miniatura|Space-filling model of part of the crystal structure of calcium sulfide, CaS. În chimie, energia de rețea reprezintă energia de formare a unui mol dintr-un compus ionic cristalin din ionii săi constituenți, considerând că se află inițial în stare gazoasă. Este o măsură a forțelor de coeziune prezente în cristalele solidelor ionice. Valoarea energiei de rețea este legată de multe alte proprietăți fizice, inclusiv solubilitatea, duritatea și volatilitatea. Deoarece, în general, nu poate fi măsurată direct, energia de rețea este uzual dedusă din datele experimentale prin intermediul ciclului Born-Haber.. Este corelată cu căldurile de dizolvare, hidratare a ionilor și de formare a ionilor în stare gazoasă R. Vâlcu etall, p.49-50
Exprimare matematică Energia de rețea (U) este compusă din patru termeni, respectiv: energia electrostatică, energia de repulsie la distanțe mici, energia van der Waals și energia punctului zero a cristalului (de vibrație a ionilor în cristal, păstrată la temperatura de 0 K).Marcu Gheorghe - Chimia metalelor. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979, pag. 26-28.
Ecuația Born–Landé
În anul 1918I.D. Brown, The chemical Bond in Inorganic Chemistry, IUCr monographs in crystallography, Oxford University Press, 2002, Born și Landé au propus ideea că energia de rețea ar putea fi derivată din potențialul electric al rețelei ionice și din energia potențială repulsivă.David Arthur Johnson, Metals and Chemical Change, Open University, Royal Society of Chemistry, 2002, Se poate defini:
unde NA este numărul lui Avogadro; M este constanta lui Madelung, referitoare la geometria cristalului; z+ este numărul de sarcină al cationului; z− este numărul de sarcină al anionului; e este sarcina elementară, egală cu ; ε0 este permitivitatea în vid, egală cu ; r0 este distanța celui mai apropiat vecin dintre ioni; și n este exponentul Born (o constantă, între valorile 5 și 12, determinată experimental sau derivată teoretic, ce depinde de coeficientul de compresibilitate al cristalului).Cotton, F. Albert; Wilkinson, Geoffrey; (1966). Advanced Inorganic Chemistry (2d Edn.) New York:Wiley-Interscience.
Note
Vezi și Cristal ionic Energie de legătură Legătură chimică Structură cristalină
Categorie:Chimia stării solide Categorie:Cristalografie