Brauerei Beck GmbH & Co. KG, mai cunoscută sub numele de Beck's, este o companie germană producătoare de bere, fondată în 1873 și cu sediul actual în orașul Bremen din nordul Germaniei. Compania germană a fost achiziționată în vara anului 2001 de concernul belgian Interbrew pentru 1,58 miliarde de euro (3,5 miliarde de mărci); ea era la acea vreme al patrulea cel mai mare producător de bere din Germania.
Interbrew a fuzionat în anul 2004 cu compania braziliană și a format concernul InBev; la rândul său, InBev a achiziționat în anul 2008 compania producătoare de bere americană Anheuser-Busch și a format o nouă companie denumită Anheuser-Busch InBev, care a devenit cel mai mare producător de bere din lume. În urma acestei consolidări de afaceri, marca Beck's a devenit una dintre cele peste 200 de mărci ale concernului multinațional și una dintre cele trei mărci premium globale, alături de Stella Artois și . Berea Beck’s este produsă în prezent în 15 fabrici, inclusiv la St. Louis (SUA), de la începutul anului 2012, și a ajuns să fie vândută în peste 130 de țări. În anul 2012 ea s-a clasat pentru a șase oară consecutiv pe locul 1 în clasamentul celor mai puternice mărci de bere din Germania, potrivit studiului „Brand Monitor Beer 2012”.
Eticheta ambalajelor de bere Beck’s conține începând din 1877 cele două medalii de aur obținute la expozițiile internaționale de la Bremen (1874) și Philadelphia (1876) și cheia de pe , făcând ca berea Beck’s să fie poreclită „Schlüsselbier” („berea cu cheie”).Eike Schaper, Die Firmengeschichte der Brauerei Beck & Co unter Beachtung der Zeitgeschichte, GRIN Verlag GmbH, München, 2003, p. 8. Ca urmare a faptului că Primăria orașului Bremen nu a vrut să fie asociată cu producția de alcool, compania Beck & Co. a înregistrat în anul 1884 o etichetă ovală ce conține o cheie, care are o formă diferită de cea de pe stema orașului și este orientată spre dreapta.
Berea Beck’s (comercializată de obicei în sticle verzi) este considerată în prezent unul dintre cele trei simboluri culturale ale orașului Bremen, alături de muzicanții din basmul fraților Grimm și de clubul de fotbal Werder Bremen.
Istoric Fondare thumb|Fabrica de bere din Bremen văzută de sus Meșterul berar Heinrich Beck a fondat la 27 iunie 1873, împreună cu antreprenorul Lüder Rutenberg (fostul patron al companiei ) și cu agentul comercial Franz Gustav Thomas May (fostul procurist al St. Pauli-Brauerei), compania Kaiserbrauerei Beck & May o.H.G.,Scott C. Martin (ed.), The SAGE Encyclopedia of Alcohol: Social, Cultural, and Historical Perspectives, vol. 1, SAGE Publications, Thousand Oaks, Cal. – Londra, 2015, p. 231.Eike Schaper, Die Firmengeschichte der Brauerei Beck & Co unter Beachtung der Zeitgeschichte, GRIN Verlag GmbH, München, 2003, p. 6.Bill Yenne, Fergal Murray, Beer: The Ultimate World Tour, Race Point Publishing, New York, NY, 2014, p. 86. care a cumpărat clădirea fabricii falimentare Neustadts-Aktien-Brauerei. Berea Kaiserbrauerei a început să fie vândută începând din aprilie 1874 în sticle verzi suflate manual către restaurantele din zona Bremenului și în același an a fost distinsă cu o medalie de aur pentru cea mai bună bere de către prințul moștenitor Frederic, viitorul rege al Prusiei și împărat al Germaniei (1888) la Expoziția Internațională de Agricultură de la Bremen.
Thomas May a ieșit din afacere la 1 octombrie 1875,Eike Schaper, Die Firmengeschichte der Brauerei Beck & Co unter Beachtung der Zeitgeschichte, GRIN Verlag GmbH, München, 2003, p. 5.Wolfgang Stockmeyer, Die Auswirkungen von Wechselkursschwankungen auf gewinnoptimale Preispolitik im internationalen Marketing Eine empirische Untersuchung, GRIN Verlag, München, 2012, p. 3. în urma unui conflict de afaceri cu Beck, care, potrivit prevederilor acordului contractual, a trebuit soluționat de Rutenberg.Eike Schaper, Die Firmengeschichte der Brauerei Beck & Co unter Beachtung der Zeitgeschichte, GRIN Verlag GmbH, München, 2003, p. 7. Compania a fost redenumită „Kaiserbrauerei Beck & Co.”, ca urmare a faptului că Rutenberg nu a fost interesat să-și includă numele în denumirea companiei. Acțiunile lui May au fost preluate de Johann Marwede, ginerele lui Lüder Rutenberg, proprietarul unei agenții comerciale. Prin implicarea noului partener, a fost organizat în anul 1875 un prim transport de bere către Indiile de Est Olandeze prin portul Bremerhaven. Compania a obținut astfel în acel an un profit de 60.000 de mărci.
Schimbarea partenerilor a generat unele mutări strategice: astfel, Heinrich Beck a renunțat să se mai implice în activitatea comercială a companiei pentru a se concentra asupra activității de producție. Această decizie strategică s-a dovedit curând a avea mare succes. Eliberat de o parte a sarcinilor administrative, Beck a dezvoltat în anul 1876 o bere în stil pilsner (o bere de fermentație inferioară), care putea fi păstrată proaspătă o perioadă de timp mai îndelungată (luni de zile), fiind astfel ideală pentru transportul maritim peste ocean. Succesul berii pilsner a companiei Beck a fost confirmat în anul 1876 prin obținerea premiului I și a medaliei de aur pentru „cea mai bună bere continentală” (europeană) la . Cele două medalii și cheia de pe au fost incluse un an mai târziu pe eticheta sticlei de bere Beck’s,Eike Schaper, Die Firmengeschichte der Brauerei Beck & Co unter Beachtung der Zeitgeschichte, GRIN Verlag GmbH, München, 2003, p. 8. făcând ca berea Beck’s să fie poreclită „Schlüsselbier” („berea cu cheie”) în țări ca Indonezia și Singapore.
Berea pilsner produsă de Kaiserbrauerei Beck & Co. a obținut, de asemenea, locul I la expozițiile internaționale în anii următori, ceea ce i-a consolidat reputația și a stat la baza creșterii cererii. Heinrich Beck a murit în anul 1881, iar, după moartea sa, cumnatul său, Friedrich Spiegel, a preluat atribuțiile sale în cadrul fabricii de bere.
Dezvoltarea ulterioară thumb|left|Cazane de fierbere a mustului de bere cu hamei în fabrica din Bremen În anul 1882, la un an după moartea lui Beck, Lüder Rutenberg s-a retras de la conducerea fabricii de bere și a predat această funcție ginerelui său, Lambert Leisewitz (1846–1909), soțul fiicei sale, Helene, care a preluat astfel locul lui Johann Marwede, decedat în același an.Historische Gesellschaft des Künstlervereins (ed.), Bremische Biographie des neunzehnten Jahrhunderts, Verlag von Gustav Winter, Bremen, 1912, pp. 281–282. Leisewitz a implementat o politică de modernizare tehnică a fabricii și în 1884 a înregistrat eticheta ovală cu o cheie orientată spre dreapta, cu o formă diferită de cea de pe stema orașului, din cauza neințelegerilor cu Primăria orașului Bremen, care nu a vrut să fie asociată cu producția de alcool. Exporturile berii au început în anul 1886, atunci când a fost deschisă o linie regulată și rapidă de transport cu vapoarele cu aburi () către Orientul Îndepărtat, principalele destinații ale berii fiind Asia de Est și insulele Sunda. Răcirea berii nu s-a mai realizat începând din 1888 cu gheață naturală, ci cu gheață fabricată la mașină.
După moartea lui Lüder Rutenberg în 1890, compania a devenit Kaiserbrauerei Beck & Co. . În 1893 a fost înființat un laborator bacteriologic pentru testarea materiilor prime și a berii. La 17 octombrie 1896, (Oficiul Imperial de Brevete) a respins cererea „K. 127/16a Wz.”, depusă acolo la 1 octombrie 1894 de reprezentanții companiei Kaiserbrauerei Beck & Co. pentru înregistrarea mărcii „Pilsener Bier”, deoarece „aceasta conține informații care, în mod evident, nu corespund circumstanțelor reale și creează riscul de a înșela publicul”. Compania a început să se concentreze pe exportul berii, iar în anul 1900 exporta deja o cantitate de 100.000 de hectolitri. La Expoziția Universală de la Paris din 1900, compania Kaiserbrauerei Beck & Co. a fost unul dintre reprezentanții grupului „Industria alimentară germană” (Deutsche Nahrungsmittelindustrie). Australia a devenit cea mai importantă piață internațională în 1906, cu o achiziție anuală de peste 30.000 de cutii. După moartea lui Lambert Leisewitz, conducerea companiei a fost preluată de Hermann Marwede (1878–1959), fiul lui Johann Marwede și nepotul lui Leisewitz, care devenise partener în 1907.Rudolf Vierhaus (coord.), Deutsche Biographische Enzyklopädie, vol. VI (Kraatz – Menges), ediția a II-a revăzută și adăugită, K. G. Saur, München, 2006, p. 768.
Compania a fost reorganizată în 1909 ca , sub numele Kaiserbrauerei Beck & Co KGaA. Marwede a extins compania în anii următori prin creșterea producției și achiziționarea unor fabrici concurente. Producția totală a depășit 200.000 de hectolitri (20 de milioane de litri) pentru prima dată în 1911. Izbucnirea Primului Război Mondial a dus la scăderea drastică a producției și exportului, iar volumul total de bere produs între anii 1914 și 1918 a fost de numai 100.000 de hectolitri. Fabrica de bere a putut supraviețui în mare parte datorită faptului că a aprovizionat trupele germane.
Consolidarea afacerii s-a făcut prin cumpărarea unor întreprinderi locale rivale: în 1917 a fost achiziționată compania , în 1918 au fost preluate majoritatea acțiunilor companiei , care era în acea vreme unul dintre cei mai puternici concurenți de pe piața internațională, și în 1921 a cumpărat compania .Janice Jorgensen (ed.), Encyclopedia of Consumer Brands: Consumable products, St. James Press, Detroit, 1994, p. 45. În anul 1921 a fost încheiat un contract de parteneriat cu C. H. Haake Brauerei din Bremen, prin care compania Kaiserbrauerei Beck & Co. își păstra afacerile externe și era redenumită „Exportbrauerei Beck & Co.”, în timp ce toate afacerile interne erau transferate către compania nou-înființată „Haake-Beck Brauerei A. G.”. Fabrica Haake-Beck Brauerei urma să-și vândă produsele pe piața internă sub mărcile , Remmer și Hemelinger, în timp ce fabrica Brauerei Beck urma să producă bere pentru export sub marca Beck’s.
Ca urmare a ascensiunii la putere a naziștilor și a apelurilor la boicot împotriva Germaniei, piața de export al berii germane s-a prăbușit începând din 1934. Compania a fost redenumită Beck & Co. AG în anul 1936. Odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, exporturile de bere au fost sistate. Volumul total al vânzărilor a scăzut în anul 1939 la 40.400 hectolitri. Fabrica de bere a suferit distrugeri semnificative în urma bombardamentelor din 1944, iar producția de bere a fost întreruptă în 1945.
Evoluția companiei după 1945 thumb|Fabrica de bere de pe malul râului Weser din Bremen Producția de bere a fost reluată la Bremen abia în anul 1948, iar primele 200 de navete au fost exportate în decembrie 1948 la Bangkok. Berea Beck’s, produsă la Bremen, a fost vândută din nou pe piața germană abia în anul 1949. Patru ani mai târziu, în 1953, a fost construită o fabrică de cutii metalice pentru exporturile către SUA. Prima campanie publicitară la nivel național din revista Der Spiegel s-a desfășurat în 1955 sub sloganul: „(Berea) Beck’s potolește setea bărbaților” („Beck’s löscht Männerdurst”).
Vânzările interne au depășit pentru prima dată 100.000 de hectolitri în 1960, iar în 1964 vânzările interne de 248.242 de hectolitri au fost pentru prima dată mai mari decât vânzările în străinătate de 189.637 de hectolitri. Inițial destinată exportului, berea Beck's a început să se răspândească în anii 1960 tot mai mult pe plan intern, fiind livrată cu camioanele în toate părțile Germaniei. Conducătorii companiei au păstrat sloganul publicitar chiar și după mișcările protestatare de la sfârșitul deceniului, dar în anii 1970 au început să includă femeile în grupul țintă al vânzării de bere și au schimbat sloganul în cel de „(Berea) Beck’s potolește setea cunoscătorilor” („Beck’s löscht Kennerdurst”). Începând din anul 1974 Beck's a devenit disponibilă în Germania ca bere la halbă.