dreapta|miniatura|300x300px|George Bellows, Dempsey and Firpo(1924), Muzeul Whitney de Artă Americană dreapta|miniatura|300x300px|George Bellows, New York (1911) miniatura|300x300px|Artiști și prieteni ai școlii Ashcan la Studioul din Philadelphia al lui John French Sloan, 1898 Realismul american a fost un curent în artă, muzică și literatură care a ilustrat realitățile sociale contemporane și viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți. Mișcarea a început în literatură la mijlocul secolului al XIX-lea și a devenit o tendință importantă în arta vizuală la începutul secolului al XX-lea. Fie că era vorba de o portretizare culturală sau de o vedere scenică a centrului orașului New York, lucrările realiștilor americani au încercat să definească ceea ce era considerat real.
La începutul secolului al XX-lea, a apărut o nouă generație de pictori, scriitori și jurnaliști americani. Mulți dintre pictori au resimțit influența artiștilor mai în vârstă, cum ar fi Thomas Eakins, Mary Cassatt, John Singer Sargent, James McNeill Whistler, Winslow Homer, Childe Hassam, J. Alden Weir, Thomas Pollock Anshutz și William Merritt Chase. Cu toate acestea, aceștia erau interesați să creeze opere noi și în esența lor urbane, care să reflecte viața de oraș a unei populații cu origini mai mult urbane decât rurale, într-o Americă care tranziționa către următorul secol.
America la începutul secolului al XX-lea dreapta|miniatura|Ten American Painters în 1908. Cei 10 au fost Childe Hassam, J. Alden Weir, William Merritt Chase, Robert Reid, Willard Metcalf, Frank Weston Benson, Edmund Charles Tarbell, Thomas Wilmer Dewing, Joseph DeCamp și Edward Simmons. De la sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul secolului al XX-lea, Statele Unite au experimentat schimbări industriale, economice, sociale și culturale considerabile. Un val continuu de imigrație europeană și creșterea potențialului pentru comerț internațional au adus creștere și prosperitate în America. Prin artă și expresie artistică (prin toate mijloacele, inclusiv pictură, literatură și muzică), realismul american a încercat să redea epuizarea și exuberanța culturală a peisajului american figurativ și viața oamenilor obișnuiți. Artiștii au folosit sentimentele, texturile și sunetele orașului pentru a influența culoarea, textura și aspectul proiectelor lor creative. Muzicienii au observat natura rapidă și alertă a începutului secolului al XX-lea și au răspuns cu un ritm proaspăt și nou. Scriitorii au început să spună noi povești despre americani, băieți și fete din America reală, care puteau să le fie frați sau vecini. Abandonând fantezia și concentrându-se asupra prezentului, realismul american a prezentat o nouă viziune și o descoperire - introducând modernismul și ceea ce înseamnă să trăiești în prezent. Școala Ashcan, cunoscută și sub numele de The Eight (Cei opt) și grupul numit Ten American Painters (Zece pictori americani) au creat nucleul noului modernism american în artele vizuale.
Ashcan School și Cei opt stanga|miniatura|Artiștii Școlii Ashcan, c. 1896, de la stânga la dreapta, Everett Shinn, Robert Henri, John French Sloan Școala Ashcan a fost un grup de artiști din New York City care au căutat să surprindă atmosfera orașului New York de la începutul secolului al XX-lea prin portrete realiste ale vieții de zi cu zi. Acești artiști preferau să redea clasa de jos a imigranților, bogată și texturată cultural, în locul socialiților din Fifth Avenue. Un critic de la acea vreme nu a apreciat alegerea lor de subiecte, care includeau alei, cămine, locuitori ai mahalalei și, în cazul lui John Sloan, taverne frecventate de clasa muncitoare. Membrii școlii au devenit cunoscuți sub numele de „banda neagră revoluționară și apostolii urâțeniei”. miniatura| George Bellows, Both Members of This Club, 1909, ulei pe pânză, 45 × 63 in. (115 × 160,5 cm), Galeria Națională de Artă
George Bellows George Bellows (1882–1925) a pictat viața de oraș din New York. Picturile sale aveau o îndrăzneală expresionistă și o dorință de a-și asuma riscuri. A avut o fascinație pentru violență, așa cum se vede în pictura Both Members of This Club (1909), care descrie o scenă de box sângeroasă. Pictura sa din 1913 Cliff Dwellers descrie un peisaj urban care nu este o vedere anume, ci o compozitie formată din mai multe vederi.
Robert Henri stanga|miniatura| Robert Henri, Snow in New York, 1902, ulei pe pânză, National Gallery of Art, Washington, DC Robert Henri (1865–1921) a fost un realist american important și membru al Școlii Ashcan. Henric era interesat de spectacolul vieții de zi cu zi. S-a concentrat asupra indivizilor oarecare, străinilor, care treceau rapid strazile din orasele mari si mici. Portretizarile oamenilor din picturile sale au fost mai degrabă simpatetice decât ironice, folosind adesea un fundal întunecat pentru a adăuga căldură persoanei descrise. Lucrările lui Henri s-au caracterizat prin aplicari viguroase de pensula și impasto îndrăzneț care au subliniat materialitatea vopselei. Henri i-a influențat pe Glackens, Luks, Shinn și Sloan. Bennard B. Perlman, Robert Henri: his life and art pp74-79 Dover, 1991 Retrieved August 9, 2010 În 1906, a fost ales de Academia Națională de Design, dar când pictorii din cercul său au fost respinși pentru expoziția din 1907 a academiei, el ia acuzat pe colegii jurați de discriminare și a părăsit juriul, hotărând să organizeze o expoziție proprie. Mai târziu s-a referit la academie drept „un cimitir de artă”.
Everett Shinn dreapta|miniatura| Everett Shinn, Autoportret, 1901 Everett Shinn (1876–1953), membru al Școlii Ashcan, a fost renumit pentru numeroasele sale picturi despre New York și teatru, precum și pentru diferitele aspecte ale luxului și vieții moderne, inspirate de casa sa din New York. A pictat scene de teatru din Londra, Paris și New York. A găsit interes pentru spectacolul urban al vieții, făcând paralele între teatru și locuri aglomerate și viață. Spre deosebire de Degas, Shinn a descris interacțiunea dintre public și interpret.Shinn, Everett. "Everett Shin on George Luks: An Unpublished Memoir". Archives of American Art. 6.2 (Apr., 1966).
George Benjamin Luks stanga|miniatura| George B. Luks, Hester Street, 1905, Muzeul Brooklyn George B. Luks (1866–1933) a fost un artist al scolii Ashcan care a trăit în Lower East Side din Manhattan. În pictura lui Luks Hester Street (1905), el arată un grup de copii care sunt distrați de un bărbat cu o jucărie, în timp ce o femeie și un negustor au o conversație în fundal. Privitorul se află mai degrabă printre mulțimi decât deasupra ei. Luks arata o latura pozitiva a Lower East Side arătând două fete tinere dansând în The Spielers, care este un tip de dans printre imigranții din clasa muncitoare; în ciuda sărăciei, copiii dansează pe stradă. El caută mai degrabă bucuria și frumusețea în viața săracilor decât tragedia.Shinn, Everett. "Everett Shin on George Luks: An Unpublished Memoir". Archives of American Art. 6.2 (Apr., 1966).
William Glackens miniatura| William Glackens, Coney Island Fruit Stand, 1898 La începutul carierei sale, William Glackens (1870–1938) a pictat cartierul din jurul studioului său din Washington Square Park. De asemenea, a fost un ilustrator comercial de succes, producând numeroase desene și acuarele pentru reviste contemporane care i-au portretizat cu umor pe new-yorkezi în viața lor de zi cu zi. Mai târziu în viață, acesta a fost recunoscut ca fiind „Renoirul american” pentru vederile sale impresioniste despre malul mării și Riviera Franceză.
John Sloan stanga|miniatura| John French Sloan, McSorley's Bar, 1912, Institutul de Arte din Detroit John Sloan (1871–1951) a fost un realist de la începutul secolului al XX-lea al școlii Ashcan, ale cărui preocupări față de condițiile sociale americane l-au determinat să se alăture Partidului Socialist în 1910.Loughery, 1997, pp. 144–46. Originar din Philadelphia, a lucrat la New York după 1904. Din 1912 până în 1916, a contribuit cu ilustrații la gazeta socialista The Masses. Lui Sloan nu-i plăcea propaganda, iar în desenele sale pentru Masse, ca și în picturile sale, s-a concentrat pe viața de zi cu zi a oamenilor. El a descris timpul liber al clasei muncitoare cu accent pe subiectele feminine. Printre lucrările sale mai cunoscute se numără Picnic Grounds și Sunday, Women Drying Their Hair. Nu-i plăcea categoria Școlii AshcanBrooks, 1955, p. 79. și și-a exprimat supărarea față de istoricii de artă care l-au identificat ca fiind un pictor al scenei americane: „Unii dintre noi obișnuiau să picteze mici comentarii destul de sensibile despre viața din jurul nostru. Nu știam. a fost scena americană. Nu-mi place aceasta denumire... Un simptom al naționalismului, care a cauzat multe necazuri în această lume.”Brooks, 1955, p. 73.
Edward Hopper miniatura|Edward Hopper, New York Interior, c. 1921, Muzeul de Artă Americană „Whitney” Edward Hopper (1882 – 1967) a fost un proeminent pictor și gravor realist american. Hopper este cel mai modern dintre realiștii americani și cel mai contemporan. Deși cunoscut cel mai popular pentru picturile sale în ulei, el a fost la fel de priceput ca acuarelist și gravor în gravură. Atât în scenele sale urbane, cât și în cele rurale, redările sale destul de rezervate și fin calculate au reflectat viziunea lui personală asupra vieții americane moderne.Sherry Maker, Edward Hopper, Brompton Books, New York, 1990, p. 6,
Profesorul lui Hopper, Robert Henri, și-a încurajat elevii să-și folosească arta pentru a „cauza agitație în lume”. De asemenea, i-a sfătuit pe studenții săi „Nu subiectul contează, ci ceea ce simțiți despre el” și „Uitați de artă și pictați imagini cu ceea ce vă interesează în viață”.Sherry Maker, Edward Hopper, Brompton Books, New York, 1990, p. 8, În acest fel, Henri l-a influențat pe Hopper, precum și pe studenții George Bellows și Rockwell Kent, și i-a motivat să redea reprezentări realiste ale vieții urbane. Unii artiști din cercul lui Henri, inclusiv John Sloan, un alt profesor al lui Hopper, au devenit membri ai The Eight, cunoscut și sub numele de Ashcan School of American Art.Sherry Maker, Edward Hopper, Brompton Books, New York, 1990, p. 9, Prima sa pictură în ulei existentă care a sugerat celebrele sale interioare a fost Solitary Figure in a Theater (c. 1904).Gail Levin, Edward Hopper: An Intimate Biography, Alfred A. Knopf, New York, 1995, p. 19, În timpul studenției, Hopper a pictat și zeci de nuduri, naturi moarte, peisaje și portrete, inclusiv autoportretele sale.Gail Levin, Edward Hopper: An Intimate Biography, Alfred A. Knopf, New York, 1995, p. 38,
Alți artiști vizuali Joseph Stella, Charles Sheeler, Jonas Lie, Edward Willis Redfield, Joseph Pennell, Leon Kroll, B.J.O. Nordfeldt, Gertrude Käsebier, Alfred Stieglitz, Edward Steichen, E. J. Bellocq, Philip Koch, David Hanna
Scriitori
Horatio Alger, Jr. Horatio Alger, Jr. (1832-1899) a fost un prolific autor american din secolul al XIX-lea, a cărui producție principală consta în romane juvenilie de tip "de la zdrențăroș la bogăție", care urmăreau aventurile lustragilor, copiilor vânzători de ziare, negustorilor ambulanți, artiștilor stradali și altor copii săraci în ascensiunea lor din medii modeste către vieți de siguranță și confort respectabile din clasa de mijloc. Romanele sale, dintre care Ragged Dick este un exemplu tipic, care au fost extrem de populare în zilele lor.Horatio Alger online
Stephen Crane