SEAT () (Sociedad Española de Automóviles de Turismo) este un constructor de automobile spaniol, înființat în 1950 cu sprijinul Fiat, aflat în prezent în portofoliul grupului Volkswagen. Acronimul „SEAT” provine de la Sociedad Española de Automóviles de Turismo (Societatea spaniolă de automobile turisme).
După începerea producției la 5 iunie 1953, primul automobil ieșit de pe bandă a fost consemnat la data de 13 noiembrie același an. Inițial, SEAT producea modele Fiat sub emblemă proprie, modele care aveau diferențe vizuale minime față de produsele companiei mamă. SEAT Panda (redenumit mai târziu Marbella), spre exemplu, se baza pe Fiat Panda. SEAT 600, bazat pe Fiat 600, a fost prima mașină pentru multe familii spaniole și a devenit un simbol al „Miracolului economic spaniol”. După retragerea constructorului italian, primul automobil apărut sub noua emblemă SEAT a fost Ronda.
Ulterior, grupul Volkswagen a semnat un acord de cooperare cu societatea spaniolă, urmând să devină acționar majoritar în 1986 și finalmente acționar unic al companiei în 1990. La ora actuală, SEAT promovează o imagine agresivă prin mașini sport ca Ibiza și León, fiind o marcă destinată tinerilor.Seat Leon FR - vărul spaniol al lui VW Golf GTI , publicat în Săptămâna Financiară la 12 martie 2007
Istorie thumb|250px|600 L Especial din 1973 Ca trăsătură specifică a acestei versiuni se remarcă aerisirea triunghiulară de culoare neagră plasată pe stâlpul C Compania a fost fondată în 1950 de „Institutul național spaniol de industrie” (INI) cu scopul de a populariza uzul de automobile în Spania postbelică și de a fabrica mașinile grupului Fiat, principalul constructor italian de automobile, sub licență. Primul președinte al companiei a fost José Ortiz Echagüe. Statul spaniol a păstrat o participație importantă în societate. La retragerea Fiat în 1986, Grupul Volkswagen a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni și a devenit în 1990 unicul acționar, prin cumpărarea participațiilor păstrate de statul spaniol.
Colaborarea cu Fiat Primul model a fost 1 400, care a fost produs într-o largă gamă de versiuni. Producția sa a început în 1953 și s-a terminat cu versiunea C în 1963, an în care a fost înlocuit de noul 1 500. Al doilea model ieșit din uzina „Zona Franca” (Barcelona) a fost 600, care s-a fabricat în versiunile N, D, E, L Especial, 800 și alte câteva care au ridicat numărul de unități vândute la 800 000. Modelul, devenit emblematic pentru procesul de motorizare a clasei medii spaniole, a fost produs între 1957 și 1973. În aceași perioadă a apărut și modelul 1 500, care reprezenta un exponent al luxului în Spania anilor 60. În 1966 este introdus 850, conceput în Italia ca o restilizare a lui 600 (mai bine finisat, prestație mai bună, mai puține defecte), care s-a bucurat la rândul lui de mare succes. În Spania au apărut două versiuni cu patru uși: prima a fost o versiune scurtă, din care s-au produs doar 417 unități, urmată de o versiune lungă, mult mai bine primită.
Condițiile de muncă la SEAT erau dictate de ritmul liniilor de producție sau prin deciziile conducerii. În primii ani, ritmul de lucru depindea în mare măsură de deciziile manageriale, pe marginea euforiei generale, determinată de creșterile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă. Cu toate acestea, primele proteste muncitorești au izbucnit în această perioadă. În 1958, a avut loc o grevă de solidaritate față de minerii asturieni. În 1965 s-a înființat prima uniune sindicală (Comisiones Obreras), iar membrii săi au intrat pentru prima dată în conducerea companiei. Această uniune a stat la baza grevei din 1967, primul protest de amploare din istoria companiei, iscat pe marginea deteriorării condițiilor de muncă și a ritmului sever de lucru la asamblarea modelului 850. În ciuda represiunii, ritmul de lucru a fost totuși revizuit, dată fiind posibila mobilizare a celor 7 000 de muncitori din atelierul 7, care nu mai putea fi ignorată de conducerea societății.
thumb|left|250px|124 construit în 1970 După 850, în 1968 apare modelul 124, din Italia, mașina anului în Europa acelui an. Mașina devine un reper în istoria SEAT, și chiar a lumii automobilistice spaniole. Motorul său de 1 197 cm³, cei 60 de cai putere, viteza maximă de peste 140 km/h și caroseria sa mărită au transformat modelul în prima berlină familială spaniolă în adevăratul sens al cuvântului. Succesul său a lungit producția pe o perioadă de 12 ani, în două variante principale (far rotund 68-75 și far pătrat „Pamplona” 75-80). Acest model a servit ca bază pentru modele ulterioare ca 1 430, apărut în 1969, într-o categorie superioară lui 124. Motorul său de 1 438 cm³ producea 70 de cai putere.
Spre sfârșitul lui 1969, forța de muncă crescuse la 30 000 de muncitori, mulți dintre care și-au asumat lupta pentru contractul colectiv anual, reincorporarea muncitorilor concediați în urma protestelor și recunoașterea drepturilor de bază. Acest fapt a provocat o stare de spirit conflictuală în sânul societății, până în primăvara lui 1977. Concentrația enormă de muncitori s-a transformat într-un coșmar pentru regimul franchist. Institutul Național de Industrie (INI), uniunea sindicală oficială și Ministerul Muncii se aflau într-o postură foarte dificilă la fiecare reînnoire a contractului colectiv de muncă, întrucât răbufnirea unor proteste sindicale ar fi putut conduce la panică în cercurile oficiale. Rigiditatea ciclului de producție putea determina paralizarea întregii producții în câteva ore, însă nu se punea doar problema opririi uzinei: întreaga zonă a Barcelonei ar fi urmat să fie paralizată de demonstrații de amploare. Apărea riscul de mobilizare a întregului sector metalurgic și a întregii clase muncitoare catalane, la care se puteau alătura și muncitori din comunitățile madrilenă, asturiană sau bască. Exista și riscul unor represalii violente, ca în cazul muncitorului Antonio Ruiz Villalba, împușcat de poliție în 1971. Compania a devenit un model de luptă al clasei muncitoare spaniole.
1973 este un an memorabil pentru SEAT, prin introducerea motoarelor DOHC (doi arbori cu came în chiulasă) care au adus un mare succes mărcii. Erau în principiu două: 1 600 și 1 800; ambele au fost montate pentru prima dată în Spania, substituind motoarele de pe 1 500 și 132 – poate modelul cel mai luxos fabricat de SEAT. Ulterior au apărut și versiuni 2 000. În 1972, a avut loc un alt eveniment marcant pentru SEAT odată cu apariția modelului 127, fabricat în trei variante diferite, ultima dintre care, „Fura”, apărută mai târziu în versiune „Crono”, dădea un randament bun împreună cu motorul de 1 438 cm³. În plus, spre deosebire de Italia, modelul 127 era distrbuit în versiune cu patru uși, desenată în Spania și cu vânzări ridicate la export. În 1974, înaintea încetării producției la 850, se lansa 133, model compromis încă de la naștere. În 1975 a apărut 131, înlocuitor al lui 1 430, aflat în producție până în 1984, cu vânzări foarte mari. Ritmo, care aducea un design avangardist, a fost introdus în 1979.
250px|thumb|Ritmo din 1983 1976 este anul nașterii modelului 1 200 Sport iar mai apoi al lui Sport 1 430, o sportivă bazată pe 127 și cu partea mecanică de 124, concepută în Spania de Inducar, care a cunoscut mari prejudicii de pe urma lansării modelului 128. În 1980 apare modelul Panda, redenumit „Marbella” în 1986 și vândut cu succes până în 1997.
În 1978, Fiat a derulat studii amănunțite cu privire la SEAT, în paralel cu o serie de negocieri cu Institutul Național de Industrie (INI), privind asigurarea viabilității constructorului spaniol. În 1979, în baza unui prim plan de restructurare elaborat de Fiat, s-a încheiat un acord între institut și societatea italiană, care prevedea privatizarea întreprinderii spaniole. Doi ani mai târziu, Fiat a achiziționat o mare parte din capitalul SEAT, lucru care i-a acordat controlul asupra managementului companiei, cu angajamentul păstrării locurilor de muncă. Cu toate acestea, în anul următor, concernul italian a decis retragerea de la cârma companiei spaniole, pe fondul unei diminuări a cererii interne, asociată cu alte probleme grave, printre care scăderea vânzărilor proprii. Aflat într-un moment de maximă dificultate, INI a negociat cu Fiat un acord de cooperare, care formaliza cesiunea de acțiuni către institut și îi dădea dreptul constructorului spaniol de a se asocia cu alte firme automobilistice europene.
Prima mașină sub noua emblemă SEAT, fără implicarea Fiat, a apărut în 1982 și a fost denumită SEAT Ronda. Ronda înlocuia modelul Ritmo, preluând segmentele mediane ale societății. La cinci luni după lansare, modelul a făcut obiectul unui litigiu cu Fiat, care vedea în acesta o încălcare a acordurilor semnate cu SEAT. Compania italiană a depus o plângere la Camera Internațională de Comerț cu sediul la Paris în Franța cu privire la această chestiune. Președintele de atunci al SEAT, Juan Miguel Antoñanzas, a prezentat presei o Ronda, cu toate componentele noi colorate în galben, cu scopul de a sublinia diferențele. Acest eveniment a încheiat disputa. În acea perioadă au apărut diverse zvonuri potrivit cărora, Fiat ar fi avut un proiect propriu de restilizare a modelului Ritmo, proiect care cuprindea modificări similare celor aduse de spanioli prin introducerea Ronda, motiv pentru care operațiunea companiei italiene a trebuit abandonată.
Preluarea de către Volkswagen Ruptura de Fiat, care furniza designul și tehnologia, a adus compania spaniolă într-o situație foarte dificilă. Dimensiunile reduse ale companiei au împiedicat dezvoltarea acesteia pe cont propriu, fapt care a determinat inițierea unui șir de negocieri ce a implicat principalele companii europene, dar și constructorii japonezi Toyota și Nissan. Tratativele au culminat în 1982 cu un acord de cooperare industrială, licență și asistență tehnică încheiat cu Grupul Volkswagen, pentru o perioadă de șapte ani.
thumb|left|100px|Logo din 1982 SEAT și-a creat o nouă identitate corporativă prin introducerea noii embleme albastre în 1982. În 1984, deja sub supravegherea VW, s-a lansat modelul Ibiza, cu diverse motorizări System Porsche de nouă generație (1,2 litri, 1,5 litri și 1,7 litri) și o variantă diesel de 1,7 de origine Fiat.
Deși prevăzută pentru o perioadă de șapte ani, alianța cu Grupul Volkswagen a evoluat până la preluarea de către grupul german a 51% din capitalul constructorului spaniol în 1986, și mărirea participației germane până la 75% în același an. Acordul de vânzare prevedea obligațiile INI de a-și asuma pierderile înregistrate în 1985, de a prelua subsidiarele companiei și de a acorda companiei SEAT un credit pe termen lung. De cealaltă parte, Volkswagen se angaja să achiziționeze întregul capital al companiei până în 1990, să investească în modernizare, să păstreze forța de muncă și să continue producerea și vânzarea modelelor SEAT. După ce a realizat un profit în anul fiscal 1991, întreprinderea a obținut pierderi operaționale de 12 756 milioane de peseta în anul următor, fapt datorat micșorării veniturilor și creșterii cheltuielilor, datorată investițiilor dirijate în principal spre construcția fabricii de la Martorell.
Comisia Europeană și ajutoarele de stat thumb|250px|Toledo 2.0-16v1995