Club Atletic Cluj sau Ferar Cluj, cum s-a numit în ultimii ani de existență, a fost un club polisportiv din orașul Cluj, fondat în anul 1885 sub numele de Kolozsvári Atlétikai Club (în română „Clubul Atletic Clujean”) - pe scurt KAC. Secția de Atletism a apărut în 1876 fiind primul club de atletism din orașul Cluj. A evoluat atât în campionatele din Ungaria cât și din România.
Istoric Începutul thumb|left| Bazele atletismului modern au fost puse în Ungaria în 1875, când contele Miksa Esterházy, fost atașat diplomatic al ambasadei Austro-Ungariei la Londra, a popularizat idealurile atletice engleze la întoarcerea sa în țară. Tot la Cluj a început o mișcare de popularizare a atletismului. Dr. Lajos Molnár, prietenul lui Esterházy, a susținut prelegeri de promovare a idealurilor atletice, care au fost întâmpinate cu bucurie în presa vremii. Prima sa reprezentație la Cluj a avut loc la 28 iulie 1875.
Asociația a fost fondată de dr. Hugó Baintner, liderul sportiv de la Budapesta, care s-a mutat la Cluj în 1883. Baintner i-a adunat în jurul său pe toți cei care puteau lupta cu hotărâre pentru întemeierea asociației și, datorită expertizei sale, a făcut demersurile necesare: a convocat o ședință pentru pregătirea statutului asociației, a organizat un festival (majális) combinat cu exerciții atletice, și a promovat o competiție de mers pe jos din oraș până în Feneșul Săsesc (Szászfenes) (în prezent Florești, Cluj). thumb|left| În toamna anului 1884 au fost prezentate statutele asociației care urmează să fie înființate, care a fost aprobat de ministrul de interne la 15 ianuarie 1885, astfel s-a putut înființa Clubul Atletic Cluj (KAC). Conducerea noii asociații a fost în mâinile unor personalități harnice și de renume. Baronul Lajos Jósika, președintele clubului, s-a bucurat de o multă autoritate și a dat asociației greutate și prestigiu în ochii societății. Cunoștințele profesionale ale Dr. Hugó Baintner au asigurat succesul, secretarul asociației István Kuszkó a editat cele trei anuare ale asociației, care au și astăzi o valoare memorialistică.
Înființarea KAC a fost un eveniment important în istoria atletismului maghiar, deoarece din acel moment viața atletică nu a fost centrată doar în jurul Clubului Atletic Ungar (MAC) din Budapesta. Deși nu a existat niciun contact între cele două cluburi timp de aproape cinci ani, activitățile sportive desfășurate de asociații s-au influențat reciproc. Mijlocul anilor 1880 a coincis cu declinul MAC și cu înflorirea KAC. Potrivit unei note contemporane din Cluj, Hugó Baintner „ne-a adus atletismul în așa fel încât să nu mai fi rămas nimic din el acolo sus”. (Kuskó 1890, 11)
Organizarea clubului și primele evenimente sportive thumb|right| Baza financiară a asociației a fost asigurată de suma de 50-50 HUF oferită de cei patru fondatori acționari (baronul Jósika Lajos, Dr. Lajos Felméri, Mihály Kővári și Frigyes Maetz), cotizațiile anuale ale membrilor obișnuiți și susținători și veniturile financiare ale evenimentelor. Clubul Atletic Cluj a fost organizat după modelul Clubul Atletic Maghiar (MAC), fondat la Budapesta în 1875. în ceea ce privește competițiile organizate și organizarea competițiilor, l-a câștigat de trei ori la rând, și-a câștigat campionatul cluburilor. La fel ca MAC în prima sa competiție, KAC a anunțat și cursa plată de 2 mile ca primul său eveniment de campionat.
Activitatea KAC a fost centrată în jurul unor personalități importante din viața publică (primari, profesori universitari și de liceu, funcționari publici, reprezentanți ai aristocrației locale). Deși asociația nu a primit niciun sprijin din partea statului, evenimentele sale au fost însă populare în rândul cetățenilor și au adus beneficii financiare clubului. Deși îi lipsea propria pistă de competiție și sala de gimnastică, a reușit totuși să organizeze competițiile. Primul eveniment public a avut loc la 17 mai 1885 în grădina Lövölde. Al doilea a avut loc în același loc pe 27 septembrie 1885, iar al treilea pe 26 mai 1886. Concursurile au fost foarte populare în rândul spectatorilor, iar văzând acest lucru, clubul de tir a mărit taxele de închiriere. Întrucât asociația nu a mai putut plăti noul premiu, al patrulea concurs a avut loc la Dej în toamna anului 1886. Al cincilea concurs a avut loc la 31 mai 1887, pentru ultima oară în curtea din Lövölde, în lipsa unei alternative. Concursul de toamnă din 1887 era deja organizat la Târgu Mureș(Marosvásárhely). Locația evenimentului din 1888 a fost pusă la îndoială tot timpul, dar datorită acordului profesorului de medicină Antal Genersich, aceasta a avut loc în cele din urmă la 27 mai 1888, în piața spațioasă din fața Institutului Bonctani. În același loc s-a desfășurat competiția de toamnă, la 23 septembrie 1888, iar cea de primăvară, la 19 mai 1889.
Construirea complexului sportiv thumb|right| Fostul primar Károly Haller a cerut consiliului municipal în mai multe rânduri să predea KAC un teren din Sétatér (parcul central) cu titlu de arendă, unde asociația să poată construi o pistă de atletism. Cererea a fost acceptată în cele din urmă de consiliu, așa că la 14 august 1889, KAC a preluat de la asociația Sétatér o zonă între Someș și promenade, în linia lacului. În august 1889 a început construcția noii piste după planurile inginerului sindical Aladár Luncan. Proiectarea a fost realizată de firma lui Ferenc Muhay, un maistru în construcții. Ei au proiectat o pistă ovală de 333 de metri de circumferință și 5 metri lățime, care includea o pistă de sprint dreaptă de 110 metri lungime și 8 metri lățime și o pistă de sărituri de 50 de metri lungime și 8 metri lățime. Inaugurarea pistei a avut loc pe 6 octombrie 1889, care a fost și competiția de toamnă a KAC. (Zuber 1934, 498)
Meciul de primăvară din 1890 a avut loc pe 18 mai pe curtea de promenadă. Cele două competiții ulterioare au fost anulate și la 5 octombrie 1891, ultima competiție a fost organizată de Clubul Atletic Cluj.
Spiritul clubului Sportivii KAC erau priviți ca idealul masculin al epocii. Am fost impresionat nu numai de puterea și corpurile lor antrenate, ci și de rezistența și inteligența lor. Ca sportivi polivalenti, au urmat aproape fiecare ramură a atletismului. Caracterul și sportivitatea lor s-au caracterizat prin faptul că nu s-au retras nici măcar după cucerirea titlului de campionat sau după o performanță sportivă notabilă, ci s-au antrenat continuu și au continuat să concureze, crescând nivelul fiecărui eveniment. Codul de conduită al sportivului (conform înregistrărilor contemporane): „Să fie sportivul puternic, dar el este întotdeauna slab împotriva sexului frumos. Fii curajos, dar întotdeauna timid în a-ți asuma datorii. Fii mândru, dar să fie înălțimea ta. Fii de ajutor, dar nu tuturor femeilor. Fii smerit, dar dovedește asta doar prin disponibilitatea ta de a sluji. Distrează-te, dar nu în cârciumă. Fii plin de duh, dar numai în măsura în care ai inteligență. Fii uman și iubește-ți colegii sportivi.” (Mező 1938, 658)
Atletismul în perioada antebelică György Borbély a câștigat cursa de 2 mile a campionatului (la distanță de 3.218 metri) în prima competiție, care a primit o medalie de argint și a fost nominalizat la campionat. Borbély a triumfat și în următoarele două concursuri din acest număr, câștigând astfel titlul de campion KAC, un membru de onoare permanent, o medalie de aur și o cupă de argint. În competiția de primăvară din 1888, János Kolosváry a câștigat cursa plată de jumătate de milă, obținând nominalizarea la campionat. Și-a apărat candidatura în toamnă și a câștigat campionatul la concursul următor. Însă Kolosváry, din lipsă de bani, și-a amanetat medaliile și cupele, iar acest lucru a devenit public, așa că conducerea KAC l-a dezbrăcat de titlu și i-a scos numele de la campionii asociației.
La competiția de primăvară din 1889, săritura în lungime a fost anunțată și ca eveniment de campionat. Béla Göllner a sărit 571 de centimetri și a câștigat o nominalizare la campionat. În competiția care a urmat - deși pista era udă din cauza ploii continue - Göllner a obținut un rezultat fantastic, săritura sa de 619 cm a fost al doilea cel mai bun rezultat național al vremii.
În 1890, a triumfat pentru a treia oară și a câștigat al treilea titlu de ligă al asociației. Printre cei trei campioni ai asociației, György Borbély și János Kolosváry erau obsedați de alergarea pe distanțe medii, mersul competitiv(marș) și ciclismul, în timp ce Béla Göllner era un patinator excelent pe lângă sărituri în lungime și alergare la plat. Educatorul fizic Albert Károly, care a practicat majoritatea ramurilor atletismului, a dat dovadă de rezistență, ciclism și scrimă la un nivel înalt.
În acea epocă, când un dezacord în timpul unei competiții putea duce chiar la un duel, conducerea KAC a decis să creeze o comisie de disciplină care să discute și să rezolve îndoielile care apar în timpul competițiilor. În anii 1880, litigiile erau încă comune în societate rezolvate prin dueluri, iar o mică asociație sportivă precum KAC nu își putea permite răni inutile și posibile pierderi umane. „Pentru a menține și a hrăni spiritul cavaleresc în cercul său și pentru a-și păstra autoritatea ca organism, înființează o curte de onoare cu vocația de a judeca în problemele de onoare de care sunt interesați membrii Clubului, în special chestiunea dezonoarei și satisfacției”, spunea hotărârea. (Cuzco 1888, 231). Decizia instanței a fost valabilă doar pentru membrii asociației și acei concurenți care s-au înscris la concursurile KAC. Asociația a acceptat decizia instanței și a considerat că poziția cuprinsă în hotărâre este a sa. Instanța era formată dintr-un președinte, doi vicepreședinți, 16 judecători și grefier, care au fost aleși pentru un an prin vot secret. Doar persoanele cu vârsta peste 26 de ani puteau fi nominalizate ca judecători. De obicei, dintre domni, profesori, avocați și grefieri erau aleși 4 judecători. Nu există date privind numărul de cazuri discutate de comisia de disciplină a KAC, conținutul cauzelor sau deciziile, iar instanța le-a tratat cu cea mai mare discreție.
Începuturile anuarului thumb|right| După înființarea KAC, unii sportivi cu talent au înființat o carte de benzi desenate, pe care au desenat și scris-o cu propriile mâini. „Ideile, glumele, glumele amuzante, ghicitorii și poveștile lor erau pe buzele prețuitei comunități clujene”, scrie dr. Ferenc Mező (Mező 1938, 657). Potrivit unui record contemporan, aceste fițuici s-au înmulțit până când au decis să înceapă un ziar. În centrul primei pagini se aflau atletismul, competițiile și participanții lor. În serile care au urmat evenimentelor, ei și-au citit scrierile amuzante. Atunci s-a formulat cererea pentru o carte de benzi desenate, care era „unica în felul său prin aceea că era publicată într-un singur exemplar pentru membrii clubului”, a notat István Kuszkó (Kuszkó 1888, 92). Kuzkó a editat și cele trei anuare ale asociației, care au fost publicate în 1886, 1888 și 1890. Publicațiile sunt și astăzi de o valoare enormă, descriu cu exactitate funcționarea clubului, din toate punctele de vedere. În ele, autorul a descris toate momentele importante din viața sportivă a vremii: a publicat regulamentul de funcționare al asociației, rezultatele obținute în competiții, a prezentat sportivii și managerii, a strâns și publicat scrisori trimise în timpul excursiilor turistice.
Ciclism Prima bicicletă a apărut pe străzile Clujului în jurul anului 1881, dar a fost întâmpinată cu dezgust de autoritățile publice și de public. La scurt timp, unii bicicliști din Cluj au decis că ar trebui să formeze un grup pentru a populariza sportul și a aduna laolaltă fanii sportului. Clubul Atletic Cluj a oferit o oportunitate excelentă, așa că bicicliștii și-au format cercul sportiv în cadrul acestei asociații în 1887. Potrivit unei anecdote contemporane, așa s-a născut ideea primului grup de ciclism: [Anii 1880]