Mercedes-Benz T80 este un vehicul cu șase roți construit de Mercedes-Benz, dezvoltat și proiectat de Ferdinand Porsche la sfârșitul anilor 1930. S-a intenționat să doboare recordul mondial de viteză pe uscat, dar nu a încercat niciodată, deoarece proiectul a fost depășit de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial .

Fundal Proiectul de companie al pilotului german Hans Stuck, de renume mondial, a fost de a lua recordul mondial de viteză pe uscat și a convins Mercedes-Benz să construiască o mașină de curse specială pentru această încercare. Sprijinit oficial de Adolf Hitler (un fan de mașini de curse influențat de Stuck), proiectul a fost început în 1937. Designerul de automobile Ferdinand Porsche a vizat mai întâi o viteză de 550 km/h (342 mph), dar după LSR-ul de succes al lui și . În anii 1938 și 1939, viteza țintă a fost crescută la 600 km/h (373 mph). Până la sfârșitul anului 1939, când proiectul a fost finalizat, viteza țintă a fost mult mai mare de 750 km/h (466 mph). Aceasta ar fi, de asemenea, prima încercare de a atinge recordul absolut de viteză pe uscat pe pământul german, Hitler a imaginat T80 ca un alt triumf propagandistic al superiorității tehnologice germane care să fie asistat de întreaga lume, prin amabilitatea televiziunii germane. sa dovedit deja ideal pentru doborârea recordurilor la clase de capacitate mai mică, Goldie Gardner din Marea Britanie depășind acolo 200 mph (322 km/h) într-un MG de 1.500 cmc.

Putere Uriașul V12 inversat Daimler-Benz DB 603 de 44,5 litri a fost selectat pentru a propulsa mașina care a stabilit recordul. Motorul era un derivat cu cilindree crescută a faimosului motor de avion DB-601 care propulsa avionul de luptă Messerschmitt Bf 109 aflat în producție la acea vreme, DB 603 ajungând ca cel mai mare motor de aviație V12 cu cilindree inversată din producție pentru Germania în timpul războiului mondial. 2 ani. DB-603 montat a fost doar al treilea prototip de motor (V3) al acestei variante și a reglat până la 3.000 CP (2.237 kW; 3.042 CP), aproximativ dublul puterii Bf 109 sau Supermarine Spitfire. Motorul a funcționat cu un amestec special de alcool metilic (63 %), benzen (16 %), etanol (12 %), acetonă (4,4 %), nitrobenzen (2,2 %), avgas (2 %) și eter (0,4 %). ) cu injecție MW (metanol-apă) pentru răcirea încărcăturii și ca antidetonant.

Construcție Dificultatea provocării a fost întâmpinată cu bani și geniu ingineresc. Până în 1939, T80 a fost complet finalizat la un cost de 600.000 RM. Mașina avea o lungime de peste 8 m (26 ft), avea trei osii cu două dintre ele conduse, cântărea peste 2,7 tone metrice (trei tone scurte) și producea 3.000 CP (2.237 kW; 3.042 CP) împreună cu aerodinamica specialistului Josef. Mickl să atingă o viteză proiectată de 750 km/h (466 mph). Din punct de vedere aerodinamic, T80 a încorporat un cockpit închis proiectat de Porsche, capotă cu înclinare scăzută, aripi rotunjite și brațe de coadă alungite. La jumătatea caroseriei se aflau două aripi mici pentru a asigura forța aerodinamică și pentru a asigura stabilitatea - aceste aripi au fost inspirate de aripile lui Opel-RAK de la Fritz von Opel din 1928. Caroseria cu două cozi foarte raționalizate (care formează carenele pentru fiecare pereche de roți din spate tandem) a atins un coeficient de rezistență de 0,18, o cifră uimitor de scăzută pentru orice vehicul.

Proiecții pentru încercarea de record de viteză pe uscat din 1940 Așa cum a fost planificat în mod ambițios, Hans Stuck ar fi condus T80 pe o porțiune specială a Reichsautobahn Berlin - Halle/Leipzig, care trecea la sud de Dessau (acum parte a modernului Autobahn A9) între ieșirile 11 și 12 ale autostrăzii moderne A9. , care avea 25 m (82 ft) lățime și aproape 10 km (6 mi) lungime, cu mediana pavată ca Dessauer Rennstrecke (hipodromul Dessau). Data a fost stabilită pentru „RekordWoche” (Săptămâna Recordurilor) din ianuarie 1940, dar războiul început la 1 septembrie 1939 a împiedicat rularea T80. În 1939, vehiculul fusese poreclit în mod neoficial Schwarzer Vogel (Pasărea neagră) de către Adolf Hitler și urma să fie pictat în culori naționaliste germane, complet cu vultur german și svastica nazistă, dar evenimentul a fost anulat și T80-ul a fost pus în garaj.

Război și după război Motorul avionului DB 603 a fost ulterior scos în timpul războiului, în timp ce vehiculul a fost mutat în siguranță și depozitare în Kärnten, Austria. T80 a supraviețuit războiului și în cele din urmă a fost mutat în Muzeul Mercedes-Benz din Stuttgart pentru a fi expus permanent.

Statusul curent T80 este în prezent expus la Muzeul Mercedes-Benz din Stuttgart-Bad Cannstatt.

Date tehnice

Greutate totală: Putere: la 3200 rpm Motor: Roți: (6) 7 X 31 Lungime: Latime (corp fara aripi): Latime (corp cu aripi): Înălțime: Coeficient de rezistență: 0,18 Viteza: 373 MP/H

Numele lui T80

Nume oficial: 1939 Mercedes-Benz Weltrekordwagen T80 Pseudonim: Mercedes-Benz T80

Note

Bibliografie

Legături externe Mașină record Mercedes-Benz T 80, 1939, site-ul web „mercedes-benz-classic.com” Site-ul oficial al Muzeului Mercedes-Benz Încercări de record de viteză , enumeră mașinile care au încercat să doboare recordul de viteză pe uscat din 1934 până în 1940, inclusiv T80. Tur al Muzeului Mercedes-Benz pe site-ul oficial al European Car . Pagina de presă mașină veche pe Mercedes-Benz T80

Categorie:Vehicule Mercedes-Benz