Delfinul comun (Delphinus delphis) este specia cu cea mai mare abundență dintre cetacee din lume, cu o populație globală de aproximativ șase milioane.Hammond, P.S., Bearzi, G., Bjørge, A., Forney, K., Karczmarski, L., Kasuya, T., Perrin, W.F., Scott, M.D., Wang, J.Y., Wells, R.S. & Wilson, B. 2008. În ciuda acestui fapt și a denumirii sale vernaculare, delfinul comun nu este considerat ca fiind delfinul arhetipal, acea distincție aparținând delfinului cu bot gros, datorită aparițiilor sale populare în acvarii și în mass-media. Cu toate acestea, delfinul comun este adesea descris în arta și cultura greacă și romană antică, mai ales în picturi murale realizate de civilizația minoică.
În prezent este singurul membru al genului Delphinus. Delfinul comun aparține subfamiliei Delphininae, ceea ce îl face să fie strâns înrudit cu cele trei specii diferite de delfin cu botul gros, dar și cu delfinii cu cocoașă, delfinii cu dungi, delfinii din specia Stenella longirostris, delfinii Clymene, delfinii pătați, delfinii lui Fraser, delfinii tucuxi și delfinii de Guiana. Delfinul comun a fost inițial clasificat în două specii diferite (acum considerate a fi ecotipuri), delfinul comun cu cioc scurt și delfinul comun cu cioc lung. Cu toate acestea, dovezi recente au arătat că multe populații de delfini comuni cu cioc lung din întreaga lume nu sunt strâns legate între ele, sunt adesea derivate dintr-un strămoș cu cioc scurt, și nu au întotdeauna caracteristici derivate comune. Din acest motiv, nu mai sunt considerate specii diferite.
Delfinul comun trăiește și în Marea Neagră (Delphinus delphis ponticus), alături de marsuin (Phocoena phocoena relicta) și afalin (Tursiops truncatus ponticus). Taxonomie În ciuda practicii istorice de a grupa întregul gen Delphinus într-o singură specie, acești delfini cu o arie de răspândire extinsă prezintă o mare varietate de dimensiuni, forme și culori. De fapt, în ultimele câteva decenii, au fost propuse peste 20 de specii distincte în cadrul acestui gen. În anii 1960, oamenii de știință din California au concluzionat că existau două specii — cea cu cioc lung și cea cu cioc scurt. Se credea că delfinul comun cu cioc lung are o arie de răspândire fragmentată în zonele de coastă ale oceanelor tropicale și temperate mai calde; această arie includea părți din Africa de Vest și de Sud, o mare parte din vestul Americii de Sud, California centrală și Mexic, coasta Peruului, mările din jurul Japoniei, Coreei și Taiwanului și, posibil, în apropierea Omanului. Au fost înregistrate exemplare rătăcite chiar și în nord, până la Insula Vancouver.
Această analiză a fost aparent confirmată de un studiu genetic mai aprofundat realizat în anii 1990. Acest studiu a sugerat, de asemenea, că o a treia specie (D. tropicalis, denumită în mod obișnuit „delfinul comun arab” sau „delfinul comun indo-pacific”), caracterizată printr-un cioc și mai lung și mai subțire, și întâlnită în Marea Roșie și în Oceanul Indian, ar putea fi distinsă de specia cu cioc lung.
Dovezi recente au demonstrat că diferitele populații de delfini comuni cu cioc lung din întreaga lume nu sunt strâns înrudite între ele, și sunt adesea descendente dintr-un strămoș cu cioc scurt (precum și faptul că nu împărtășesc trăsături derivate comune). Prin urmare, toate populațiile de delfini comuni cu cioc lung și cu cioc scurt sunt, în prezent, clasificate ca aparținând aceleiași specii; toate sunt subspecii ale Delphinus delphis. În prezent, delfinul comun este împărțit în patru subspecii:
D. d. delphis, subspecia nominată D. d. bairdii, delfinul comun cu cioc lung din Pacificul de Nord-Est (uneori considerat specie distinctă) D. d. ponticus, delfinul comun din Marea Neagră D. d. tropicalis, delfinul comun arab sau indo-pacific
Fosile Multe specii de cetacee dispărute au fost inițial incluse în genul Delphinus, dar au fost ulterior transferate în alte genuri. La sfârșitul secolului al XIX-lea, mai multe specii fosile au fost descrise ca aparținând acestui gen, precum Delphinus baltringii, Delphinus delannoy și Delphinus domeykoi. Cu toate acestea, aceste specii nu mai sunt considerate valide. O altă specie cunoscută sub numele de Delphinus brevidens a fost reclasificată în genul Stereodelphis, considerat în prezent, în general, sinonim cu Squalodon.
Caracteristici Delfinii comuni sunt delfini de talie medie; adulții au o lungime cuprinsă între 1,9 și 2,5 m, și pot cântări între 80 și 235 kg, deși greutatea cuprinsă între 80 și 150 kg este mai frecventă. Masculii sunt, în general, mai lungi și mai grei. Culoarea delfinului este neobișnuită, având spatele întunecat și abdomenul alb, în timp ce pe fiecare parte se află un model în formă de clepsidră, de culoare gri deschis, galben sau auriu în față și gri murdar în spate. Au un rostru lung și subțire, cu până la 50–60 de dinți mici, ascuțiți și interconectați pe fiecare parte a fiecărei maxilare.
Galerie
Note
Legături externe
Societatea de Conservare a Balenelor și Delfinilor
Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus Categorie:Mamifere descrise în 1758 Categorie:Delphinidae Categorie:Specii cu risc scăzut