Cultura, evoluția și istoria femeilor care s-au născut, trăiesc și provin din continentul african reflectă evoluția și istoria continentului african însuși.

De-a lungul timpului, s-au realizat numeroase studii privind istoria femeilor din popoarele africane.Hunt, Nancy Rose (October 1989). "Placing African women's history and locating gender". Social History. 14 (3): 359–379Hetherington, Penelope (1993). "Women in South Africa: The Historiography in English". The International Journal of African Historical Studies. 26 (2): 241–269.Hay, Margaret Jean (10 March 2014). "Queens, Prostitutes and Peasants: Historical Perspectives on African Women, 1971–1986". Canadian Journal of African Studies. 22 (3): 431–447. Mare parte din aceste studii se referă mai ales la rolurile și statutul femeilor în anumite societăți și regiuni, precum Egipt, Etiopia, Maroc, Nigeria, LesothoEldredge, Elizabeth A. (1991). "Women in Production: The Economic Role of Women in Nineteenth-Century Lesotho". Signs. 16 (4): 707–731 și Africa Subsahariană. De curând, cercetătorii au început să se axeze pe evoluția statutului femeilor în întreaga istorie a Africii, folosind surse mai puțin obișnuite, cum ar fi cântece din Malawi, tehnici de cusut din Sokoto și lingvistică istorică.

Statutul femeilor în Africa diferă în funcție de regiune și de națiune. De exemplu, Rwanda este singura țară din lume în care femeile dețin mai mult de jumătate din locurile în parlament - 51,9% încă din iulie 2019, în timp ce în Maroc există o singură femeie în funcție politică. African Charter on Human and People's Rights a fost creat pentru a susține egalitatea de gen, prin încurajarea statelor membre de a renunța la discriminare și violență împotriva femeilor.Kimani, Mary (2007). "Taking on violence against women in Africa". Africa Renewal. 21 (2): 4–7. În afară de Maroc și Burundi, toate statele africane au adoptat această rezoluție. Totuși, în ciuda acestor demersuri, femeile încă se confruntă cu probleme legate de discriminarea sexuală, cum ar fi niveluri disproporționate de sărăcie și educație, sănătate și nutriție precare, lipsa puterii de decizie politică, limitarea dreptului la muncă, violență sexuală, mutilarea genitală la femei și căsătoria minorilor.Solidarity for African Women's Rights (2006). Breathing Life into the African Union Protocol on Women's Rights in Africa. Solidarity for African Women's Rights.

Istoria femeilor africane stanga|miniatura|Pictură murală a unei nobile makuriene protejată de Fecioara Maria, sec. al XII-lea miniatura|300x300px|Femeie soldat din armata de eliberare PAIGC la un joc de cărți, Guineea-Bissau, 1973 Istoria femeilor în Africa este un domeniu relativ recent, apărut de îndată ce istoria Africii a devenit un subiect academic recunoscut și universal acceptat. Istorici precum Jan Vansina sau Walter Rodney au obligat mediul academic occidental să accepte existența societăților și statelor africane pre-coloniale în contextul mișcărilor de independență din Africa din anii 1960, deși s-au axat în principal pe istoria bărbaților. Ester Boserup, economistă daneză, și-a publicat cartea Women's Role in Economic Development în 1970. Cartea ei a prezentat rolul fundamental al femeilor în economia Africii, precum și perturbarea acestei ordini de către colonialism. Până în anii 1980, cercetătorii adunaseră deja date despre istoria femeilor pe continent, de exemplu: studiul lui George Brooks din 1976 despre femeile negustor din Senegalul pre-colonial, studiul lui Magaret Jean Hays din 1976 despre modul în care schimbările economice din Kenya colonială le-au afectat pe femeile din Luo, studiul lui Kristin Mann din 1985 despre căsătorie în Nigeria. De-a lungul timpului, istoricii au dezbătut rolul și statutul femeii în societatea precolonială versus societatea colonială, au cercetat reacția femeilor la diferite forme de opresiune și discriminarea bazată pe gen în ceea privește sarcinile domestice, au evidențiat contribuția femeilor în luptele naționale pentru independență,Presley, Cora Ann (20 mai 2019). Kikuyu Women, the Mau Mau Rebellion, and Social Change in Kenya.ba chiar au argumentat faptul că, în anumite contexte precoloniale, nici măcar nu poate fi vorba de categoria „femeie”.Oyěwùmí, Oyèrónkẹ́ (1997). The invention of women making an African sense of Western gender discourses. University of Minnesota Press În cercetările lor, au descoperit că femeile au fost active timp de secole în toate regiunile africane, din punct de vedere istoric, economic și social.

Cultură

Mediul casnic Din 1940 până la declarația de independență a statului Maroc de sub tutela Franței în 1956, femeile marocane au trăit în unități familiale, așa-numite „gospodării închise” sau harem. Tradiția haremului s-a încheiat treptat odată cu obținerea independenței de către Maroc.

În Senegal, în mod tradițional, femeile erau responsabile de treburile domestice, precum gătitul, curățenia și îngrijirea copiilor. Tot ele efectuau majoritatea muncilor agricole, inclusiv plivitul și recoltarea pentru culturile de bază, cum ar fi orezul. În ultimele decenii, schimbările economice și urbanizarea au dus la migrarea multor tineri în orașe precum Dakar. Femeile din mediul rural s-au implicat din ce în ce mai mult în gestionarea resurselor forestiere din sat și în exploatarea morilor de mei și orez.

În societate Discriminarea de gen s-a intensificat pe continentul african în timpul perioadei coloniale. În perioada precolonială, femeile dețineau funcții de conducere în domeniul lor, iar în unele triburi, pentru perpetuarea dinastiei, exista tradiția de a acorda titlurile destinate exclusiv bărbaților doar descendenților regali pe linie maternă (de ex. Imperiul Așanti, Balobedu, Ijawland, regatele Wolof). Colonialismul a erodat aceste tradiții și puteri ale femeilor și a consolidat ceea ce era deja o societate patriarhală. Femeile au opus o rezistență dârză, în special în cazul revoltei femeilor Abeokuta în Nigeria. După obținerea independenței, statele suverane au impus normele de gen și structurile de clasă moștenite de la predecesorii colonialiști. Nici prima, nici a doua generație administrativă africană nu au reușit să restaureze puterea de drept a femeilor. Toate acestea au determinat o și mai mare opoziție, iar relativ recent s-au înregistrat ameliorări semnificative ale acestei situații.

Printre femeile cu titluri în istoria Africii se numără: Fatim Beye, Ndoye Demba și Ndate Yalla Mbodj din Senegal; Moremi, Idia, Amina, Orompoto, Nana Asma'u și Efunroye Tinubu din Nigeria; Yaa Asantewaa din Ghana; Yennenga din Burkina Faso; Hangbe din Benin; Regina din Saba, Zawditu și Embet Illen din Etiopia și Eritreea; Nandi din Africa de Sud și Hatșepsut din Egipt. Multe dintre femeile africane contemporane cu titluri sunt membre în African Queens and Women Cultural Leaders Network, o organizație pe bază de voluntariat.

În literatură Scriitori africani de seamă au scris în operele lor despre problemele cu care se confruntă femeile din Africa, printre aceștia fiind: Nawal El Saadawi (în cărți precum Woman at Point Zero și The Hidden Face of Eve), Flora Nwapa (Efuru), Ama Ata Aidoo (Anowa, Changes: A Love Story) și Buchi Emecheta (The Bride Price, The Slave Girl, The Joys of Motherhood).

Educație

Africa Subsahariană Deși țările din Africa Subsahariană au depus eforturi considerabile pentru a asigura egalitatea accesului la educație pentru fete și băieți, 23% dintre fete nu beneficiază de educația de bază. Factori precum apartenența socială sau educația mamei influențează semnificativ accesul fetelor la educație. Deoarece este dificil să meargă la școală, de multe ori, singura formă de educație pe care o primesc fetele este cea de la mama lor.Bledsoe, Caroline (1988). The Politics of Polygyny in Mende Education and Child Fosterage Transactions. Chicago, IL: University of Chicago Press. În Coasta de Fildeș, fetele al căror tată este absolvent de facultate au de 35 de ori mai multe șanse de a-și continua studiile. Având în vedere faptul că în Africa Subsahariană 40% dintre fete se căsătoresc înainte de a împlini 18 ani, de foarte mult ori, acestea sunt obligate să renunțe la școală pentru a-și întemeia o familie. Căsătoria timpurie confirmă tradiția culturală potrivit căreia educația fetelor este o risipă, deoarece părinții nu vor primi niciun beneficiu economic după ce fiica lor se va căsători și va pleca într-o altă familie. Astfel se ajunge la fenomenul cunsocut sub numele de favorizarea fiului, când familiile preferă să își trimită copiii băieți la studii în locul fiicelor, din cauza viitoarelor beneficii economice pe care le vor aduce băieții familiei. În plus, fetele care reușesc să meargă la școală, frecventează, de regulă, unități școlare de calitate inferioară. Aceste instituții sunt caracterizate de slaba calitate și diversitate redusă a cursurilor, precum și de cadre didactice insuficient pregătite. O altă problemă a sistemului de învățământ este segregarea materiilor școlare în funție de gen. Fetele urmează de regulă cursuri de biologie și noțiuni domestice, în timp ce băieții învață matematică, chimie, inginerie și pregătire vocațională.Harding, Jan (1985). "Girls and Women in Secondary and Higher Education: Science for Only a Few". Prospects. 15 (4): 553–64.Bloch, Marianne (1998). Women and Education in Sub-Saharan Africa. Lynne Rienner Publishers. Potrivit datelor oferite de Institutul de Statistică UNESCO, 58,8% dintre femei erau analfabete în 2018. Ratele de alfabetizare variază semnificativ în Africa Subsahariană, de la Chad cu o rată de 14% de alfabetizare a femeilor, la o rată de 96% în Seychelles.

Africa de Sud Potrivit analizei realizate de Rowena Martineau asupra disparităților educaționale dintre bărbați și femei în Africa de Sud, femeile au fost trecute cu vederea din punct de vedere istoric în sistemul de învățământ. Educația fetelor este mai puțin importantă decât a fraților lor, teama de agresiune sexuală este larg răspândită, presiunile sociale de a se căsători și de a întemeia o familie, toți acești factori împiedică accesul femeilor la educație. În plus, femeile aleg să studieze exclusiv pentru profesiile de asistentă medicală și învățătoare, ceea ce le reduce și mai mult posibilitatea unui loc de muncă mai bine plătit în STEM și contribuie, de asemenea, la inegalitatea de gen.

Sierra Leone Încă de la fondarea țării în 1787, femeile din Sierra Leone au avut o influență majoră în dezvoltarea politică și economică a națiunii. Ele au jucat un rol important și în sistemul de învățământ, au înființat școli și licee, iar unele dintre aceste femei au fost celebrate prin ridicarea unei statui, precum Hannah Benka-Coker sau Lati Hyde-Forster, prima femeie care a absolvit Colegiul Fourah Bay și deținătoare a unui doctorat în drept civil de la Universitatea din Sierra Leone.

Angola În Angola, au fost înființate grupuri precum Organizația Femeilor din Angola pentru a facilita accesul la educație și dreptul de vot. Organizația a susținut, de asemenea, adoptarea de legi anti-discriminare și pro-alfabetizare.

Africa de Nord