Arhiepiscopul Ioachim (născut Ivan Akimovici Levițki; ) a fost un arhiereu al Bisericii Ortodoxe Ruse, arhiepiscop de Nijni Novgorod și Arzamas și scriitor.
Biografie Ioachim Levițki s-a născut la 30 martie 1853 în satul Drabovka. A absolvit Școala Teologică Sofia din Kiev, apoi Seminarul Teologic din Kiev (1875), și Academia Teologică din Kiev obținând titlul de candidat la teologie. După absolvire a fost numit profesor de omiletică și liturgică, membru al consiliului de conducere al Seminarului Teologic din Riga (1879).
La 24 iunie 1880 a fost hirotonit preot la Catedrala din Riga. Din 1883 până în 1886 a fost profesor de drept la Școala de Infanterie-Junker din Riga și la Școala Particulară Superioară de Fete L. ȘI. Tailov.
În 1889 i s-a acordat dreptul de a purta camilafcă. Din 1894, a fost redactor al Gazetei Eparhiale din Riga.
La 14 ianuarie 1896, în Catedrala Sf. Isaac din Sankt Petersburg, a fost sfințit episcop de Balta, vicar al diecezei Kamenet-Podolsk. În 24 mai 1897 a fost transferat, fiind numit episcop de Brest, primul vicar al episcopiei de Lituania și Vilna și din 13 ianuarie 1900 - episcop de Grodno și Brest. În 26 noiembrie 1903 a fosf numit episcop de Orenburg și Ural și din 7 noiembrie 1908, episcop de Orenburg și Turgai. În același timp a fost numit președintele departamentului din Orenburg al Societății Imperiale Ortodoxe Palestiniene și președinte al departamentului din Orenburg al Uniunii Poporului Rus.
În 13 august 1910 a fost numit episcop de Nijni Novgorod și Arzamas și președinte al departamentului djn Nijni Novgorod al Societății Imperiale Ortodoxe Palestiniene, precum și membru de onoare al filialei din Nijni Novgorod a Conferinței Monarhice al tuturor rușilor.
La 6 mai 1916 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop. În 1917 a fost înlăturat de la conducerea eparhiei.
A fost distins cu Ordinul Sf. Ana cl. III (1895) și cl. I (1904), Ordinul Sf. Vladimir cl. III (1899) și cl. II (1908), Ordinul Sf. Alexandru Nevski (1913), Ordinul Muntenegrean Sf. Daniel (1900).
La 22 martie 1918 a fost demis ca urmare a cererii sale de pensionare, a fost numit stareț al Mănăstirii Învierea Noului Ierusalim, apoi a mers în vizită la rudele sale din Crimeea.
Potrivit episcopului Dimitr Abashidze de Tauride și Simferopol, a fost ucis de tâlhari la începutul anului 1921 în vecinătatea orașului Sevastopol.
Memorie În pregătirea canonizării noilor martiri și mărturisitori, săvârșită de Biserica Ortodoxă Rusă și al întregiir Rusii în 1981, numele său a fost inclus în proiectul listei de noi martiri și mărturisitori ai Rusiei. Lista numită a noilor martiri și mărturisitori ai Bisericrr Ortodoxă Rusă și al întregi iRusii, care includea numele arhiepiscopului Ioachim, a fost publicată abia la sfârșitul anilor 1990.Кострюков А. А. Первоначальный список новомучеников, подготовленный Русской Зарубежной Церковью для канонизации 1981 года // Церковь и время. — 2020. — № 2 (91). — pp. 51—116.
În 2007, clerul eparhiei Grodno a înaintat o cerere la Sinodul Bisericii Ortodoxe Belaruse cu privire la posibilitatea canonizării sale.
Note
Bibliografie Preasfințitul Ioachim, Episcopul Baltei, vicar al eparhiei Kamenets-Podolsk, fost rector al Seminarului Teologic din Riga // Gazeta Eparhială Riga, 1896, nr. 4, pp. 171-185; Adio Înaltpreasfințitului Ioachim cu turma de Orenburg // Gazeta Eparhială Orenburg, 1910. - nr. 33-34. - pp. 527-535; Тихон (Затёкин), stareț, O. V. Degteva Sfinții din ținutul Nijni Novgorod. — Nijni Novgorod: Centrul de asistență pentru afaceri, 2003. - pp. 203-214. — 537 Cu. — .
Documentele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1917–1918. T. 27. Membrii și grefierii Consiliului: dicționar bio-bibliografic / rep. ed. S. V. Certkov. - M.: Editura Mănăstirii Novospassky, 2020. - 664 p. — . Musaev V.I. Ortodoxia în statele baltice în anii 1890-1930. Sankt Petersburg: Editura Universității Politehnice, 2018. - p. 196;
Categorie:Nașteri în 1853 Categorie:Nașteri pe 11 aprilie Categorie:Decese în 1921 Categorie:Episcopi ortodocși ruși