Dinastia Vakataka a fost o dinastie indiană, care a apărut în Podișul Dekkan la mijlocul secolului al III-lea d.Hr.. Se crede că statul lor s-a extins la nord, până la marginile sudice ale Malwa-ei și ale Gujarat-ului, în sud, până la râul Tungabhadra, în vest, până la Marea Arabiei și în est, până la marginile Chhattisgarh-ului. Ei au fost cei mai importanți succesori ai Dinastiei Satavahana din Podișul Dekkan și contemporani cu Dinastia Gupta din nordul Indiei.

Se știu puține lucruri despre Vindhyashakti (c. 250 - c. 270 d.Hr.), fondatorul familiei conducătoare. Expansiunea teritorială a început în timpul domniei fiului său Pravarasena I . În general, se crede că familia regală a dinastiei a fost împărțită în patru ramuri după Pravarasena I. Două ramuri sunt cunoscute, iar două sunt necunoscute. Ramurile cunoscute sunt ramura Pravarapura-Nandivardhana și ramura Vatsagulma.

Împăratul Gupta Chandragupta II și-a căsătorit fiica cu un membru a familiei regale a Dinastiei Vakataka și, cu sprijinul acestora, a anexat Gujarat de la Satrapii Saka în secolul al IV-lea d.Hr.Ancient India, A History Textbook for Class XI, Ram Sharan Sharma, National Council of Educational Research and Training, India, pp 211

Vakataka sunt remarcați pentru că au fost susținători ai artelor, arhitecturii și literaturii. Ei au condus lucrări publice, iar monumentele lor sunt o moștenire vizibilă. Statuile budiste tăiate în stâncă din Grotele Ajanta (sit al Patrimoniului Mondial UNESCO), Vihara și Chaityas au fost construite sub patronajul împăratului Harishena.

Vindhyashakti Fondatorul dinastiei a fost Vindhyashakti (250–270), al cărui nume este derivat din numele zeiței Vindhyashakti. Aproape nimic nu se știe despre Vindhyashakti, fondatorul Dinastiei Vakatakas. În inscripția din Peștera XVI din Grotele Ajanta a fost descris ca stâlpul familiei Dinastiei Vakataka. În această inscripție se spune că și-a sporit puterea, ducând mari bătălii și era foarte curajos. Dar nici un titlu regal nu este prefixat la numele său în această inscripție. Manuscrisele hinduse Puranas spun că a domnit 96 de ani. KP Jayaswal atribuie Bagat, un sat din districtul Jhansi, ca fiind localitatea din care provine Vindhyashakti. VV Mirashi subliniază că cea mai veche mențiune a numelui Vakataka apare într-o inscripție găsită pe un fragment dintr-un stâlp la Amravati care consemnează darul unui Grihapati (gospodar) Vakataka și cele două soții ale sale. Acest Grihapati, după toate probabilitățile, a fost lui Vidhyashakti. Din Purana reiese că Vindhyasakti a fost un conducător al Vidisha (în statul actual Madhya Pradesh ), dar acest lucru nu este considerat a fi corect. Pravarasena I Următorul conducător a fost Pravarasena I (270–330), care a menținut tărâmul ca o mare putere, a fost primul conducător Vakataka, care s-a numit Samrat (conducător universal) și a condus războaie cu regii Naga . El a devenit un împărat de sine stătător, poate singurul împărat din dinastie, regatul său îmbrățișând o bună parte din India de Nord și întregul Deccan. Și-a dus armele la Narmada din nord și a anexat regatul Purika, care era condus de un rege pe nume Sisuka. În orice caz, el a condus cu siguranță de la Bundelkhand în nord (deși Dr. Mirashi nu acceptă că a traversat Narmada) până în prezentul Andhra Pradesh în sud. Puranii îi atribuie o domnie de 60 de ani.

Potrivit lui VV Mirashi, este puțin probabil să fi făcut vreo cucerire în nordul Maharashtra, Gujarat sau Konkan. Dar, este posibil să fi cucerit părți din Kuntala de Nord, cuprinzând districtele Kolhapur, Satara și Solapur din Maharashtra . În est, poate că și-a purtat brațele la Dakshina Kosala, Kalinga și Andhra. El a fost un adept al religiei vedice și a efectuat mai multe Yajna (sacrificii) care includ Agnishtoma, Aptoryama, Ukthya, Shodasin, Atiratra, Vajapeya, Brihaspatisava, Sadyaskra și patru Asvamedha. El a donat în mare măsură brahmanilor în timpul sacrificiului Vajapeya conform Puranelor. El a preluat, de asemenea, titlul de Dharmamaharaja pe lângă Samrat . El s-a numit Haritiputra . Primul său ministru Deva a fost un brahman foarte evlavios și învățat. Purana spun că Pravarasena I a avut patru fii. El și-a căsătorit fiul Gautamiputra cu o fiică a regelui Bhavanaga din puternica familie Bharashiva, ceea ce s-ar fi putut dovedi a fi de ajutor. Cu toate acestea, Gautamiputra l-a precedat și a fost succedat de nepotul său Rudrasena I, fiul lui Gautamiputra. Al doilea fiu al său, Sarvasena și -a stabilit capitala la Vatsagulma (azi Washim ). Nu se știe nimic despre dinastiile înființate de ceilalți doi fii. Mahajan V.D. (1960, reprint 2007) Ancient India, New Delhi: S. Chand, , p.588 The Vakataka Gupta age (Circa 200–550 A.D.) by Majumdar, Ramesh Chandra; Altekar, Anant Sadashiv, 1954

Ramuri ale dinastiei Vakataka În general, se crede că familia conducătoare Vakataka a fost împărțită în patru ramuri după Pravarasena I. Două ramuri sunt cunoscute și două sunt necunoscute. Ramurile cunoscute sunt ramura Pravarpura-Nandivardhana și ramura Vatsagulma.

Ramura Pravarapura-Nandivardhana miniatura| Ruinele fortului Nandivardhana Ramura Pravarapura-Nandivardhana a condus din diferite locații precum Pravarapura (Paunar) în districtul Wardha și Mansar și Nandivardhan (Nagardhan) în districtul Nagpur . Această ramură a întreținut relații cu Dinastia Gupta.

Rudrasena I Nu se știu multe despre Rudrasena I, fiul lui Gautamiputra, care a domnit din Nandivardhana, lângă dealul Ramtek, pe la 30 de ani. km de Nagpur . Există o mențiune despre Rudradeva în inscripția stâlpului Allahabad, împreună cu ceilalți conducători din Aryavarta. O serie de savanți, cum ar fi AS Altekar, nu sunt de acord că Rudradeva este Rudrasena I, deoarece dacă Rudrasena I ar fi fost exterminată de Samudragupta, este extrem de puțin probabil ca fiul său Prithivishena I să accepte o prințesă Gupta ( Prabhavatigupta ) ca fiică a lui. lege. În al doilea rând, nicio inscripție a lui Rudrasena I nu a fost găsită la nord de Narmada. Singura inscripție de piatră a domniei lui Rudrasena I descoperită până acum a fost găsită la Deotek, în actualul district Chandrapur, așa că nu poate fi echivalat cu Rudradeva din inscripția stâlpului Allahabad, care a aparținut Aryavarta.

Prithivishena I Rudrasena I a fost succedat de fiul său numit Prithivishena I (355–380), iar lui Prithivishena I i-a urmat fiul său, numit Rudrasena II.

Rudrasena II, Divakarasena și Pravarasena II stanga|miniatura|250x250px| Rămășițele templului Pravareshvara Shiva construit de Pravarasena II la Mansar Se spune că Rudrasena II (380–385) s-a căsătorit cu Prabhavatigupta, fiica regelui Gupta Chandragupta II (375–413/15). Acest lucru este confirmat acum de inscripțiile Kevala-Narasimha ale lui Ramtek, unde se anunță că (Cā)mundā, o fiică a reginei Prabhavatigupta, a fost dată în căsătorie prințului Ghatotkachagupta (care era probabil un fiu al lui Chandragupta II).

Rudrasena a II-a a murit din întâmplare după o domnie foarte scurtă în 385 d.Hr., după care Prabhavatigupta (385–405) a domnit ca regentă în numele celor doi fii ai săi, Divakarasena și Damodarasena (Pravarasena II) timp de 20 de ani. În această perioadă, tărâmul Vakataka a fost practic o parte a Imperiului Gupta . Mulți istorici se referă la această perioadă ca epoca Vakataka-Gupta. Deși acest lucru a fost acceptat pe scară largă în urmă cu mai bine de 30 de ani, această linie de argumentare nu are dovezi adecvate. Inscripția lui Prabhavati Gupta menționează despre un „Deva Gupta” care este tatăl ei, iar istoricii l-au echivalat cu Chandra Gupta II. Cu toate acestea, nu există altă sursă care să demonstreze că Deva Gupta este într-adevăr Chandra Gupta II. Pravarasena II a compus Setubandha în Maharashtri Prakrit . I se atribuie și câteva versuri din Gaha Sattasai . El a mutat capitala de la Nandivardhana la Pravarapura, un nou oraș fondat de el. El a construit un templu dedicat lui Rama în noua sa capitală. Mahajan V.D. (1960, reprint 2007) Ancient India, New Delhi: S. Chand, , p.589 [ sursă nesigură? ]

Cel mai mare număr de inscripții din cupru descoperite până acum ale dinastiei Vakataka (în total 17) aparțin lui Pravarasena II. El este probabil cel mai cunoscut conducător al Indiei antice după Ashoka cel Mare . Vezi: Shreenand L. Bapat, A Second Jamb (Khandvi) Copperplate Grant of Vakataka Ruler Pravarasena II (Shravana Shuddha 13, Regnal Year 21), Annals of the Bhandarkar Oriental Research Institute, Vol. 91, pp. 1–31

Narendrasena și Prithivishena II Pravarasena II a fost succedat de Narendrasena (440–460), sub care influența Vakataka s-a extins în unele state centrale ale Indiei. Prithivishena II, ultimul rege cunoscut al liniei, i-a succedat tatălui său Narendrasena în . A fost învins de regele Vishnukundina Madhava Varma II . După moartea sa în 480, regatul său a fost probabil anexat de Harishena din ramura Vatsagulma.

Ramura Vatsagulma

Filiala Vatsagulma a fost fondată de Sarvasena, al doilea fiu al lui Pravarasena I după moartea sa. Regele Sarvasena a făcut din Vatsagulma, actualul Washim din districtul Washim din Maharashtra, capitala sa. Mahajan V.D. (1960, reprint 2007) Ancient India, New Delhi: S. Chand, , pp.590–91 [ sursă nesigură? ] Teritoriul condus de această ramură se afla între Lanțul Sahydri și râul Godavari. Au patronat unele dintre peșterile budiste de la Ajanta .

Sarvasena Sarvasena (c. 330–355) a luat titlul de Dharmamaharaja . El este cunoscut și ca autorul cărții Harivijaya în Prakrit, care se bazează pe povestea aducerii copacului parijata din cer de către Krishna. Această lucrare, lăudată de scriitorii de mai târziu, este pierdută. El este, de asemenea, cunoscut ca autorul multor versuri din Prakrit Gaha Sattasai . Unul dintre numele ministrului său era Ravi. El a fost succedat de fiul său Vindhyasena. Mahajan V.D. (1960, reprint 2007) Ancient India, New Delhi: S. Chand, , pp.590–91 [ sursă nesigură? ]

Vindhyasena Vindhysena (c. 355–400) era cunoscută și sub numele de Vindhyashakti II. El este cunoscut din binecunoscutele plăci Washim care consemnau acordarea unui sat situat în marga (subdiviziunea) de nord a Nandikata (în prezent Nanded ) în al 37-lea an de domnie. Partea genealogică a grantului este scrisă în sanscrită, iar partea formală în prakrit. Aceasta este prima cedare de pământ cunoscută de către orice conducător Vakataka. El a luat și titlul de Dharmamaharaja .  [ sursă nesigură? ] Vindhyasena l-a învins pe conducătorul Kuntala, vecinul său din sud. Unul dintre numele ministrului său era Pravara. El a fost succedat de fiul său Pravarasena II. Mahajan V.D. (1960, reprint 2007) Ancient India, New Delhi: S. Chand, , pp.590–91 

Pravarasena II Pravarasena II ( –415) a fost următorul conducător despre care se știe foarte puține, cu excepția inscripției din Peștera XVI a lui Ajanta, care spune că a fost înălțat prin conducerea sa excelentă, puternică și liberală. A murit după o regulă foarte scurtă și i-a succedat fiul său minor, care avea doar 8 ani când a murit tatăl său. Numele acestui domnitor se pierde din inscripția din Peștera XVI.

Devasena  Acest conducător necunoscut a fost succedat de fiul său Devasena ( –475). Administrația sa era de fapt condusă de ministrul său Hastibhoja. Mahajan V.D. (1960, reprint 2007) Ancient India, New Delhi: S. Chand, , pp.590–91 [ sursă nesigură? ] În timpul domniei sale, unul dintre servitorii lui Svaminadeva a excavat un tanc numit Sudarshana lângă Washim în . Nashik district e-gazetteer – History, ancient period  

Harishena