Pimen Zainea, pe numele de mirean Vasile Zainea, () a fost un cleric român, arhiepiscop ortodox al Sucevei și Rădăuților, din 1991.
Viața și activitatea sa până la alegerea ca arhiepiscop Pimen Zainea s-a născut la data de 25 august 1929, în satul Herăști, comuna Grebănu (județul Buzău), primind la botez numele de Vasile Zainea. Urmează cursurile primare și gimnaziale în comuna natală, studiile medii la Liceul „Regele Ferdinand” din Râmnicu Sărat, apoi Seminarul monahal din Mănăstirea Neamț (1948-1951). Studiază în continuare la Institutul Teologic Universitar din București (1953-1957), iar în paralel a făcut studii de restaurare icoane, carte veche, artă, ceramică, la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, obținând diploma de calificare în muzeografie. ca bursier al Universitatea din Köln (1976-1977), a urmat cursuri de limbă germană .
Este tuns în monahism la Mănăstirea Neamț la 10 martie 1951 sub numele Pimen, fiind hirotonit ierodiacon (1951) și apoi ieromonah (1957). Slujește în calitate de profesor la școlile monahale din Mănăstirile Neamț și Secu (1951-1952), apoi ca pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț (1952-1953). După absolvirea Facultății, este numit egumen, apoi stareț la Mănăstirea Putna (1957-1961). Îndeplinește apoi ascultări în mai multe mănăstiri din zona Neamțului: preot-duhovnic la Mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la Schitul Durău (1962-1964), muzeograf la Mănăstirea Putna (1964-1974), calitate în care a organizat muzeele mănăstirilor Putna și Dragomirna. Este ridicat la rangul de protosinghel (1966) și apoi la cel de arhimandrit (1975).
În perioada 1975-1977 a colaborat cu Securitatea. În octombrie 2007, CNSAS a stabilit că Vasile Zainea, adică Înalt Prea Sfințitul Pimen, arhiepiscop ortodox al Sucevei și Rădăuților, a colaborat cu Securitatea. Astfel, s-a stabilit că Pimen este titularul dosarelor SIE 40160 și I 993, iar potrivit datelor consemnate în aceste dosare, titularul a furnizat informații și a fost utilizat ca informator de către Inspectoratul Județean (IJ) Suceava sub numele conspirativ „Sidorovici” în perioada 1975 – 1977.Conform documentelor redactate de către ofițeri din cadrul I J Suceava, „în perioada cât a funcționat la Putna a fost folosit uneori de organele noastre în culegerea de informații despre unele elemente străine ce vizitau sau erau cazate în mănăstire. Datele obținute le furniza verbal. După venirea sa la Suceava a fost atras și mai mult la colaborare, iar informațiile ce le obținea le furnizează în scris, deși nu este înregistrat la noi ca sursă”.
Pimen a contestat decizia CNSAS și procesul a început la Curtea de Apel București. După aproape 5 ani de judecată, în octombrie 2012, Pimen a pierdut definitiv procesul și a fost declarat colaborator al Securității.
În perioada 1974-1978, este numit ca stareț la Mănăstirea "Sf. Ioan cel Nou de la Suceava". Pimen a îndeplinit câteva misiuni peste hotare: în cadrul Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române din Statele Unite și Canada (1977), la Reprezentanța Patriarhiei Române din Ierusalim (1978-1979), membru în câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici. Apoi devine exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1979-1982).
La 10 ianuarie 1982, arhimandritul Pimen Zainea este ales de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul „Suceveanul”. Este hirotonit întru arhiereu, cu prilejul hramului Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava, la 24 iunie 1982 de către mitropolitul Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei, împreună cu episcopul Eftimie Luca al Romanului și Hușilor și cu Roman Ialomițeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. La săvârșirea hirotoniei au participat și Patriarhul Iustin Moisescu al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Diodor al Ierusalimului aflat pe atunci în vizită în România, precum și foarte mulți ierarhi din Sinodul Patriarhiei Ierusalimului și din Biserica Ortodoxă Română.
Apoi, la data de 24 ianuarie 1991, Pimen Suceveanul a fost ales arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, fiind instalat la Suceava la 3 martie 1991.
În 1992, Pimen Suceveanul l-a invitat pe fostul rege Mihai la Putna, la celebrarea Paștilor. Pe baza aceste invitații oficiale, autoritățile române au acceptat această vizită care s-a bucurat de o primire entuziastă, pentru regele exilat de comuniști, căruia până la acea dată nu i se permisese revenirea în țară.
Lucrări publicate A publicat o serie de articole, recenzii și cronici în revistele “Mitropolia Moldovei și Sucevei" de la Iași și “Candela" de la Suceava. Printre articolele publicate de către IPS Pimen se pot menționa următoarele: "Icoana Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și semnificația ei teologică redată în frescele din nordul Moldovei" (1981); "Însemnătatea teologică a Icoanei Botezului Domnului, după texte liturgice" (1982); "Cuvântul și icoana" (1984); "Întâmpinarea Domnului în iconografia bisericilor din nordul Moldovei" (1984); "Autonomie și autocefalie în picturile bisericilor din Moldova" (1985); "Icoana Învierii" (1986); "Icoana Schimbării la Față" (1986); "Păstori și propovăduitori ai dreptei credințe. Sfinții Trei Ierarhi" (1987); "Învățătura ortodoxă despre icoană" (1987); "Dobândirea, păstrarea și desăvârșirea mântuirii noastre" (1988); "Sfinții Apostoli Petru și Pavel în iconografia ortodoxă" (1988) etc.
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
În anii de arhipăstorire a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Pimen a avut multiple realizări. Printre acestea se numără redeschiderea unor lăcașuri care au fost închise în perioada austriacă, cum ar fi Mănăstirea Voroneț și Mănăstirea Humorului, mănăstiri deschise la câteva zile după ce a ajuns arhipăstor al acestor ținuturi. Pe lângă aceste două mănăstiri a ctitorit, a fost alături de cei care au dorit să ctitorească biserici, mănăstiri și schituri. Dacă atunci când a venit Pimen erau în jur de zece mănăstiri și schituri, astăzi sunt peste 35 de mănăstiri și schituri în această arhiepiscopie.
Din anul 1991, când a fost numit Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen a întreprins și o bogată activitate culturală. Cu binecuvântarea sa au fost publicate numeroase cărți, broșuri și tipărituri, adresate în special credincioșilor de rând. Unele dintre acestea au fost scrise chiar de către Pimen.
Dintre cărțile tipărite în Arhiepiscopie se pot aminti: "Din cărți adunate și la copii iarăși date", "Carte de învățătură și îndrumare ortodoxă", "Viața și activitatea Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți", "Necazurile în viața creștinului", "Acatistul și slujba Sf. Voievod Ștefan cel Mare", "Carte de religie", "Povățuiri pentru spovedanie", "Din pagini de altădată", "Adevăruri mântuitoare". În această carte, Pimen urmărește explicarea unor învățături controversate, a unor texte controversate din Sf. Scriptură.
Tot cu binecuvântarea lui Pimen s-a tipărit "Tipicul Sf. Sava", apoi foarte multe monografii cu mănăstirile Putna, Moldovița, Sucevița, Voroneț, Dragomirna, Humor, Probota. Au fost tipărite cărți de rugăciune, care au fost date la copiii de clasa I, la începutul fiecărui an școlar.
De asemenea, Pimen a fost preocupat și de problemele sociale din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, încurajând înființarea a numeroase cămine și așezăminte speciale pentru cei nevoiași. Astfel, a fost construit Căminul de bătrâni "Sf. Ioan cel Nou de la Suceava", Căminul de bătrâni de la Bogdănești, de la Gros, de la Sihăstria Putnei și de la Mănăstirea "Sf. Dimitrie", de la Vatra Dornei.
Distincții Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (2000) de către președintele României, Emil Constantinescu.
Autor a două inițiative controversate
Pimen s-a remarcat în România de după Revoluția din 1989, prin două inițiative controversate inițiate de el: retrocedarea către Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a fondului forestier care aparținuse înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial Mitropoliei Bucovinei (cu sediul la Cernăuți) și ridicarea Arhiepiscopiei de la Suceava la rang de Mitropolie a Bucovinei. Prelatul deținea funcția de președinte al fundației private Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
Într-o scrisoare deschisă din martie 2006, Pimen afirma:
Pe de altă parte, ca arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a confirmat demersurile pentru înființarea la Suceava a unei mitropolii. „S-a mai pus această problemă și ni s-a spus: «La timpul potrivit». Este problema Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, care poate să aprobe înființarea unei mitropolii la Suceava. Se lucrează la documentație, dar noi trebuie să facem ascultare de Sinod. Suntem la judecata Sinodului, nu a oamenilor... Oamenii vor multe, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române va fi cel care va hotărî, în final.“Cotidianul, 22 aprilie 2006 - IPS Pimen confirmă: mitropolie la Suceava Mai ales că, de curând, s-a creat un precedent prin ridicarea Arhiepiscopiei Clujului la rang de mitropolie, sub conducerea lui Bartolomeu Anania. Și la Rădăuți sunt susținute demersurile în vederea reînființării istoricei Episcopii.
Colaborarea cu Securitatea
În octombrie 2007 CNSAS a ajuns la concluzia că, potrivit documentelor studiate, Pimen Zainea a avut legături atât cu Securitatea, cât și cu Direcția de Informații Externe (DIE), el având numele conspirative „Sidorovici” și, respectiv, „Petru”, concluzii pe care arhiepiscopul le-a atacat la tribunal.Verdictul colaborării IPS Pimen cu Securitatea, între trecutul și prezentul legii CNSAS, 7 decembrie 2008, Ziare.com, accesat la 15 iunie 2013IPS Pimen, verdict de politie politica , 9 octombrie 2007, RL Online, România liberă, accesat la 4 iunie 2013Înalt Prea Securistul Arhiepiscop Pimen, 10 octombrie 2007, Anca Simina, Evenimentul zilei, accesat la 15 iunie 2013
Pe data de 15 martie 2011 Curtea de Apel București a decis să respingă apelul arhiepiscopului Pimen la hotărârea CNSAS din 2007 prin care s-a stabilit că a colaborat cu Securitatea. Pimen Zainea a fost racolat de Securitate în 1975, pe când era la Mănăstirea Putna. El a declarat că nu va ataca decizia Curții de Apel București. Pimen Zainea a contestat totuși decizia Curții de Apel București. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins în mod irevocabil recursul său în data de 18 octombrie 2012, confirmând soluția dată de instanța de fond privind colaborarea cu Securitatea.
Decesul Arhiepiscopul Pimen a murit în urma infectării cu SARS-CoV-2. El fusese transportat cu elicopterul de la Spitalul Județean din Suceava la Institutul „Matei Balș” din București la 20 aprilie 2020, după ce infectarea cu SARS-CoV-2 fusese confirmată; avea simptome severe de pneumonie.
După o săptămână, presa a anunțat că starea lui se îmbunătățise, însă ulterior s-a agravat, astfel că la 1 mai a fost intubat. Ulterior s-a încercat un tratament inovativ, cu plasmă recoltată de la pacienți vindecați.
A murit în noaptea dintre 19 și 20 mai 2020, la ora 0:50, în urma unui (al doilea) infarct miocardic. A fost înmormântat la Mănăstirea Sihăstria Putnei, pe 22 mai 2020.
Note
Legături externe Arhiepiscopul Pimen Zainea - Dicționarul Teologilor Români , Biserica.org Elemente din biografia ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, 9 octombrie 2007, Radu George, Amos News IPS PIMEN: "Rău era pe vremea comuniștilor, dar mai rău cu Uniunea Europeană", 6 iulie 2013, Vlad Andriescu, Adevărul
Categorie:Nașteri în 1929 Categorie:Nașteri pe 25 august Categorie:Decese în 2020 Categorie:Decese pe 20 mai Categorie:Clerici români din secolul al XX-lea Categorie:Clerici români din secolul al XXI-lea Categorie:Colaboratori ai Securității Categorie:Decorați cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce Categorie:Episcopi ortodocși români Categorie:Preoți ortodocși români Categorie:Decese cauzate de pandemia de coronaviroză (COVID-19) Categorie:Oameni din județul interbelic Râmnicu-Sărat