Bourbonul (; în ) este un tip de produs în principal din porumb și . Numele său derivă de la dinastia franceză Bourbon, deși sursa precisă de inspirație este incertă; unii autori susțin că ar proveni de la comitatul Bourbon din Kentucky sau de la din New Orleans, ambele fiind numite însă după dinastia franceză.Kiniry, Laura. "Where Bourbon Really Got Its Name and More Tips on America's Native Spirit". Smithsonian.com. June 13, 2013. Este posibil ca numele „bourbon” să nu fi fost folosit până în anii 1850; asocierea cu comitatul Bourbon a apărut abia în anii 1870.
Distilarea bourbonului datează încă din secolul al XVIII-lea. Deși bourbonul poate fi produs oriunde în Statele Unite ale Americii, el este asociat puternic cu statele din sud în general și cu statul Kentucky în special. În anul 2014, veniturile obținute de distilatori pe piața angro de pe urma bourbonului vândut în interiorul SUA au fost de aproximativ 2,7 miliarde de dolari, iar bourbonul a reprezentat aproximativ două treimi din exporturile de 1,6 miliarde de dolari ale băuturilor spirtoase distilate produse în SUA.Associated Press, "Bourbon, Tennessee Whiskey Sales Up in US; Exports Top $1B" (February 3, 2015). Potrivit , distilatorii americani au obținut în anul 2018 venituri de 3,6 miliarde de dolari din vânzarea bourbonului și a (o băutură spirtoasă asemănătoare produsă în statul Tennessee).
Bourbonul a fost recunoscut în 1964 de Congresul SUA ca „produs distinctiv al Statelor Unite”. Pentru a putea fi vândut în SUA, el trebuie să fie produs în țară dintr-un amestec de cereale format din cel puțin 51% porumb și depozitat într-un butoi nou de stejar carbonizat.
Istorie stanga|miniatura| Sticlă de bourbon din secolul al XIX-lea Distilarea whisky-ului a fost realizată pentru prima oară în statul actual Kentucky, cel mai probabil, la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către scoțieni, și alți coloniști (inclusiv englezi, irlandezi, galezi, germani și francezi) care au început să cultive intensiv terenurile din acea zonă. Originea bourbonului ca formă distinctă de whisky nu este bine documentată și există multe legende și afirmații contradictorii.
De exemplu, inventarea bourbonului este atribuită adesea lui , un predicator baptist, distilator și antreprenor, considerat a fi cel care a înființat mai multe manufacturi în Kentucky (de exemplu, o manufactură de , o , o manufactură de ), despre care se spune că a fost primul care a învechit whisky-ul în butoaie de stejar carbonizat, proces care conferă bourbonului culoarea brună și gustul distinctiv.John E. Kleber, ed., The Kentucky Encyclopedia (Lexington: University Press of Kentucky, 1992), 103 În comitatul Bourbon, dincolo de terenul pe care se afla distileria lui Craig (situat atunci în comitatul Fayette), un distilator timpuriu pe nume Jacob Spears a fost primul care și-a etichetat produsul drept whisky Bourbon. Deși încă populară și adesea repetată, legenda lui Craig este apocrifă. În mod similar, povestea lui Spears este favorită pe plan local, dar este repetată rar în afara comitatului. Nu a existat cel mai probabil un singur „inventator” al bourbonului, care s-a dezvoltat în forma sa actuală la sfârșitul secolului al XIX-lea. În esență, whisky-ul poate fi produs din orice tip de cereale, iar practica de învechire a whisky-ului și carbonizarea butoaielor pentru obținerea unei arome mai bune era cunoscută în Europa de câteva secole.Cowdery, Charles K., "Who Invented Bourbon?" Malt Advocate, (Fall 2002), pp. 72-75 Data târzie a etimologiei comitatului Bourbon l-a determinat pe istoricul Michael Veach să conteste autenticitatea influenței sale asupra denumirii acestui tip de whisky. El presupune că whisky-ul a fost numit după din New Orleans, un port american important în care whisky-ul din Kentucky se vindea bine ca alternativă mai ieftină la coniacul francez.
O altă origine propusă a numelui este asocierea cu zona geografică cunoscută sub numele de Old Bourbon, formată din teritoriul vechiului comitat Bourbon din Virginia, organizat în 1785. Această regiune includea o mare parte a zonei de est a actualului stat Kentucky, printre care 34 de comitate moderne. Zona Old Bourbon a inclus teritoriul actualului comitat Bourbon din Kentucky, care a devenit comitat atunci când Kentucky s-a separat de Virginia și a devenit stat nou în 1792.Leon Howlett, The Kentucky Bourbon Experience: A Visual Tour of Kentucky's Bourbon Distilleries, "Bourbon- A Short History", 2012, pg. 7.Cowdery, Charles K., Bourbon, Straight: The Uncut and Unfiltered Story of American Whiskey, p. 25 Cele mai vechi articole din ziare, care fac referire la whisky-ul originar din comitatul Bourbon al statului Kentucky, datează din 1824.How Bourbon Really Got Its Name https://robertfmoss.com/features/How-Bourbon-Really-Got-Its-Name Potrivit lui Charles K. Cowdery,
Deși mai multe distilerii au funcționat în trecut pe teritoriul comitatului Bourbon, nicio distilerie nu a funcționat acolo între anul 1919, când a fost instituită Prohibiția în statul Kentucky, și sfârșitul anului 2014, când s-a deschis o mică distilerie – adică pe o perioadă de 95 de ani. Prohibiția a afectat puternic industria bourbonului. După ratificarea celui de-al 18-lea amendament în 1919, toate distileriile au fost forțate să își înceteze activitatea, deși unele dintre ele au primit permisiunea de a îmbutelia stocurile existente de whisky medicinal. Ulterior, câteva distilerii au fost lăsate să-și reia producția atunci când s-au epuizat stocurile. Printre distileriile care au primit permise de producere sau îmbuteliere a whisky-ului medicinal s-au numărat , Frankfort Distillery, James Thompson and Brothers, American Medical Spirits, Schenley Distillery (actuala ) și .
Un procedeu adesea îndoielnic atribuit lui este folosirea în procesul de a unei anumite cantități de . Mustul uzat este cunoscut, de asemenea, sub numele de must acru, bere uzată, ale distilatorilor și must de furaj, fiind folosit adesea ca hrană pentru animale. Acidul introdus atunci când se folosește mustul acru controlează creșterea bacteriilor care ar putea contamina whisky-ul și creează un echilibru adecvat al pH-ului pentru ca drojdia să funcționeze.
O adoptată în 1964 de Congresul Statelor Unite ale Americii a declarat bourbonul ca fiind un „produs distinctiv al Statelor Unite” și a cerut „agențiilor competente ale guvernului Statelor Unite... [să] ia măsurile adecvate pentru a interzice importul în Statele Unite a whisky-urilor etichetate ca „Bourbon Whiskey”.Defining "Bourbon". The State (Columbia, SC), 5-1-02, p. D1. definesc acum whisky-ul bourbon prin includerea în această categorie doar a bourbonului produs în SUA.
În ultimii ani, bourbonul și (care este considerat uneori un tip diferit de băutură spirtoasă, dar îndeplinește în general cerințele legale pentru a putea fi numit bourbon) s-au bucurat de o creștere semnificativă a popularității în rândul populației. Asociația comercială a producătorilor (DISCUS) urmărește la un loc vânzările de bourbon și whisky de Tennessee.
Potrivit DISCUS, volumul de cutii de 9 litri de whisky care s-au vândut a crescut în perioada 2009–2014 cu 28,5%. Cea mai mare creștere au înregistrat-o bourbonurile și whisky-urile de calitate ridicată. Veniturile brute obținute de furnizori (inclusiv ) prin vânzarea bourbonului american și a whisky-ului de Tennessee au crescut cu 46,7% în perioada 2009-2014, cea mai mare creștere provenind de la produsele de calitate ridicată. În anul 2014 au fost vândute în SUA peste 19 milioane de cutii de 9 litri de bourbon și whisky de Tennessee, aducând distileriilor venituri de aproape 2,7 miliarde de dolari. Valoarea exportului de bourbon american a depășit pentru prima dată 1 miliard de dolari în 2013; distileriile au salutat începerea unei „epoci de aur a bourbonului din Kentucky” și au prezis creșterea în continuare a vânzărilor în anii următori. În 2014 s-a estimat că exportul de bourbon american a depășit 1 miliard de dolari, reprezentând astfel cea mai mare parte a exporturilor de băuturi spirtoase americane (în valoare totală de 1,6 miliarde de dolari). Principalele piețe de export a băuturilor spirtoase americane sunt, în ordine descrescătoare: Canada, Regatul Unit, Germania, Australia și Franța. Cele mai mari creșteri procentuale ale exporturilor americane au înregistrate, în ordine descrescătoare, de următoarele țări: Brazilia, Republica Dominicană, Bahamas, Israel și Emiratele Arabe Unite. Elementele cheie ale creșterii exportului pe acele piețe au fost modificările legislative, acordurile comerciale și reducerea tarifelor, precum și creșterea cererii consumatorilor pentru băuturile spirtoase de categorie premium.
Cerințe legale dreapta|miniatura| Butoaie de american umplute cu bourbon sunt păstrate într-un depozit special („rickhouse”), unde bourbonul capătă o culoare arămie. Definiția legală a bourbonului variază într-o oarecare măsură de la o țară la alta, dar multe acorduri comerciale impun ca denumirea de „bourbon” să fie rezervată exclusiv produselor fabricate în SUA. Reglementările americane pentru etichetarea și publicitatea bourbonului se aplică numai produselor destinate a fi consumate pe teritoriul SUA și nu se aplică băuturilor spirtoase distilate destinate exportului. Legislația canadiană impune ca produsele etichetate și vândute ca bourbon să fie fabricate în SUA și, de asemenea, să se conformeze cerințelor care se aplică în SUA. Uniunea Europeană solicită, de asemenea, ca bourbonul să fie produs în SUA, potrivit reglementărilor acestei țări. Dar în alte țări, produsele etichetate ca bourbon nu au obligația să respecte aceleași standarde.
Standardele federale de identitate a băuturilor spirtoase distilate, codificate în conformitate cu 27 CFR §5.22(b)(1)(i), precizează că bourbonul destinat a fi consumat în SUA trebuie să fie:
Produs în SUA și pe teritoriile sale (Puerto Rico), precum și în districtul Columbia Fabricat dintr-un amestec de cereale care conține cel puțin 51% porumb Învechit în butoaie noi de stejar carbonizat Distilat la o de cel mult 160° (SUA) ( de 80%) Introdus în recipiente pentru învechire la o tărie de cel mult 125° (concentrație alcoolică de 62,5%) Îmbuteliat (ca și alte whisky-uri) la o tărie de 80° sau mai mult (concentrație alcoolică de 40%)
Bourbonul nu are o durată minimă specificată a perioadei de învechire.Favorite whiskey myths debunked , The Chuck Cowdery Blog, December 16, 2009. (Accessed January 2011.) Produsele învechite chiar și timp de trei luni pot fi vândute ca bourbon. Singura excepție este bourbonul straight („pur”), care are o cerință minimă de învechire de doi ani. În plus, orice bourbon cu o vârstă mai mică de patru ani trebuie să includă o declarație de vârstă pe etichetă.
Bourbonul care îndeplinește cerințele de mai sus, a fost învechit de cel puțin doi ani și nu are adăugați coloranți, arome sau alte băuturi spirtoase poate fi – dar nu este obligatoriu să fie – numit bourbon straight („pur”).
Bourbonul care este etichetat drept straight („pur”) și care a fost învechit într-o perioadă mai mică de patru ani trebuie să aibă trecută o declarație de vârstă pe etichetă. Bourbonul care are o vârstă menționată pe etichetă trebuie să fie etichetat cu vârsta celei mai noi băuturi spirtoase dintr-o sticlă (fără a lua în calcul vârsta oricăror adăugate într-un bourbon care este etichetat ca („amestecat”), deoarece băuturile spirtoase neutre nu sunt considerate whisky conform reglementărilor și nu trebuie să fie învechite).
Bourbonul este o subcategorie de bourbon pur și trebuie să fie învechit cel puțin patru ani.
Bourbonul etichetat blended (sau ca blend) poate conține coloranți, arome și alte băuturi spirtoase, precum alcoolurile etilice rafinate neînvechite, dar cel puțin 51% din produs trebuie să fie bourbon pur.