Nondualismul sau nondualitatea este doctrina filosofică inspirată din trăirea mistică a „non-separării tuturor lucrurilor”, simțite ca făcând parte din același Întreg universal. Este descrisă, în diverse contexte, ca fiind „unirea omului cu Dumnezeu” sau „identitatea dintre văzut și văzător” sau „interconexiunea tuturor lucrurilor” sau „dizolvarea eu-lui personal” etc.
Etimologie
Nondualismul este un termen provenit din sanscritul advaita (dvaita înseamnă dualism, dualitate, iar prefixul a- este negația sa). A apărut din necesitatea exprimării unui concept metafizic ce nu poate fi descris altfel.
Orice descriere sau afirmație este o limitare a Realității, o separare a Ei în două: într-o parte, ceea ce se afirmă sau se delimitează și în cealaltă parte, restul, orice altceva. Astfel, prin prefixul non-, negarea oricărei separări echivalează cu o afirmație totală și absolută. Cu alte cuvinte, nondualismul se referă la Realitatea absolută, ultimă, în care nu există nicio separare reală între ceva și altceva.
În limbile europene se folosește curent și sinonimul „nondualitate”. Conform uzanțelor limbii române, nondualitatea se referă la trăirea directă, mistică, experiențială a Absolutului, unicul fără secund; iar nondualismul este sistemul de gândire din jurul acestei experiențe. Astfel, se spune conștiința nonduală, dar controverse nondualiste. Specialiștii fac observația că există mai multe „nondualisme” sau școli de gândire nondualiste, dar o singură nondualitate. Loy, David (2012), Nonduality: A Study in Comparative Philosophy, Prometheus Books
Definiții
Prin nondualitate, specialiștii (erudiți și mistici) se referă la:
1) Conștiința pură, în care subiectul cunoscător și obiectul cunoscut devin una, se topesc în actul cunoașterii.
În acest sens, pentru o descriere mai exactă a realității, dacă am putea, ar trebui să evităm substantivele și să păstrăm numai verbele în vorbire; căci totul este dansul Vieții, toate particulele atomice răsar chiar acum din „supa cuantică”, fără nicio cauză detectabilă.
2) Identitatea dintre lumea fenomenală și Absolutul necreat. Deși lumea este formată, în aparență, dintr-o multitudine de obiecte, fenomene, evenimente, totuși, în realitate, toate sunt părticele dintr-o singură Substanță fluidă sau Ființă. Totul este Unu fără secund. Toate sunt legate între ele, interconectate prin intermediul Unicului care le cuprinde pe toate și care, de fapt, ESTE toate.
Nu există perechile duale Dumnezeu-lume sau Dumnezeu-diavol sau minte-materie, sau Atman (spiritul individual) - Brahman (spiritul universal), ci toate sunt un Întreg nefragmentat. «Atunci când doi oameni sau două națiuni se luptă, Unimea se manifestă de ambele părți, jucând diferitele roluri necesare pentru conflict. Conflictul este o modalitate prin care Unimea explorează viața – prin intermediul dualității și prin faptul că doi oameni sau două națiuni se urăsc sau se iubesc.» Mesaj de la Maica Domnului prin mediumul Gina Lake, Ten Teachings for One World. Wisdom from Mother Mary (2013), în traducere
3) Viziunea detașată și neutră, iubirea necondiționată a vieții, cu bunele și cu relele ei. Lupta contrariilor și gândirea dihotomică nu sunt negate din punct de vedere practic, dar acestea limitează concepțiile de viață, impunându-ne să adoptăm neapărat o singură poziție. Nondualitatea oferă o viziune de martor detașat, impersonală și nepartizană.
Chiar dacă are preferințele și opiniile sale, înțeleptul nu le dă importanță, fiindcă el nu-și extrage identitatea profundă nici din opiniile sale, nici din profesia sa, nici din averea sa, nici din statutul social sau rolurile familiale și din niciun alt rol efemer pe care trebuie să-l joace. «Judecata dreaptă. Odată, a venit la Nastratin Hogea un prieten supărat pe un alt om. Atât de mult s-a plâns și l-a vorbit de rău pe acel om, încât Hogea i-a răspuns: „Tu ai dreptate”. În ziua următoare, a venit la Hogea celălalt om și l-a vorbit și el de rău pe bărbatul care venise cu o zi înainte. Nastratin i-a răspuns și lui: „Tu ai dreptate”. Nevasta lui Nastratin, care auzise judecata lui, l-a întrebat: „Ce judecată e asta, măi bărbate? Cum e posibil ca amândoi să aibă dreptate?” Hogea i-a răspuns: „Așa-i. Și tu ai dreptate”.» (Peripețiile lui Nastratin Hogea, Editura Herald, 2019)
4) Unirea mistică dintre om și Dumnezeu. Specific nondualității este că dispare senzația de eu, de persoană autonomă și separată de restul universului. În experiențele mistice de supraconștiință, corpul fizic se dizolvă în Lumina divină. În starea de iluminare fără pierderea conștiinței normale, corpul fizic e perceput a fi un obiect ca oricare altul, neaparținând cuiva anume. Conștiința nu mai are un centru, un punct din care privește împrejur, ci se simte pretutindeni. Dispare granița dintre eu și cosmos.
Sinele individual – cu valențele sale de conștiință-de-sine, liber-arbitru, egocentrism – este o iluzie (maya). Eul anatta în budism sau anatman în hinduism este doar un grupaj de stări trecătoare și senzația iluzorie că acestea ar proveni dintr-un centru fix. Toate se întâmplă automat, nu ca urmare a voinței unor agenți separați de Întreg, deci nu există niciun „făptuitor” autonom.
Nondualitatea este descrisă în mai multe feluri de către mistici diferiți, din cauza naturii incomprehensibile a Absolutului, cât și stadiilor psihice diferite în care se află fiecare (același mistic putând avea experiențe tot mai plenare, pe măsura trecerii anilor). Vezi Stadiile conștiinței iluminate, cercetare de Jeffrey A. Martin
Absolutul nu poate fi înțeles de către rațiune, ci este perceput cu un alt simț, non-mental, intuitiv. De aceea, deseori, descrierile nondualiste sunt paradoxale, oximoronice. Este și acesta un motiv pentru emergența a mai multe doctrine nondualiste, în care se accentuează una sau alta dintre calitățile Absolutului, conform cu trăirile misticilor respectivi.
Fenomenologie
Nu ar fi existat nondualismul dacă n-ar fi existat oameni care să fi trăit nondualitatea. Ea este imposibil de înțeles și chiar de imaginat nu pentru că ar fi complicată, ci dimpotrivă, fiindcă este mult prea simplă. Chiar și cei care o descriu „din interior” afirmă că ceea ce spun este o metaforă, o încercare neputincioasă, fiindcă nu există nicio noțiune comparabilă. De aceea, limbajul mistic seamănă de multe ori cu cel poetic.
De aici a apărut și expresia sanscrită neti-neti, adică „nici asta; și nici asta”, negațiile continuându-se la nesfârșit. Iar maestrul zen Harada Daiun Sogaku a spus, în același sens: «Zen înseamnă să vinzi apă lângă râu».
În ciuda descrierilor diferite, se pare că există un nucleu comun al tuturor acestora, intuit ca fiind Realitatea fundamentală a existenței Spilka e.a. (2003), The Psychology of Religion. An Empirical Approach, New York: The Guilford Press, numit uneori și Dumnezeu, natura de Buddha, unimea, natura originară, conștiința divină, mintea necondiționată, lumina divină etc. Amidon, Elias (2012), The Open Path: Recognizing Nondual Awareness, Sentient Publications
Experimentarea directă a nondualității se numește iluminare sau trezire nonduală, în limbaj occidental modern, pe lângă alte denumiri tradiționale: prajna, bodhi, turiya, kensho, satori, gnosis, kenosis etc.
Este diferită de alte „iluminări spirituale”, care sunt acele insight-uri personale, trăiri speciale, stări de conștiință modificată în care se păstrează eul – ele fiind resimțite ca o experiență a „mea”, o revelație a „mea”, o beatitudine a „mea”. Tipic iluminării nonduale e că este impersonală. Totuși, s-a raportat o gradație a stărilor de conștiință posibile, de la cele personale spre cele tot mai impersonale.
Trezirea nonduală este deseori definită, dezarmant de simplu, prin „a percepe ceea ce există” Fasching, Wolfgang (2008), Consciousness, self-consciousness, and meditation, Phenomenology and the Cognitive Sciences, 7 (4): 463–483, ceea ce semnifică o percepție pură, lipsită de reprezentările mentale pe care, de obicei, le asociem cu ceea ce percepem. Adică o simplificare la maximum a activității mintale, fără însă a pierde funcțiile normale și capacitatea de a relaționa cu mediul și cu semenii. Este o integrare a abilităților umane obișnuite în cadrul unei viziuni mai vaste, a unei intuiții metafizice dincolo de preocupările și înțelegerea comună.
Privind de la acel nivel, devine clar că reprezentările noastre mintale sunt iluzorii, ca un voal aruncat peste conținutul realității. Noi nu percepem realitatea așa cum este ea, golită de sensuri și scopuri svabhava-sunya , ci prin intermediul interpretărilor și proiecțiilor pe care i le atribuim în minte.
Diferența dintre extaz și iluminare
Nondualiștii fac distincție între o experiență iluminatorie, care este o scurtă licărire a Absolutului, și iluminarea stabilă sau eliberarea (moksha sau kaivalya în hinduism), care înseamnă trăirea continuă și neperturbată a stării de iluminare pe tot parcursul vieții.
La rândul său, experiența iluminatorie (samadhi) se poate întâmpla fie cu pierderea conștienței normale (de obicei, în meditație yoghină), fie în stare de veghe (involuntar).
Înțeleptul Ramana Maharishi a menționat diferența fundamentală dintre kevala nirvikalpa samadhi și sahaja nirvikalpa samadhi, care sunt două forme de unire cu Absolutul. What is Liberation According to the Teachings of Sri Ramana Maharshi? Prima apare într-o stare contemplativă, cu ochii închiși și cu pierderea contactului cu realitatea fizică, pe o durată limitată. A doua este păstrată pe tot parcursul zilei, fără niciun efort și fără pierderea facultăților omenești normale. Cea din urmă se mai numește eliberare sau starea de jivan-mukta (cel eliberat cât încă este în viață).
Kevala nirvikalpa samadhi este considerat extazul suprem în tradiția yoga. El lasă o impresie extrem de puternică asupra omului respectiv. Trăirea are o intensitate gigantică, insuportabilă într-o stare de conștiență normală. Totuși, efectul energetic se diluează treptat, odată cu trecerea timpului, dacă experiența nu se repetă.
În al doilea caz, sahaja samadhi, omul se obișnuiește treptat cu noua percepție psiho-mentală, adaptată la posibilitățile organismului uman. Cum spune un koan Zen, «Înainte de iluminare, tăiam lemne și căram apă; după iluminare, tai lemne și car apă». Viața eliberatului continuă ca mai înainte, privită din exterior; dar viziunea interioară este radical și definitiv schimbată.
Controverse nondualiste
Experiențele iluminatorii se pot ivi în timpul practicării anumitor metode spirituale sau ulterior lor. Dar pot apărea și spontan, chiar la persoane care n-au urmat anterior o cale spirituală (cum a fost cazul autorului Eckhart Tolle sau cel al înțeleptului Ramana Maharishi).
De asemenea, iluminarea nonduală poate fi uneori însoțită de ridicarea energiei Kundalini și de fenomene energetice spectaculoase, nu toate plăcute. Totuși, nondualitatea este o stare mai presus de orice fenomen sau energie, este fundalul necreat pe care apar toate manifestările Creației.
La ora actuală, există o dezbatere aprinsă între apărătorii tradițiilor nondualiste și iluminați apăruți de aiurea, fără a fi urmat o cale spirituală. Primii susțin necesitatea pregătirii spirituale, urmând o tradiție autentică și practici contemplative, pentru a putea susține și înțelege copleșitoarea trăire nonduală. Neo-Advaita or Pseudo-Advaita and Real Advaita-Nonduality Ceilalți spun că nu e nevoie de metode sau eforturi spirituale, care oricum, de cele mai multe ori, nu dau rezultatele mult-promise – ci iluminarea nonduală este un act de grație divină. Tony Parsons, The Divine Misconception: Traditional Advaita (Oneness) versus Neo-Advaita