Fiat 127 a fost un autoturism supermini produs de producătorul auto italian FIAT între 1971 și 1983. Acesta a fost lansat ca succesor al modelului Fiat 850, care devenise învechit și depășit din cauza vârstei sale.
În 1970, în Italia au fost produse 648.000 de mașini cu o capacitate cilindrică între 1000 și 1500 cm³, 447.000 de mașini cu o capacitate cilindrică sub 500 cm³ și 220000 de mașini cu o capacitate cilindrică între 500 și 1000 cm³.Giovanni Canestrini, Cosa significa la nuova 127, in L'Automobile, n. 13, marzo 1971.
Comparativ cu predecesorul său, modelul 127 reprezintă un avans semnificativ. Motorul este plasat transversal în față, spre deosebire de poziționarea sa în spate în cazul Fiat 850, iar tracțiunea este asigurată de roțile din față, spre deosebire de tracțiunea din spate a modelului anterior. De asemenea, podeaua a fost complet reproiectată, iar suspensia utilizează un sistem independent pe toate cele patru roți, cu suspensie față McPherson și suspensie spate cu arcuri cu lamă transversală.
Motorul cu patru cilindri, denumit 100, este similar cu cel utilizat pe modelul 850 Sport Coupé, având o capacitate de 903 cm³. Cu toate acestea, puterea a fost redusă la 47 CP livrați la 6200 rpm, iar cuplul maxim este de 62 N⋅m la 3500 rpm.
Prima serie (1971–1977)
Modelul 127 a fost bine primit de public și de critici datorită caracteristicilor sale și designului atrăgător. Comparativ cu predecesorul său, acest model oferă mai mult spațiu interior și un portbagaj mai mare, cu o capacitate de 365 dm³. Interiorul este conceput pentru a maximiza utilizarea spațiului, fiind potrivit în special pentru o familie mică.
Designul mașinii a fost realizat de Pio Manzù și Rodolfo Bonetto, doi designeri talentați. Din păcate, Manzù nu a apucat să vadă finalizarea mașinii sale, deoarece a decedat într-un accident de mașină în drum spre prezentarea oficială a machetei la Torino.
Performanțele pe șosea ale noului hatchback FIAT au fost excelente. Mașina se comportă bine în timpul condusului, având o ținută de drum ridicată. Viteza maximă depășea 140 km/h, iar consumul de combustibil era redus. Cutia de viteze cu 4 trepte și sistemul de frânare, dotat cu frâne pe disc în față și frâne pe tambur în spate, se dovedeau eficiente.
Modelul 127 a avut un succes imediat atât în rândul publicului, cât și al criticilor, ceea ce a fost recompensat cu câștigarea premiului Mașina Anului în anul prezentării sale.
Singurele critici au venit din partea țărilor nordice, unde s-au observat probleme limitate de coroziune la componentele metalice ale mașinii, accentuate de climatul rece și utilizarea sării de degivrare pe drumuri. Această problemă era comună modelelor italiene din acea perioadă și nu a reprezentat o piedică majoră în popularitatea modelului 127, care a atins un milion de unități produse în noiembrie 1974."News: A million Fiat 127s". Autocar. Vol. 141, no. 4053. 22 June 1974. p. 28.
În aprilie 1972, în gama FIAT 127 s-a adăugat versiunea 3p, care avea un hayon în spate. Apoi, din 1975, nivelul de echipare „Special” a fost disponibil atât pentru versiunile cu 2 uși, cât și pentru cele cu 3 uși. Acest nivel de echipare se distingea prin un tablou de bord diferit, scaune în două tonuri cu tetiere opționale, profile laterale din metal și cauciuc, lumini de mers înapoi, bare de protecție cu profil cauciucat, capace de roți specifice, grilă cu ochiuri pătrate, profile cromate pe capacele de picurare, luminile față și spate, mânere interioare și exterioare ale ușilor, panouri, cotiere și garnituri de etanșare a geamurilor.
Începând cu iulie 1976, versiunea cu 4 uși (doar în echiparea „Special”) a fost introdusă pe piața italiană. Aceste mașini au fost produse de SEAT, un joint-venture cu FIAT la acea vreme. Existau mici diferențe în ceea ce privește finisajele interioare și echipamentele, dar mașinile purtau sigla FIAT. În conformitate cu acordul de cooperare, 25.000 de exemplare de 127 3P au fost exportate în Spania.Alberto Bellucci, Le belle d'estate, L'Automobile, n.13 del 1976, pag.59
La începutul anului 1976, pentru a se conforma noilor reglementări antipoluare, motorul a suferit modificări. S-au făcut ajustări la distribuție, reducându-se fazele (admisie de la 25°/51° la 17°/43°, evacuare de la 64°/12° la 57°/3°) și înălțimea supapelor (de la 8,8 la 8,4 mm). De asemenea, a fost introdus un nou carburator cu un difuzor de 22 mm (Weber 30 IBA 22), înlocuindu-se cel original de 24 mm (Weber 32 IBA 20). Aceste modificări au determinat o ușoară scădere a performanțelor motorului și un consum mediu de combustibil mai mare cu aproximativ 10%, conform revistei Quattroruote. Seria a doua (1977–1981)
Versiunea Seria 2 a modelului 127 a fost lansată în mai 1977.Quattroruote: tutte le auto del Mondo 77/78 (in Italian). Milano: Editoriale Domus S.p.A. 1977. p. 180. Deși caroseria a rămas în mare parte aceeași, Seria 2 a prezentat un stil mai angular, care anticipa direcția viitoare a designului văzut ulterior la modelul Ritmo/Strada. Fața și partea din spate au fost restilizate, iar geamurile laterale spate au devenit mai mari, eliminând linia de centură înclinată în sus a Seriei 1.
Seria 2 a introdus, de asemenea, opțiunea de motor de 1049 cc - în mod unic pentru modelul 127, acesta era motorul OHC „Brazil” cu cinci rulmenți preluat de la modelul 147, în loc de unitatea Fiat OHC de la 128. Hayonul a fost prelungit și ajungea acum aproape până la bara de protecție spate, rezolvând astfel nemulțumirile legate de înălțimea buzei peste care trebuiau ridicat bagajele pentru a fi încărcate în modelele hatchback 127 anterioare.
Interiorul a fost revizuit, având un nou tablou de bord, cu aceeași dispunere ca la mașina originală, dar cu un aspect mai simplu și fără ornamentele din lemn prezente în Seria 1. Partea inferioară a planșei de bord a fost acoperită cu noi panouri pentru a ascunde coloana de direcție, cilindrul principal de frână (la versiunile cu volan pe dreapta) și mecanismele pedalelor.
Fiat 127 Sport
În anul 1978, a fost introdus modelul 127 Sport, disponibil exclusiv în varianta cu trei uși, care se remarca prin caracteristicile sale sportive. Acesta era echipat cu un motor de 1049 cm³ de proveniență braziliană, modificat pentru a dezvolta o putere de 70 CP prin ajustarea distribuției și utilizarea unui carburator cu două corpuri. Din punct de vedere estetic, modelul 127 Sport avea un aspect agresiv, fiind disponibil în trei variante de culori: caroserie neagră cu benzi autocolante portocalii, caroserie portocalie cu benzi autocolante negre sau caroserie gri metalizată cu benzi autocolante negre. Designul exterior includea o grilă frontală într-un model reticular, logo-uri sportive, spoilere față și spate, jante turnate cu un design sportiv și anvelope late de dimensiunea 155/70, precum și un sistem de evacuare dublă. La interior, se remarcau volanul sport de dimensiuni reduse, cu coroană căptușită și două spițe din aluminiu, instrumentarul de bord suplimentar amplasat în centrul planșei de bord, scaune față anatomice cu tetieră integrată și tapițerie din piele artificială și material textil cu cadență contrastantă (portocaliu pe negru și portocaliu, albastru pe gri). Echipamentul standard includea un turometru, un ceas, geamuri spate încălzite, ștergător de geamuri spate și o banchetă spate divizată. În același an, a fost introdus și modelul „127 Top”, bazat pe versiunea 1050 CL, disponibil exclusiv în varianta cu trei uși și în două culori specifice: bronz și albastru, ambele fiind metalizate. Aceste culori identificau două dotări interioare diferite. Ambele variante beneficiau de scaune din velur (cu tetiere și canapea spate rabatabilă în două părți), geamuri atermice, volan sport, ștergător de geamuri spate și geam spate încălzit. Opțional, erau disponibile jantele de la modelul Sport (într-o versiune bicoloră negru/gri, echipate cu anvelope de dimensiunea 155/70) și un acoperiș solar (care nu era disponibil pentru versiunea bronz). În anul 1980, a fost prezentată versiunea cu cinci uși la Salonul Auto de la Geneva și a fost pusă în vânzare în variantele C și CL, echipate cu un motor de 903 cmc. Tot în acel moment, versiunea cu patru uși a fost retrasă de pe piață.
127 Diesel, 127 Panorama și Fiat 147 stanga|miniatura|Fiat 127 Rustica În anul 1981, au fost introduse pe piață două noi modele bazate pe caroseria modelului brazilian Fiat 147, denumite Fiat 127 D și Fiat 127 Panorama. Acestea se diferențiau prin utilizarea unei caroserii diferite față de modelul european 127. Fiat 127 D era echipat cu un motor diesel de 1301 cm³, dezvoltând o putere de 45 CP. Pe de altă parte, Fiat 127 Panorama, care era o versiune destinată familiei, era disponibil atât în varianta pe benzină (cu motor de 1049 cm³), cât și în varianta diesel (cu motor de 1301 cm³).
Modelul 147 a fost comercializat și în Italia sub numele de Fiat 127 Rustica. Acesta a fost prezentat în 1979 și avea un aspect de vehicul off-road, dotat cu caracteristici și dotări mai simple. Era echipat cu un motor de 1050 cm³, suspensie întărită (arcuri față de tip Tropico și arcuri spate cu lamele) și o protecție a carterului. Farurile față și spate erau protejate de o grilă montată pe bara de protecție din metal tubular. În interior, avea un tablou de bord preluat de la modelul 127 brazilian și scaune specifice cu structură tubulară, asemănătoare unui șezlong, cu o tapițerie slab căptușită și tapițată cu piele artificială maro. Mașina era disponibilă într-o nuanță de vopsea bej militar semi-mat, cu jante negre fără capace de butuc și anvelope de iarnă. Singurul opțional disponibil era un portbagaj tubular. Cu un nivel ridicat de zgomot și caracteristici elementare, modelul Rustica a fost scos de pe piață în 1981 și a fost asamblat în fabrica Lamborghini din Sant'Agata Bolognese.
Special miniatura|Fiat 127 Special cu 2 uși În primăvara anului 1981, FIAT a efectuat o revizuire a gamei modelului 127, întrucât deja fuseseră produse aproape 5 milioane de unități. Gama de finisaje L, C, CL și Sport a fost înlocuită cu variantele „Special” (un nivel intermediar între L și C), disponibilă cu motoare de 903 cm³ (în variantele cu 2 și 3 uși) și de 1049 cm³ (doar în varianta cu 3 uși), „Super” (similar cu fostul CL, dar cu toate opțiunile și jantele de la varianta C), disponibilă atât cu motoare de 903 cm³, cât și de 1049 cm³ (ambele în variante cu 3 uși), și „Sport II”, identic cu versiunea Sport anterioară în ceea ce privește motorizarea.Gruppo Fiat, 127 l'intramontabile, in illustratofiat, maggio 1981. Caroseria a beneficiat de o nouă paletă de culori, bare de protecție laterale și dungi de identificare pe hayon. Finisajele modelelor anterioare, care erau întotdeauna destul de simple, au fost îmbunătățite în cele din urmă, cum ar fi adăugarea tetierelor, care erau disponibile anterior doar la cerere pentru varianta Special și standard pentru varianta Super.
Modelul cu 3 uși 1049 Top a rămas neschimbat, în timp ce modelul cu 5 uși și motor de 903 cm³ a fost înlocuit de varianta 903 CL cu 5 uși. Producția acestuia a început în martie 1981, dar a fost întreruptă în luna decembrie a aceluiași an, când a fost scos de pe listă.
Seria a treia (1982–1983)
La jumătatea lunii decembrie 1981, a fost lansată a treia serie a modelului 127, care a debutat la începutul anului 1982. Această serie a venit cu unele modificări la designul exterior al mașinii. Scuturile de protecție au fost mărite și realizate din plastic, iar partea frontală și cea din spate au fost redesenate, incluzând blocuri optice acoperite cu plastic. De asemenea, au fost introduse noi fascii laterale din plastic, mai late și cu pasaje de roată integrate în partea superioară. Interiorul a suferit, de asemenea, modificări, inclusiv un nou tablou de bord.