Carltheater a fost un teatru din Viena. Se afla în suburbiile din Leopoldstadt, pe Praterstraße 31 (la acea vreme numită Jägerzeile).
A fost succesorul Teatrului Leopoldstädter. După o serie de dificultăți financiare, acest teatru a fost vândut în 1838 directorului, Carl Carl, care a continuat să-l conducă în paralel cu Theater an der Wien până în 1845. Doi ani mai târziu, clădirea a fost parțial demolată și reconstruită după planurile arhitecților August Sicard von Sicardsburg și Eduard van der Nüll, care mai târziu vor proiecta Opera de Stat din Viena.
Teatrul a fost deschis sub numele Carltheater în același an, 1847. Multe piese Alt-Wiener Volkstheater [de] de Johann Nepomuk Nestroy au avut premiera aici; între 1854 și 1860, Nestroy a fost directorul teatrului. În anii următori, mulți dramaturgi vienezi cunoscuți au scris piese pentru Carltheater și și-au consolidat reputația de teatru de operă favorit pentru piese folclorice și operete vieneze.
După o schimbare rapidă a regizorilor în secolul al XX-lea, teatrul a devenit neprofitabil și a fost în cele din urmă închis în 1929. miniatura|Carltheater înainte de demolare, 1951 În 1944, auditoriul teatrului a fost aproape în întregime distrus într-un atac cu bombă. Cu toate acestea, fațada valoroasă din punct de vedere artistic era încă remarcabil de intactă după război. În 1951 a fost demolat,V. M. Verklungenes Spiel. Das Carl-Theater wird abgetragen În: Arbeiter-Zeitung. Viena 28. Junie 1951, p. 3, Mitte rechts. împreună cu o clădire învecinată care nu fusese deteriorată în război. În prezent, pe locul respectiv se află clădirea „Galaxy”. În urmă cu câțiva ani, o placă în Praterstraße marca fosta locație a teatrului, dar și aceasta a dispărut.
Lucrări muzicale care au avut premiera la Carltheater
Die schlimmen Buben in der Schule, burlesc într-un act, de Johann Nestroy, la 10 decembrie 1847. Freiheit în Krähwinkel, „farsă cu cântec” de Johann Nestroy, la 1 iulie 1848. Judith und Holofernes, „Parodie cu cântec” de Johann Nestroy, la 13 martie 1849. Tannhäuser, operă pastișă de Johann Nestroy, 1857 Das Corps der Reche, operetă de Franz von Suppé, în 5 martie 1864 Dinorah, oder die Turnerfahrt nach Hütteldorf, operă parodie de Franz von Suppé, pe 4 mai 1865 Die schöne Galathee, operetă de Franz von Suppé pe 9 septembrie 1865 Leichte Kavallerie, operetă de Franz von Suppé, la 21 martie 1866 Die Freigeister, operetă de Franz von Suppé, la 23 octombrie 1866 Banditenstreiche, operetă de Franz von Suppé, la 27 aprilie 1867 Die Frau Meisterin, operetă de Franz von Suppé, la 20 ianuarie 1868 Tantalusqualen, operetă de Franz von Suppé, la 3 octombrie 1868 Isabella, operetă de Franz von Suppé, la 5 noiembrie 1869 Lohengelb, oder Die Jungfrau von Dragant (Tragant), operetă de Franz von Suppé, la 30 noiembrie 1870 Cannebas, operetă de Franz von Suppé, la 2 noiembrie 1872 Fatinitza, operetă de Franz von Suppé, la 5 ianuarie 1876 Prinz Methusalem, operetă comică de Johann Strauss (fiul), la 3 ianuarie 1877 Der Teufel auf Erden, operetă de Franz von Suppé, pe 5 ianuarie 1878 Boccaccio, operetă de Franz von Suppé, la 1 februarie 1879 Donna Juanita, operetă de Franz von Suppé, la 21 februarie 1880 Die Carbonari, operetă de Carl Zeller, la 27 noiembrie 1880 Wiener Kinder, operetă comică de Carl Michael Ziehrer, pe 19 februarie 1881 Der Gascogner, operetă de Franz von Suppé, la 22 martie 1881 Das Herzblättchen, operetă de Franz von Suppé, la 4 februarie 1882 Der Vagabund, operetă de Carl Zeller, la 30 octombrie 1886 Die Jagd nach dem Glück, operetă de Franz von Suppé, pe 27 octombrie 1888 Ein Deutschmeister, operetă de Carl Michael Ziehrer, la 30 noiembrie 1888 Das Modell, operetă de Franz von Suppé, la 4 octombrie 1895 Das Neue Ghetto de Theodor Herzl, 1898 Wiener Blut (Sânge vienez), operetă de Johann Strauss II (fiul), la 25 octombrie 1899 Die drei Wünsche, operetă de Carl Michael Ziehrer, pe 9 martie 1901 Das süße Mädel, operetă de Heinrich Reinhardt, la 25 octombrie 1901 Der Rastelbinder, operetă de Franz Lehár, la 20 decembrie 1902 Der Göttergatte, operetă de Franz Lehár, pe 20 ianuarie 1904 Die lustigen Nibelungen, operetă burlescă de Oscar Straus, pe 12 noiembrie 1904 Der Schätzmeister, operetă de Carl Michael Ziehrer, pe 10 decembrie 1904 Krieg im Frieden, operetă de Heinrich Reinhardt, pe 24 ianuarie 1906 Ein Walzertraum, operetă de Oscar Straus, pe 3 martie 1907 Die geschiedene Frau, operetă de Leo Fall, la 23 decembrie 1908 Zigeunerliebe, operetă de Franz Lehár, la 8 ianuarie 1910 Alt-Wien, operetă de Joseph Lanner, pe 23 decembrie 1911 Fürst Casimir, operetă de Carl Michael Ziehrer, pe 13 septembrie 1913 Polenblut, operetă de Oskar Nedbal, 1913 Die erste Frau, operetă de Heinrich Reinhardt, la 22 octombrie 1915 Prinzessin Ti-Ti-Pa, operetă de Robert Stolz, 1928
Note
Bibliografie Franz Hadamowsky: Das Theater in der Leopoldstadt von 1781 bis 1860, (Teatrul din Leopoldstadt din 1781 până în 1860), Höfel, Vienna 1934
Nora Kirchschlager: Das Carltheater von 1860 bis 1872 (Carltheater între 1860 și 1872), volumul 1: Die Direktionen Brauer, Lehmann, Treumann und Ascher (Conducerea lui Brauer, Lehmann, Treumann și Ascher); volumul 2: Spielplan (Programul de performanță), Ungedr. Dipl.-Arb. Viena, 2002 Dieter Klein, Martin Kupf, Robert Schediwy: Stadtbildverluste Wien — Ein Rückblick auf fünf Jahrzehnte (Pierderea imaginii orașului Viena: o retrospecție prin cinci secole). LIT, Viena 2005, Birgit Peter: Nestroytheater: Das Singspiel Johann Nestroy am Wiener Carltheater. În: Julia Danielczyk (Hrsg./ed.): Nestroy — weder Lorbeerbaum noch Bettelstab . Österr. Muzeul Teatrului, Viena 2000,, pp. 69–80
Leopold Rosner: 50 Jahre Carl-Theater (50 de ani de Carltheater), Schworella & Heick, Vienna 1897
Categorie:Teatre din Viena Categorie:Anii 1840 în arhitectură