe de jazz. După succesul mondial al hitului „Missing” din 1994, compozițiile sale au abordat un stil electronic.
Duoul a avut patru piese în top zece și douăsprezece piese în top 40 în Marea Britanie. Cei doi au primit opt certificări cu aur și două de platină de la British Photographic Industry, precum și un album de aur RIAA în SUA. Coperta lor pentru „I Don’t Want to Talk About It” a ajuns pe locul trei în UK Singles Chart în 1988, o performanță care mai târziu va fi egalată de „Missing”, care s-a clasat în top în mai multe țări, care a ajuns pe locul doi în SUA Billboard Hot 100 în 1995 și care a petrecut peste șapte luni în UK Singles Chart.
Cel de-al nouălea album al lor, Walking Wounded (1996), a intrat în topul albumelor din Marea Britanie pe locul patru și a generat single-urile din top 10 „Walking Wounded” și „Wrong”. Trupa a devenit inactivă în 2000, Thorn declarând că nu va mai cânta live. Thorn și Watt, care nu și-au făcut public relația romantică în timp ce erau activi, s-au căsătorit în 2009, ambii au lansat albume solo și au spus că este puțin probabil ca Everything but the Girl să fie din nou activ.
Cu toate acestea, în noiembrie 2022, Thorn și Watt au anunțat că au înregistrat un nou album pe care l-au pregătit de lansare pentru al doilea trimestru al anului 2023. Fuse, primul material nou al trupei în 24 de ani, a fost lansat în 21 aprilie 2023. Albumul s-a clasat pe locul 3 în Topul Oficial al Albumelor din Marea Britanie, ceea ce l-a făcut cel mai popular album din cariera trupei. Într-o recenzie de 5 stele, The Guardian a spus: „Încă observăm frontiera pop după 40 de ani. Este realizat sonor de oameni cu o dragoste profundă și o înțelegere a muzicii din care sunt inspirați... o revenire care merita așteptată.”
Istoric
Formarea și primii ani Când Thorn și Watt s-au întâlnit, amândoi frecventau Universitatea din Hull și ambii aveau un contract cu casa de discuri independentă Cherry Red Records, ca artiști solo. Thorn a fost, de asemenea, membră a trioului Marine Girls. Fiecare dintre membri a avut câte un album solo prin Cherry Red: LP-ul lui Thorn din 1982 a fost A Distant Shore, un minialbum cu opt piese. LP-ul de debut al lui Watt din 1983 – continuarea EP-ului său de 5 piese din 1982, Summer Into Winter, cu Robert Wyatt – a fost intitulat North Marine Drive . dreapta|miniatura|350x350px| Vedere din 1985 a magazinului Turners, cu sloganul Everything but the Girl Au format un duo și au adoptat numele Everything but the Girl dintr-un slogan folosit de magazinul Hull Turner's Furniture de pe Beverley Road din orașul Hull din Anglia.
Single-ul de debut al celor de la Everything but the Girl, un cover al piesei „Night and Day” de Cole Porter, a fost lansat în iunie 1982. Single-ul a avut vânzări constante și a avut expunere publică printr-un album compilație intitulat Pillows & Prayers, fiind reeditat în august 1983.
Everything but the Girl a semnat cu Blanco y Negro Records și și-a lansat albumul de debut, Eden, în iunie 1984. Albumul a ajuns la nr. 14 în UK Albums Chart, petrecând 20 de săptămâni în top. Din album, „Each and Every One” a fost single-ul care a ajuns pe locul 28 în top 40 din Marea Britanie.
În ciuda istoriei lor timpurii ca artiști independenți consacrați, pentru nou-veniți Everything but the Girl a fost considerat parte a stilului de muzică jazz/popular cunoscut sub numele de „sophisti-pop”, alături de alte trupe britanice precum Carmel, Swing Out Sister, Sade, Matt Bianco și The Style Council. Everything but the Girl a lucrat cu producătorul Robin Millar, care a produs simultan și albumul de debut al lui Sade în același studio, alternând între colaborarea cu cele două trupe.
O versiune diferită a albumului Everything but the Girl a fost lansată în Statele Unite pe eticheta Sire. Lansarea în SUA conține șase piese de la Eden, două single-uri din Marea Britanie și patru piese alternative.
Albumul din 1985 Love Not Money a fost cel de-al doilea album de studio al lor și a semnalat o îndepărtare de la influențele jazz spre o influență mai tradițională cu o chitară electrică, aranjamente de bas și tobe. Ediția albumului din SUA a inclus două melodii suplimentare care nu erau în versiunea originală din Marea Britanie: o versiune cover a cântecului Pretenders „Kid” și „Heaven Help Me”.
Anul următor, au lansat Baby, the Stars Shine Bright, înregistrat cu o orchestră la Abbey Road Studios. Primul single de pe album a fost „Come on Home”, urmat de „Don’t Leave Me Behind”.
În 1988, Everything but the Girl a lansat Idlewild. Îmbinând instrumentația acustică cu tobe secvențiate și sintetizatoare, albumul a ajuns la nr. 13 în UK Albums Chart, petrecând 15 săptămâni în top. O versiune cover a piesei „I Don’t Want to Talk About It” de Danny Whitten, piesa care a avut anterior succes fiind cântată de Rod Stewart, a fost lansată ca single al duoului la scurt timp după aceea. Piesa a ajuns la nr. 3 în UK Singles Chart și a fost adăugată la ultimele numere ale albumului.
În 1991, duoul a lansat albumul autoprodus Worldwide. Albumul s-a clasat la nr. 29 în topul albumelor din Marea Britanie.
În 1992 a fost lansat EP-ul acustic Covers, care a ajuns la nr. 13 în top 40 din Marea Britanie. Piesa principală a fost „Love Is Strange”. A inclus, de asemenea, versiuni cover ale pieselor „Tougher Than the Rest” de Bruce Springsteen; „Time after Time” de Cyndi Lauper și „Alison” de Elvis Costello. Aceste patru piese au fost incluse pe singurul album din SUA, Acoustic.
În vara lui 1992, duoul a fost forțat să reducă înregistrările și turneele timp de câteva luni, când Watt a dezvoltat sindromul Churg-Strauss, o boală autoimună rară. Internat în spital timp de 10 săptămâni, el a suferit mai multe operațiuni care i-au salvat viața. El a scris ulterior o carte, Pacient, despre încercarea sa în apropierea morții.
În 1993, Everything but the Girl a lansat două EP-uri în Marea Britanie. Unul a prezentat o versiune a piesei „The Only Living Boy in New York” de Paul Simon. Celălalt a dat naștere unui hit ulterior din top 10 din Marea Britanie, „I Didn’t Know I Was Looking for Love”.
Apreciere la nivel mondial În 1994, Everything but the Girl a lansat cel de-al șaptelea album, Amplified Heart, un album hibrid de folk rock și muzică electronică, cu contribuții de la chitaristul Richard Thompson, contrabasistul Danny Thompson, bateristul Dave Mattacks și producătorul John Coxon. Producătorul Todd Terry a remixat piesa „Missing”, iar când a fost lansată ca single, a devenit un succes internațional. A ajuns în primele zece din lume, inclusiv în SUA, unde a atins vârful pe locul nr.2 în Billboard Hot 100.
În timp ce înregistrau Amplified Heart, Thorn și Watt au scris versuri și muzică pentru două piese – „Protection” și „Better Things” – de pe cel de-al doilea album al lui Massive Attack, Protection. Thorn a fost vocea principală în ambele piese. Single-ul „Protection” a ajuns la nr. 14 în top 40 din Marea Britanie. Albumul a ajuns la nr. 4 în topul albumelor din Marea Britanie.
Încurajat de succesele recente și în afara contractului la WEA, Everything but the Girl a lansat Walking Wounded, autoprodus în 1996 și licențiat exclusiv către Atlantic Records pentru Statele Unite și Canada și Virgin Records pentru restul lumii. Prin colaborări cu Spring Heel Jack și Howie B, albumul introdus un nou sunet electronic pentru duo. Albumul s-a clasat la nr. 4 în UK Albums Chart și a dat naștere la două single-uri din top zece din Marea Britanie – „Walking Wounded” și „Wrong”. Alte două single-uri – „Single” și „Before Today” – au ajuns pe locul 20 și, respectiv, locul 25.
În 1999, duoul a continuat cu al nouălea și ultimul său album de studio, Temperamental. Albumul s-a clasat pe nr. 16 în topul albumelor din Marea Britanie.
Duoul și-a susținut ultimul spectacol la Festivalul de Jazz de la Montreux în 2000.
Pauza prelungită „Conștiința de sine este un lucru periculos: până la al treilea sau al patrulea album, oamenii ne aruncau comparații și trebuie să fii foarte dur să le reziști. Și până la sfârșitul anilor '90 cântam pentru 5.000 de oameni pe noapte. Stăteam pe scenă, privind afară, gândindu-mă: „Nu vreau să fiu atât de mare”. — în 2012, și-a amintit un sentiment lipsit de strălucire de la sfârșitul anilor 1990, în ultimii ani ai EBTG. Între 2000 și 2022 nu au existat înregistrări noi de la Everything but the Girl. În 2002, 2004 și 2005, duoul a organizat compilații ale materialului său. Compilația din 2004 Like the Deserts Miss the Rain a fost o lansare pe DVD care a inclus filmări ale unui spectacol din 1999 la Forumul din Londra, Marea Britanie, pentru care John McKenzie și colaboratorul de lungă durată Martin Ditcham au cântat alături de pereche ca muzicieni.
Din 1999, Watt s-a concentrat pe munca de DJ și producție/remix, găsind succes ca jumătate din echipa Lazy Dog, cu partenerul Jay Hannan și colaborând cu Beth Orton la albumul ei din 1999, Central Reservation, și la albumul ei din 2002, Daybreaker. Watt a continuat apoi cu un nou obiectiv în cariera sa solo, care a inclus lansarea casei de discuri Buzzin' Fly în 2003, și a devenit coproprietar-fondator al cluburilor de noapte Neighbourhood și Cherry Jam în perioada 2002-2005. Watt a lansat o serie de producții orientate spre club, inclusiv EP-ul Bright Star, cu producătorul Stimming și cântăreața britanică Julia Biel, la Buzzin' Fly în 2010.
În 2005, Thorn a coscris și a înregistrat vocea piesei „Damage”, o colaborare cu trupa germană Tiefschwarz, care a apărut pe albumul său Eat Books. Al doilea album solo al lui Thorn, Out of the Woods, a fost lansat apoi în 2007, urmat de al treilea album solo, Love and Its Opposite, în 2010. În octombrie 2011, Thorn a lansat o versiune cover a piesei „Night Time” a lui The xx, la care Watt a cântat la chitară și ca acompaniament cu vocea. Aceasta a fost prima lor înregistrare împreună în peste un deceniu, deși nu a fost o lansare Everything but the Girl.
Într-un interviu din aprilie 2011, Thorn a fost întrebată dacă va lucra din nou cu Watt ca Everything but the Girl. Thorn a răspuns: „Da, continuăm să spunem că suntem aproape gata să lucrăm din nou împreună. Există anumite obstacole, unele practice, altele psihologice, pe care ar trebui să le depășim. Dar se poate întâmpla foarte bine.” O colecție de cântece de Crăciun, Tinsel and Lights, pentru care Thorn a înregistrat versiuni cover ale cântecelor de Crăciun cu două noi piese originale, a fost lansată în octombrie 2012 pe casa de discuri soră pentru Buzzin' Fly, Strange Feeling. Watt și copiii cuplului au oferit acompaniament vocal la piesa originală „Joy”.
În 2012, primele patru albume ale trupei au fost reeditate de Edsel Records ca CD-uri duble „deluxe”, cu înregistrări demo și alte materiale suplimentare. În acea vreme, Watt a explicat că Warner Music Group încă păstra controlul asupra catalogului lor: „Marea noastră frică era că într-o zi ne vom trezi cu piesele reeditate, fără să ne spună”; când reprezentantul de la Edsel, companie specializată în material reeditat, a luat contact cu ei, cuplul a decis că timpul este potrivit. În plus, Thorn a declarat că gândul de a reforma trupa și de a cânta live a umplut-o „de o frică rece” – după ce a reascultat înregistrările timpurii „Everything but the Girl”, Thorn a experimentat un sentiment de „Doamne, ei bine, nu mai sunt acea persoană cu adevărat”.
O a doua tranșă de reeditări Demon/Edsel, care acoperă cele patru albume lansate între 1990 și 1994, a fost anunțată în septembrie 2013. Potrivit site-ului Everything but the Girl, „Încă o dată, Ben și Tracey au ajutat în fiecare etapă a procesului, aprovizionând demonstrații, rarități și suvenire pentru lansări”.