Bârlad este un municipiu în județul Vaslui, Moldova, România. Bârlad este localizat în estul țării, în regiunea Moldova. Până la instaurarea regimului comunist în România, Bârladul a fost reședința județului Tutova. În anul 1950, Bârladul devine reședința regiunii Bârlad, una din cele 18 regiuni care formau Republica Populară Română. La acea dată doar Suceava, Iași, Bacău și Galați beneficiau în Moldova – alături de Bârlad – de statutul de oraș regional. Ulterior, în 1956, Bârladul pierde statutul de reședință de regiune, devenind centrul unui raion din regiunea Iași. Reîmpărțirea administrativă a țării din anii 1968 în județe situează orașul în județul Vaslui.
Așezare geografică Municipiul Bârlad se situează, din punct de vedere geografic, aproape de intersecția paralelei de 46º 14' latitudine nordică cu meridianul de 27º42' longitudine estică. În cadrul țării ocupă o poziție estică. În unitatea fizico-geografică a Podișului Moldovei, se situează în zona de contact dintre dealurile Fălciului la est și colinele Tutovei la vest. Este așezat pe valea consecventă a râului Bârlad (de unde a împrumutat și denumirea).
În zonă sunt mai multe văi în confluență: dinspre est valea Popeni, a Trestianei și a Jăravățului; dinspre nord văile Horoiata și Simila; din nord-vest râul Tutova și altele. De-a lungul văilor, din totdeauna, s-au organizat drumuri, permițând orașului bune legături cu așezările din preajmă și de la distanțe apreciabile: din valea Prutului, a Dunării de Jos, a râul Siretului. Analizând geneza localității, geograful Vintilă Mihăilescu apreciază Bârladul ca târg de vale tipic. Altitudinea maximă din aria urbană este de 172 m, iar cea minimă de 89 m.
Climă Localitatea beneficiază de o climă temperat-continentală, excesivă specifică Podișului Moldovei. Radiația solară însumează în zona orașului o valoare anuală de 120250 calorii pe cm2. Valoarea maximă aparține lunii iulie (17510 calorii/cm2), iar cea minimă lunii decembrie (2590 calorii/cm2).
Temperaturile aerului, urmărite sistematic din 1896 la stațiile din localitate, ne indică următoarele valori medii: temperatura anuală este de 9,8 °C. Cea maximă, din iulie, este de 21,4 °C, iar cea mai scăzută, din luna ianuarie, este de -3,6 °C. Ca valori extreme, înregistrate la stația locală, au fost: cea mai ridicată valoare, de 39,7 °C, s-a reținut la 30 iulie 1936; minima absolută de -30,5 °C, a fost la 25 ianuarie 1942.
Relief Municipiul Bârlad ocupă o parte a albiei majore a râului cu același nume, pe o suprafață de 1456 de hectare, din care 1028 ha este teren intravilan. Valorile altitudinale cele mai ridicate ale dealurilor din aproprierea orasului se înregistrează în Dealul Crângului, 311 m (la vest) și Dealul Mare, 264 m (la est). Multă vreme regiunea a fost socotită ca lipsită de resurse capabile să dezvolte și să întrețină o viață economică relevantă, însă cercetările geologice efectuate în zonă au pus în evidență asemenea resurse: hidrocarburi (predominant gazeifere) ce se găsesc în dealurile Tutovei, în preajma localității Glăvănești, pietrișuri (ca material de construcții) de Bălăbănești (Cândești) ce se găsesc în platoul Covurluiului, argile și lehmuri leossoide (pentru fabricarea cărămizilor de construcții), straturi acvifere (cu un grad ridicat de mineralizare, ce le-ar putea face utile în tratamente terapeutice), ape de adâncime (excelente surse potabile).
Din punct de vedere geologic și geomorfologic, municipiul Bârlad se suprapune Văii Bârladului care la rândul ei face parte din sectorul Depresiunea Bârlad a Platformei Moldovenești. Platforma Moldovenească, una dintre cele mai vechi unități ale vorlandului carpatic, este constituită dintr-un soclu cristalin precambrian, de natură podolică și dintr-o cuvertură sedimentară cutată, cu grosimi ce cresc spre partea sudică a regiunii. Din profilele naturale și forajele existente s-a constatat că formațiunile geologice de la suprafața sunt alcătuite din depozite pliocene și cuaternare. Meoțianul și dacianul, care apar la suprafață sunt formate din nisipuri, argile și marne, "având pretutindeni la bază un orizont de cinerite andezitice, care constituie un reper important în stratigrafia acestei regiuni".
Istoric Preistorie, Antichitate și Evul Mediu timpuriu Pe raza orașului au fost identificate urmele unor civilizații atestând un înalt nivel de dezvoltare încă de acum 7000 de ani.Marin Popescu-Spineni, România în izvoare geografice și cartografice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p. 194.
Dimitrie Cantemir credea că Paloda din Geografia lui Ptolemeu ar putea fi actualul Bârlad.
Din Evul Mediu timpuriu, cercetările arheologice de pe raza orașului au scos la lumină urmele unor activități de obținere și prelucrare a fierului din secolele IV – V. În aceeași așezare a fost descoperit cel mai mare centru meșteșugăresc de prelucrare a cornului de cerb din sud-estul Europei, datând din aceeași perioadă. Tot pe raza orașului au fost surprinse și urmele unor activități din secolele XI – XII de reducere a minereului de fier și obținere a fierului din solurile feruginoase locale, fier din care se realizau în ateliere specializate diferite obiecte și unele unelte agricole.
Perioada medievală târzie thumb|left|upright|Biserica Domnească
Intensa activitate meșteșugărească a dus la dezvoltarea economico-socială timpurie a localității care a devenit centrul politico-administrativ al acelui stat medieval cunoscut în izvoarele vremii sub numele de Țara Berladnicilor („Terra Berladensis”, cum apare în unele izvoare bizantine și în unele acte emise de cancelaria papală).
Un document important ce menționează orașul este cel emis de către domnitorul Alexandru cel Bun (1400–1432), care atestă existența unui târg la Bârlad și prin care dăruie vama târgului Mănăstirii Bistrița pentru întreținere. Apariția timpurie a târgului se datorează așezării sale la răscrucea dintre drumurile comerciale care legau centrul și nordul Moldovei cu lumea Bizanțului și cea orientală.
Faptul că aici se desfășura o puternică activitate economică și comercială explică prezența delegației de negustori bârladeni la marele congres al Bisericii catolice de la anul 1418 ținut în orașul geman Konstanz (lat. Concilium Constantiense), așa cum menționează cronica acestui Congres scrisă de Ulrich Richental.
În timpul lui Ștefan cel Mare la Bârlad se afla și reședința vornicului Țării de Jos a Moldovei. Tot aici a funcționat temporar și cancelaria domnească de unde Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, emite unele documente. În urma bătăliei din anul 1475 de la Vaslui, Ștefan cel Mare hotărăște construirea unei fortificații de pământ la Bârlad, localizată în lunca râului Bârlad având rolul strategic de a opri armatele turcești în drumul lor spre centrul Moldovei. Fiind așezat în mijlocul Țării de Jos a Moldovei, pe axul invaziei tătarilor, a fost prădat și ars de aceștia în anii 1440, 1444 și 1450.
În perioada medievală, ca urmare a condițiilor istorice vitrege și asezării geografice, Bârladul a cunoscut când perioade de progres, când perioade de decădere și regres datorită deselor incursiuni militare ale tătarilor, turcilor, cazacilor, polonilor, etc. Interceptarea de către turci, după cucerirea orașului Constantinopol (1453) a marelui drum de comerț internațional care traversa Moldova legând nord-vestul Europei cu Orientul și trecand prin Liov–Iași–Bârlad–Galați–Chilia–Cetatea Albă, au stânjenit mult dezvoltarea economică și comercială a orașului. În anul 1758 târgul a fost invadat de peste 100.000 de tătari, invazie despre care scrie contemporanul Daponte care se afla pe atunci la Iași descriind prădălniciunile și batjocurile făcute de tătari în urma cărora Bârladul a fost prădat și ars cu desăvârșire.
Secolul al XIX-lea
thumb|left|Biserica Sfântul Ilie În anul 1802, după cutremurul cel mare, consemnat de documente, au fost dărâmate cele mai vechi monumente din oraș, unele dintre ele trebuind să fie reclădite din temelii. Calamitățile s-au repetat de mai multe ori în decursul anilor, culminând cu marele cutremur din 1940 care a distrus jumătate din clădirile orașului. În anul 1822, Bârladul a fost ars și jefuit de turci după înăbușirea răscoalei eteriștilor (luptători pentru independența Greciei), cu care moldovenii au simpatizat, iar în anul 1826 o parte a târgului este mistuită de un puternic indendiu. Cu toate aceste vicisitudini, în a doua jumătate a secolului XVIII și începutul sec. XIX, orașul se reclădește și se repopulează, reluându-și locul de centru comercial și creându-și premizele viitoarei sale dezvoltări economico-sociale.
thumb|right|Hotel Premier Revoluția de la 1848 deschide un nou capitol în istoria Bârladului. Ideile revoluționare care au răscolit întreaga Europă la mijlocul secolului și-au găsit un larg răsunet și în rândul bârlădenilor. Astfel, în preajma anului revoluționar 1848, la Bârlad, ia ființă „Asociația Patriotică” în fruntea căreia se aflau Alexandru Ioan Cuza, Iordache Lambrino, Gheorghe Sion, Ion Cuza, Grigore Cuza și alții, a cărei principal scop erau prefacerile politico-sociale specifice Moldovei și ca țel final unirea Moldovei cu Țara Românească.
Înfăptuirea unirii a fost obiectivul de luptă care a însuflețit masele, în fruntea cărora se găseau cele mai progresiste elemente din Bârlad printre care: Manolache Costache Epureanu, Iorgu Radu, Ioan Popescu și alții, care au creat acea atmosfera care a dus la dubla alegere ca domnitor a lui Al.I Cuza, „fiu al Bârladului”. Născut in "Mahalau de Gios a Târgului" (în prezent strada Al. I. Cuza) de peste „Podul Pescăriei” la data de 12 septembrie 1818 așa cum este stipulat în diploma de bacalaureat a domnitorului, emisă de Universitatea din Paris în data de 21 noiembrie 1836. Dupa înfăptuirea Unirii din anul 1859 și orașul cunoaște o dezvoltare pe multiple planuri alâturi de celelate orașe ale țării.
Perioada de urbanizare thumb|right|220px|Vedere din zona centrală După Primul Război Mondial, conform documentelor primăriei, suprafața locuibilă a Bârladului era de 793.76 ha care, cu mici modificări, s-a păstrat până în anul 1932. În urma marilor inundații din acel an, au fost afectate cartierele Gară și Cazărmi. Acum se va organiza treptat un nou cartier denumit Deal, între zona centrală și Cimitirul “Eternitatea”. Fondul locativ era reprezentat prin construcții modeste, realizate în tehnici tradiționale ﴾chirpici și vălătuci﴿, cu un singur nivel și foarte puține din zidărie învechită. În zonele periferice grădinile erau mai întinse și adăposteau pomi fructiferi, viță de vie, legume, zarzavaturi și multe straturi cu flori. Zona centrală avea cea mai mare densitate locuibilă. Aici erau situate principalele edificii politico-administrative, culturale, unități comerciale, de credit ș.a. Cele 45 de imobile, care dispuneau de unul sau două nivele, erau amplasate, în majoritate, pe Strada Mare, devenită Regală. La începutul secolului al XX–lea inginerul Gheorghe T. Negruți a conceput primul plan topografic al Bârladului, apreciat deosebit de favorabil de specialiști. Pe acest plan se indicau limitele orașului, rețeaua de străzi și clădiri existente, constituind un element important de orientare tehnică. Se presupune că a existat și un plan de sistematizare al orașului, întocmit prin anul 1920 de către inginerul Davidescu, dar nu s-a păstrat. În baza acestuia se consideră că s-au amplasat marile clădiri din zona centrala a orașului: Primăria, Banca Națională și altele. Strada Mare (Regală) se întindea de la Cazărmi la Grădina Publică, străbătând orașul pe o lungime de circa 4 km, fiind pavată cu piatră cubică de granit, în dreptul Grădinii Publice fiind asfaltată.
Centrul cultural thumb|left|220px|Muzeul „Vasile Pârvan” thumb|right|220px|Pavilionul expozițional „Guguianu” thumb|left|220px|Centrul Cultural „Mihai Eminescu” thumb|right|240px|Casa de Cultură „George Tutoveanu”