Mauriciu Brociner () a fost un militar (colonel) și diplomat, erou al Războiului de Independență al României, primul ofițer evreu din armata română.Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 429The Universal Jewish encyclopedia : an authoritative and popular presentation of Jews and Judaism since the earliest times. Volume 2 (1940). Editată de Isaac Landman. New York : The Universal Jewish encyclopedia, p. 537
Biografie Mauriciu era unul dintre cei patru fiiîmpreună cu Marcu, Iosif și Andreiai lui Idel Ber Brociner, evreu-român cu educație modernă, urmaș al rabinul Avraham David Brander, cunoscut ca „Rabinul din Buczacz”, în Galiția.
După ce a urmat studii de comerț la Viena, Mauriciu Brociner s-a întors în România și s-a înrolat ca voluntar în Armata Română, în miliții, în 1874. A fost unul din cei o mie de voluntari evrei români care au luptat în Războiul de independență (1877-1878). La 30 august 1877, în luptele care au dus la cucerirea celor două redute la Grivița, după căderea căpitanului Valter Mărăcineanu sergentul Mauriciu Brociner a preluat comanda batalionului și a înfipt steagul român pe redute drept la care a fost avansat la gradul de sublocotenent fiind primul evreu român care a primit grad de ofițer în timpul războiului, la .Pagina Brociner Family pe site-ul The YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe. Accesat la 5 noiembrie 2012. După război, în anul 1879, prin decretul regal 255, 883 evrei români care au luptat în război (inclusiv Brociner) au primit cetățenia română, care până atunci nu se acorda necreștinilor.
Eliberat din serviciul militar activ în 1879, Mauriciu Brociner a lucrat ca impiegat de cancelarie la oficiul vamal din Galați și funcționar la Ministerul de Război. În anul 1882, Mauriciu Brociner a intrat în serviciul Curții Regale, devenind director al Mareșalatului Palatului Regal și secretarul Reginei Elisabeta. În anii 1916–1918, când Bucureștiul a fost sub ocupație germană, a îndeplinit rolul de administrator al proprietăților regale rămase sub ocupație. În urma unui conflict cu Alexandru Tzigara-Samurcaș, care fusese numit reprezentant al Curții Regale în teritoriul ocupat, a fost concediat de la Palatul Regal și pensionat forțat în 1920.
În 1921 a fost numit consul onorific al României la Frankfurt.
La , din inițiativa Uniunii Evreilor Români, prezidată de Wilhelm Filderman, a fost organizată o festivitate în onoarea sa la Fundația Dalles.
În 2024, Banca Națională a României a lansat o monedă de argint la 145 de ani de la acordarea cetățeniei române lui Mauriciu Brociner. Portretul și numele său precum și anul în care a primit cetățenia română, 1879, apar pe reversul acestei monede.
Este înmormântat în Cimitirul Evreiesc Filantropia din București.Bezviconi, Gheorghe (1972). Necropola Capitalei. București: Institutul de Istorie „N. Iorga”. p. 75
Ordine și medalii Mauriciu Brociner a fost decorat cu Medalia „Virtutea Militară” clasa I și cu ordinul rusesc cu spade. A fost distins cu ordinele „Steaua României” în grad de Cavaler (30 octombrie 1877) și „Coroana României” în grad de Ofițer (20 mai 1895).Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 28
Note
Bibliografie Hary Kuller, Evreii din România: breviar biobibliografic, Editura Hasefer, București, 2008,
Categorie:Nașteri în 1854 Categorie:Decese în 1946 Categorie:Militari evrei Categorie:Diplomați români Categorie:Eroi ai Războiului de Independență a României Categorie:Militari români în Războiul pentru Independență Categorie:Evrei români Categorie:Istoria evreilor din România Categorie:Frați celebri Categorie:Ieșeni