Père Jacques (născut Lucien Bunel; ) a fost un călugăr carmelit desculț francez. În timpul ocupației naziste a primit trei copii evrei în mănăstirea din , pentru a-i salva de la exterminare. În data de 15 ianuarie 1944 a fost arestat de Gestapo împreună cu copiii evrei.
După mai multe interogatorii, a fost trimis în Lagărul de exterminare Mauthausen. La plecarea din Avon, ca deținut, i-a salutat pe elevii internatului unde era profesor, adunați întâmplător în curtea școlii, spunându-le „La revedere, copii”, la care aceștia au răspuns la unison „La revedere, părinte” și l-au aplaudat. Această scenă a inspirat titlul filmului , realizat de Louis Malle, premiat în 1987 cu Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția.
Père Jacques a murit de tuberculoză în 2 iunie 1945, cântărind doar 34 de kilograme, după ce a fost mutat în Lagărul de concentrare Dachau, iar de acolo la Linz.
În 1985 institutul Yad Vashem l-a numit Drept între popoare.
Procesul său de beatificare este în curs.
Note
Bibliografie Michel Carrouges, Le Père Jacques, Paris 1958 (traducere în engleză: Père Jacques, The Macmillan Company, New York, 1961); Francis J. Murphy, Père Jacques: Resplendent in Victory, ICS Publications – Institute of Carmelite Studies, Washington D.C., 1998.
Categorie:Nașteri în 1900 Categorie:Decese în 1945 Categorie:Ordinul Carmelit Categorie:Drept între popoare Categorie:Decese cauzate de tuberculoză Categorie:Călugări francezi Categorie:Romano-catolici francezi Categorie:Decese pe 2 iunie Categorie:Nașteri pe 29 ianuarie