Morvan (în trecut, denumit și Morvand) este un masiv montan mijlociu situat în Burgundia-Franche-Comté, la granițele departamentelor Côte-d'Or, Nièvre, Saône-et-Loire și Yonne, înconjurat de depresiunile peri-morvane constituite de câmpii sedimentare (la vest Bazois, la nord Terre-Plaine, la nord-est Auxois, la sud-est Autunois și la sud, Charolais).
Este cea mai mică zonă montană din Franța atât ca suprafață, cât și ca altitudine (de la 400 la 901 m cu o medie în jur de 600 m). Este o rămășiță a masivului Hercinian, precum Masivul Central sau Masivul Armorican, alcătuit din granit și roci vulcanice străvechi. Din punct de vedere ecologic, cea mai mare parte a suprafeței sale se află la nivel deluros, dar vârfurile sale sunt la nivel montan. Din punct de vedere climatic, se află la intersecția dintre climatul oceanic și cel continental, cu o influență montană suplimentară.
Cel mai înalt punct al masivului Morvan este Haut-Folin (901 m deasupra nivelului mării). Regiunea este marcată de o rețea hidrografică densă, care include numeroase lacuri artificiale, precum și de împăduriri extinse. Morvanul a fost înființat ca parc natural regional din 1970. Poate fi considerat ca extremitatea de nord-est a Masivului Central, de care este atașat administrativ.
Locuitorii din Morvan sunt Morvandiaux și Morvandelles. Mai găsim în scrierile antice termenii Morvandeaux (sau mai rar Morvandaux).
Toponimie Numele este atestat din perioada galo-romană sub forma Morvinnico „du Morvan”, apoi Murvinnum pe la 590Pierre-Henri Billy, Dictionnaire des noms de lieux de la France, éditions Errance, 640 pages, 2011 , .. Din secolul al XIII-lea apar consoane finale neetimologice în final, -t până în secolul al XVII-lea, -d apoi: Morvand în 1759 pe harta lui Cassini și, de asemenea, în Baudiau în 1865starețul Jacques-François Baudiau, Le Morvand ou essai géographique et historique sur cette contrée, Tome 1, 1865..
Acest nume are puțină inspirație pentru etimologi, absenți din operele clasice majore sau considerat a fi de origine obscure. Jacques Lacroix propune cu prudență un model galic *maro-vidu-ennoJacques Lacroix, Les noms d'origine gauloise, volume 1 : la Gaule des combats, éditions Errance, 240 pages, 2003 , ., din maro „mare”, vidu/vidua „pădure” și sufixul locativ -enno. Pierre-Henri Billy evocă o rădăcină indo-europeană *mor-u- care înseamnă „întunecat, negru” (o noțiune asociată adesea cu înălțimi împădurite, precum Pădurea Neagră și Munții Negrii), completată de același sufix -enno Pierre-Henri Billy, (din opera citată), ..
Geografie Delimitare administrativa 250px|thumb|Harta Burgundiei reprezentând fostele cantoane, districte și departamente atașate administrativ masivului Morvan. Masivul Morvan este adesea considerat ca prelungirea nord-estică a masivului Central. Decretul nr. 2004-69 din 16 ianuarie 2004 privind delimitarea masivelor cuprinde de fapt cantoanele Morvan din Masivul Central.Décret n°2004-69 du 16 janvier 2004 (modifié par le décret n°2005-1333 du 28 octobre 2005) sur legifrance.gouv.fr.
Astfel, masivul Morvan se întinde administrativ pe o suprafață de 513.442 hectare și cuprinde următoarele 19 foste cantoane: Côte-d'Or : Cantonul Liernais Cantonul Précy-sous-Thil Cantonul Saulieu Nièvre : Cantonul Château-Chinon Cantonul Châtillon-en-Bazois Cantonul Corbigny Cantonul Fours Cantonul Lormes Cantonul Luzy Cantonul Montsauche-les-Settons Cantonul Moulins-Engilbert Saône-et-Loire : Cantonul Bourbon-Lancy Cantonul Issy-l'Évêque Cantonul Lucenay-l'Évêque Cantonul Mesvres Cantonul Saint-Léger-sous-Beuvray Yonne : Cantonul Quarré-les-Tombes
Topografie thumb|Haut-Folin și releul său de televiziune (901 m). thumb|Muntele Beuvray (821 m). thumb|Château-Chinon pe pantele lui Calvaire. thumb|Panoramă asupra câmpiei Autun, cu vedere de la Croix de la Libération (Muntele Saint-Sébastien). La nord, Morvanul arată ca un vast platou deluros care se ridică încet pe măsură ce te îndrepți spre sud. Aceste ondulații, care se ridică în straturi și înclină ușor spre Bazinul Parisului din nord-vest, formează Bas-Morvan. Altitudinea nu depășește 600 de metri. În partea de jos, la sud de Montsauche-les-Settons, se află cele mai înalte vârfuri din Haut-Morvan.
Morvanul nu are munți foarte înalți, deoarece altitudinea maximă este atinsă în lanțul Bois du Roi de Haut-Folin și cei 901 de metri ai săi. Alți munți încă ating sau depășesc 800 de metri: Grand Montarnu (cel mai înalt punct al Nièvrei) : 857 m Mont Préneley : 855 m Bas-Folin : 832 m Mont Beuvray : 821 m Bois de la Loge : 818 m Le Télégraphe, sau Tureau des Grands Bois : 800 m
Masivul Bois du Roi include câțiva munți secundari precum Haut Forgeot (809 m), Trois Bornes (838 m) sau Brûlé (882 m). Roche de Suize : 796 m Mont Moux : 753 m Nid au Vautour : 684 m Signal d'Uchon : 681 m Mont Saint-Sébastien : 609 m Calvaire à Château-Chinon : 609 m Mont Touleur : 581 m Montagne de Bard : 553 m
Entități peisagistice În timpul ultimei revizuiri a statutului său din 2007, parcul natural regional Morvan a realizat o împărțire a teritoriului Morvan pentru a obține 4 grupuri mari, subdivizate în 23 de entități peisagistice: thumb|250px|Entități peisagistice ale Morvanului « Dorsale boisée » : Haut Morvan Boisé Haut Morvan des Etangs Haut Plateau Boisé Marche Boisée « Morvan (400 m) » : Vallée de l'Anguison Vallée de l'Yonne Collines de Brassy Vallée du Ternin Vallons du Chaloire Vallée de la Dragne în jurul Mont Beuvray Trois Vallées Encaissées Montagne Autunoise « Piedmonts » : Piedmont Nord Corbigeois Marches de Saulieu Bazois Sous Château-Chinon « Franges » : Plateau Calcaire Auxois des Buttes Plaine d'Autun Val d'Arroux Collines de Luzy Terre Plaine
Dorsale boisée „Dorsala împădurită” corespunde sectoarelor formate din culmi, a căror altitudine variază de la 500 la 900 m, și depresiuni..
Este situată în centrul masivului și acoperă teritoriile unor municipalități precum Arleuf și Planchez (în Haut Morvan Boisé), Montsauche-les-Settons (în Haut Morvan des étangs), Saint-Brisson (Platoul înalt împădurit), sau o parte din Brassy (în Marche boisée).
Această entitate este formată în esență din păduri vaste, cu poieni mici și corpuri de apă.
Morvan (400 m) thumb|Peisaj deluros „în jurul Mont Beuvray”, pe teritoriul Poil. „Morvanul (400 m)” este un ansamblu de dealuri de granit a căror altitudine este în general între 300 și 500 m, cu excepția împrejurimilor Mont Beuvray (care culminează la 821 m) și a văii Chaloire (care poate ajunge la 600 m). Clima este, de asemenea, mai puțin aspră decât în centrul masivului.
În aceste sectoare, suprafețele agricole sunt mai prezente decât pădurile, spre deosebire de „Dorsala împădurită”. Într-adevăr, dacă înălțimile rămân adesea acoperite cu păduri, dealurile sunt în general cultivate sau folosite la pășunat animale. Satele și drumurile principale sunt situate la poalele versanților și în văile care sunt străbătute de diverse râuri (Yonne, Anguison, Ternin, Celle etc.).
Această entitate peisagistică acoperă mai multe sectoare din vestul, estul și sudul masivului, în special comunele Montreuillon (în Valea Yonne), Chissey-en-Morvan (în valea Ternin), Anost (în valea Chaloire), Saint-Léger-sous-Beuvray (în jurul Mont Beuvray), Villapourçon (în valea Dragne) sau chiar Uchon (în Muntele Autun).
Piedmonts „Piedmonts”, după cum indică și numele lor, se află la poalele masivului și oferă o vedere largă asupra câmpiilor și platourilor pe care le domină: „Franges”. Pădurile lasă loc aici câmpiilor și văilor împădurite.
Piedmonții situați la nord și nord-est sunt relativ înalți: între 300 și 400 m pentru Piemontul de nord (în jurul Quarré-les-Tombes și Chastellux-sur-Cure) și în general 600 m pentru Marches de Saulieu (în jurul Liernais și Saulieu) . Acolo și-au găsit locul logic mai multe castele.
Cei situați în jurul Corbigny și Moulins-Engilbert, Corbigeois și Bazois sub Château-Chinon ajung la 200, respectiv 300 m. Ei, la rândul lor, se confruntă cu câmpiile din Bazois.
Franges „Franges” delimitează masivul la nord, est și sud. Altitudinea abia depășește 200 m în nord și cu greu ajunge la 400 m în est și sud.
Sunt situate în jurul Vézelay (în Platoul Calcaros), Avallon (în câmpie), de la Précy-sous-Thil până la Autun (în Auxois des buttes și Plaine d'Autun), până la Étang-sur-Arroux (în valea Arroux) și Luzy (în dealurile Luzy).
Aici, formele rotunjite ale culmurilor și crestele împădurite lasă loc formelor ascuțite ale platourilor calcaroase la nord și văilor deschise la sud, cu excepția anumitor văi adânci precum cheile Canche.
Climat Clima se caracterizează prin precipitații numeroase și semnificative, toamne și ierni lungi și riguroase și temperaturi moderate a căror amplitudine anuală este mai mare de 20°C.
Datorită poziției și altitudinii sale, masivul Morvan se confruntă cu ploi frecvente și abundente. Primește în medie 1.000 mm de apă pe an pe marginile sale și peste 1.800 mm pe cele mai înalte vârfuri; plouă sau ninge aproape 180 de zile pe an pe vârfuri.
Hidrografie thumb|Lacul Pannecière și barajul său hidroelectric. Relieful, precipitațiile și absența infiltrației apei în adâncime determină așadar o rețea hidrografică complexă. Văile principale sunt alimentate de o multitudine de pâraie mici. Printre râurile principale se numără Armançon, Ouche și Yonne pentru partea de nord a masivului; iar Arroux și Aron pentru partea de sud.
Observăm astfel numeroase râuri care alimentează lacuri artificiale (lacul Pannecière-Chaumard (520 ha) și lacul Settons (320 ha) sunt cele mai cunoscute). Aceste lacuri spectaculoase constituie un puternic atu turistic pentru regiune.
Celelalte 4 „lacuri mari” ale Morvanului sunt: Lacul Chamboux (75 ha), Lacul Chaumeçon (135 ha), Lacul Crescent (165 ha) și Lacul Saint-Agnan (140 ha).
Rocile metamorfice ale Morvanului contin straturi de adâncime redusa (câțiva metri), dand naștere a numeroase izvoare, favorizând astfel existența unor zone umede semnificative (turbării, pajisti umede etc.).
Apa este săracă în sare (apă dulce) și de bună calitate. Există puțină poluare chimică din cauza densității scăzute a populației.
Orogeneza Era primară thumb|250px|Harta geologică a masivului Morvan. În timpul Paleozoicului, în urmă cu aproximativ 400 de milioane de ani, orogeneza hercinică ridică munți înalți (masivul Armorican, Vosges, Ardenne, Masivul Central), inclusiv Morvan.
Acest munte este format din roci metamorfice (gnais, micașist) amestecate cu roci magmatice plutonice (granit, porfir) și vulcanice (rioliți). Morvanul este astfel țara granitului (granit roz de Avallon, granit de Lormes, granulit de La Pierre-qui-Vire, granit gneissic de Saulieu, micro-granit de Château-Chinon, granit al masivului Uchon), riolite foarte tari constituind unele vârfuri (Mount Preneley, 855 m înălțime și al doilea cel mai înalt punct al Morvanului după Haut-Folin) și vene de uraniu (autunit, uranit, cel mai comun minereu de uraniu de pe suprafață).
Eroziunea coboară în cele din urmă Morvanul, care este astfel adus înapoi la starea de bază muntoasă.
Clima caldă și umedă favorizează apariția vegetației exuberante. În cele din urmă îngropat sub mase groase de aluviuni și, ca urmare a fermentării, resturile vegetale sunt transformate în timp în cărbune și șisturi bituminoase. Apoi se formează depozite carbonifere între masivul Morvan și Beaujolais (Autun, Blanzy-Montceau-les-Mines, Épinac, Sincey, Decize-La Machine și Sud Nivernais).
Era secundară În timpul Mezozoicului, în urmă cu 200 de milioane de ani, după scufundarea lentă a bazei herciniene, marea a invadat complet Bazinul Paris, mergând atât de departe încât să scufunde Morvanul pe care l-a acoperit cu marne și calcare. Aceste sedimente se stivuiesc apoi pe baza de granit.