Ion Saizu () a fost un istoric, cercetător științific și poet român
Biografie
Studii A urmat Școala Spiru Haret și Școala Medie Tehnică de Comerț din Iași. Între anii 1953-1957 a studiat Istoria la Facultatea de Filologie-Istorie, Universitatea „Alexandru I. Cuza” din Iași, iar în anul 1972 a devenit doctor în istorie.
Viața și activitatea Între anii 1958-1992 a fost membru la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” în cadrul căruia a săvârșit o valoroasă muncă de cercetător științific. Din anul 1990 a devenit vice-președinte al Ligii „Mareșalul Ion Antonescu”, iar începând cu anul 1992 a condus secția de Istorie Contemporană a Centrului de Istorie și Civilizație Europeană, fiind și unul dinte membrii fondatori ai centrului. În cercetare, Ion Saizu s-a ocupat de studierea vieții sociale, economice și politice a României interbelice. A coordonat numeroase studii care priveau activitatea antifascistă a anilor 1933-1940 și mișcarea de rezistență antifascistă din Moldova. A fost preocupat de fenomenele de modernizare a societății românești și s-a interesat în mod special de viața a două mari personalități: Mihai Eminescu și Ion Ionescu de la Brad.
Opere Debutul său a avut loc în anul 1977, la Piatra Neamț, cu volumul de versuri 77 dedicații pentru statornica demnitate. A realizat, în colaborare, volumele Cultură și economie și un vast corpus Eminescu: sens timp și devenire istorică. De asemenea, a publicat volume de versuri, dintre care: Ca o pasăre plăpândă (1991), Eu știu că îngerii nu plâng (1993), Fântâni cerești (1994), Singur pe lume la altarul vieții (1995), Armonii din orgi divine (1995), Nu toți au paradisul (1999), Lumea-i alta (2001) etc.
A realizat peste 13 monografii și 150 de studii și articole de specialitate. Este autorul a numeroase volume cu subiect istoric și a colaborat la Luceafărul, România Literară, Magazin, Convorbiri literare, Cronica, Ateneu, Academia etc.
Cărți Ion Saizu, C.Th. Botez, Dem. Urmă, Epopeea feroviară românească, București, 1971. Ion Saizu, M. Rusenescu, Viața politică în România 1992-1928, București, 1979. Ion Saizu, Politica economică a României între anii 1922 și 1928, București, 1981. Ion Saizu, Modernizarea României contemporane(Perioada interbelică). Pas și impas, Editura Academiei Române, București, 1991.
Premii A fost laureat de două ori cu Premiul Academiei Române în 1981 și 1997.
Note
Biografie
Ioan Timofte (2008), Personalități ieșene. XI. Iași: PIM
Legături externe Centru de Istorie și Civilizație Europeană
Categorie:Nașteri în 1931 Categorie:Nașteri pe 11 ianuarie Categorie:Decese în 2005 Categorie:Decese pe 18 august Categorie:Istorici români Categorie:Ieșeni