Belle-Île-en-Mer, cunoscută mai simplu ca Belle-Île, este o insulă stâncoasă franceză situată în Golful Biscaya (Oceanul Atlantic), la sud de Bretania, în departamentul Morbihan, la 12,3 km sud de Quiberon, și la aceeași latitudine cu Le Croisic la 50 km. Este a treia cea mai mare insulă de pe coasta Franței metropolitane după Corsica și Oléron, și a patra după Insula Jersey dacă sunt luate în considerare Insulele Anglo-Normande. Rămâne a doua cea mai mare insulă metropolitană care nu este legată de continent printr-un pod.
Este compusă din patru comune (Bangor, Le Palais, Locmaria și Sauzon) care formau cantonul Belle-Île, atașat din 2015 la cel de Quiberon.
Toponimie Dans scrierile geografului Ptolemeu apare pentru prima dată numele "Vindilis" pentru a desemna Belle-Île. În limba galică, "vindo" înseamnă "alb", sau metaforic "frumos, strălucitor", iar "illis" înseamnă "insulă". Deoarece insula nu apare ca fiind albă, având stânci de șist negru, sensul lui "Vindilis" este deja acela de "insulă frumoasă" (pagina 261).
Plinius cel Bătrân desemna, la rândul său, ansamblul insulelor Groix, Belle-Île, Houat și Hoëdic sub numele de "Insulae Veneticae", adică insulele Veneti, un popor celtic de navigatori care a lăsat și numele său orașului Vannes (pagina 13).
În bretona veche, Belle-Île este numită Guedel, Guadel sau uneori Gwedel începând cu secolul al XI-lea (1029, Harta lui Alain Canhiart, conte de Cornouaille). Denumirile sub formele grecești de "kalos nésos" (adică "insulă frumoasă") sau latine "Calonessus" apar pe câteva hărți sau descrieri începând cu secolul al XVI-leaSociété Historique de Belle-Île (în franceză).
La sfârșitul Evului Mediu, numele de Belle-Isle este acum utilizat în limba franceză. Odată cu construcția în secolul al XVI-lea a fortului Palais, ea va fi desemnată în bretonă ca Enez ar Kêr veur, „insula marii cetăți”, mai simplu Ar Gerveur (pagina 56).
Temporar, în timpul Revoluției Franceze, insula a fost numită "île de l'Unité", dar acest nume nu a fost niciodată confirmat printr-un decretBelle-Isle Histoire 1 (în franceză). Cincisprezece ani mai târziu, sub Napoleon I, administrația locală a propus noua denumire de "Belle-Isle Joséphine", dar divorțul lui Napoleon a făcut ca această denumire să nu fie niciodată acceptată. Astfel, insula își va păstra numele de "Belle-Île-en-Mer" în franceză, extensia "en Mer" apărând pe hărțile din începutul secolului al XVIII-lea, și de "Enez ar Gerveur" în bretonă.
La numele Belle-Île, uneori se adaugă expresia „la bien nommée”, formulă găsită de poeta locală Éva Jouan, în culegerea ei de poezii „De la grève”, publicată în 1896.
Geografie
Situare thumb|right|upright=1.5|Priveliște asupra radei Palais de pe înălțimile Citadelei Vauban. Este cea mai mare dintre insulele PonantInsulele din Bretania, Basse-Normandie, Vendée și Charente Maritime - Insulele Ponant (în franceză), situată la 12,3 km sud de Quiberon, aproape la aceeași latitudine cu Le Croisic la 50 km (26,4 mile marine)Belle-Île-en-Mer de Marcelle M. Bresson, Annales de Géographie Numărul 184 (1924) (în franceză) și aproape de insulele Houat și Hoëdic. De asemenea, se află la 40 km (21 mile marine) de Port-Tudy (Insula Groix).
Coasta de nord a Belle-Île este limita sud-vestică a Mor Braz.
Distribuție administrativă Cele patru comune din Belle-Île, asociate în comunitatea de comune Belle-Île-en-Mer, formează fosta diviziune administrativă numită Cantonul Belle-ÎleLégifrance, Decretul nr. 2014-215 din 21 februarie 2014, privind delimitarea cantonelor în departamentul Morbihan (în franceză).. Acest canton includea, de asemenea, insulele Houat și Hoëdic.
Bangor, așezare situată în interiorul insulei și pe coasta de sud. Le Palais, principalul port al insulei și sediul comunității de comune. Locmaria, așezare situată la capătul estic al insulei. Sauzon, al doilea port din partea de vest a insulei.
Descriere thumb|250px|Harta tematică a Belle-Île.
Relief și geologie thumb|right|250px|Plaja și portul Kérel din Bangor, cu vârful Bornor în fundal la stânga, iar în dreapta intrarea în Porh Roder. Belle-Île este cea mai mare dintre insulele bretone, măsurând 17 km lungime și 9 km lățime, având un punct culminant la 71 de metri și o suprafață de 85 km² (pagina 153). Este o întinsă masă de șisturi care domină oceanul, având o altitudine medie de 40 de metri, marginită de stânci abrupte săpate de numeroasele văi mici, formate de pâraiele de coastă care se varsă în porturi sau plaje. Cele două cele mai importante au fost utilizate pentru a construi porturile Sauzon și Palais.
Insula este formată dintr-o rocă vulcanică foarte veche (din Ordovician), spre deosebire de peninsula Quiberon și insulele Houat și Hoëdic care sunt formate dintr-o rocă metamorfică granitică. Este partea emergentă a unei formațiuni de origine vulcanică-sedimentară din platoul continental sud-armoricain- NATURA 2000 - FORMULAR STANDARD DE DATE FR 53 0032 - Belle-Île-en-Mer . (în franceză).
Stratigrafia acestor roci acoperă un interval de timp cuprins între Ordovician și SilurianComplexul vulcano-sedimentar Belle-Ile-en-Mer de Dominique Rossier (octombrie 2010) (în franceză). Coasta insulei, alcătuită din roci friabile de șisturi și micșisturi, amestecate cu cuarț, cu travertin, suferă o eroziune puternică din partea mării, în special pe fața sud-vestică orientată către larg (Côte Sauvage). Ca rezultat, coasta este foarte zimțată, alcătuită în principal din stânci abrupte. Un martor al acestei eroziuni rapide, insulița Lonègues, care în Evul Mediu era prelungirea promontoriului Poulains, a dispărut practic sub ape astăzi. Extremitatea nordică a insulei este formată din insule conectate la baza principală prin bancuri de nisip, unde marea pătrunde la maree înaltă.
thumb|left|Coasta sălbatică într-o zi însorită, alternând între plaje și stânci.
Pe coasta expusă către nord-est, față de continent și, prin urmare, cea mai protejată, se varsă două râuri estuare care au permis crearea celor două porturi principale ale insulei: Le Palais și Sauzon. Tot pe aceeași fațadă se găsesc cele mai mari plaje ale insulei (Grands Sables și Bordardoué).
Pe coasta sud, bine protejată, se găsesc plaje cu ape mai calde, ideale pentru înot (Port Goulphar, Port Kérel, Dotchot, Herlin etc.); pe coasta vestică se află cea mai spectaculoasă plajă, cea de la Port Donnant, care este susținută de o importantă dună fosilă de nisipuri calcaroase, duna Donnant, formată dintr-un depozit eolian dintr-o perioadă în care suprafața descoperită de Ocean era suficient de mare pentru a produce toat aceast nisip; pe coasta estică se găsesc plajele Port Maria, Port Blanc și Port Andro. Contrastul este puternic între zona centrală expusă vântului, unde câmpiile de cereale se alternează cu tufișurile de brad, și versanții adăpostiți ai văilor cu pajiști verzi, unde se grupează casele albite cu var.
Cutremure, valuri mari, calamități Cutremure Un seism cu magnitudinea 6 a fot resimțit la Belle-Île-en-Mer pe 5 decembrie 1902 (în franceză) (în franceză) (în franceză).
Maree neagră Scufundarea petrolierului Erika la 55 km sud de Penmarc'h și la 90 km vest de Belle-Île-en-Mer pe 12 decembrie 1999, a avut consecințe devastatoare asupra mediului înconjurător și asupra zonelor costiere afectateScufundarea tancului petrolier „Erika” (în franceză)Deversare de petrol de Crăciun 1999 - INA.
Scufundarea petrolierului a dus la deversarea a 30.900 de tone de combustibil pe mare, ceea ce a provocat o catastrofă ecologică majoră. Această poluare masivă a avut un impact grav asupra florei și faunei marine din zona respectivă, precum și asupra zonelor de coastă, inclusiv Belle-Île-en-Mer și Groix.
Operațiunile de curățare și de remediere a poluării au durat șase luni și au implicat eforturi considerabile pentru a elimina sau a limita efectele negative ale scurgerii de petrol asupra ecosistemului maritim și a mediului terestru. Evenimentul a subliniat, de asemenea, necesitatea unor măsuri mai stricte pentru prevenirea accidentelor ecologice similare în viitor și pentru gestionarea adecvată a transportului maritim de mărfuri periculoase.
Furtuni (în franceză) și valuri mari În noaptea de 3 decembrie 1746, o furtună a făcut ca vasul Le Prince de Conty să se scufunde pe recifele de la Belle-Île, la întoarcerea sa din China. Vasul transporta lingouri de aur topite în China. Vânzarea acestora la licitație în Statele Unite ale Americii a dus la identificarea unor pirați de epave, care au fost ulterior arestați. Lingourile de aur au fost confiscate și restituite Franței, și acum sunt expuse la Muzeul Companiei Indiilor din Lorient.
Pe 21 și 22 decembrie 1911, o maree înaltă a inundat cheiurile din Le Palais (în franceză) În plus, puteți consulta edițiile din 23 și 24 decembrie 1911 ale acestui ziar. pe gallica.bnf.fr.
Le 9 și 10 ianuarie 1924, furtuna a cauzat inundații. Valurile mari au avut ca cauză conjuncția dintre o maree și o furtună excepțională (în franceză). A inundat cheiurile din Le Palais și Sauzon, a dărâmat digurile portului Groix (în franceză) (în franceză) (în franceză).
În timpul furtunii Alex, s-a înregistrat o rafală de vânt de 186 km/h pe 1 octombrie 2020.
Clima thumb|right|Poulains, lovit de hulă. Conform Köppen, clima de pe Belle-Île este oceanică (Cfb)Belle-Île-en-Mer, Morbihan, Bretagne, France Mindat.org (în engleză), la limita climatului supra-mediteranean (Csb). După cum arată tabelul de mai jos, Belle-Île are un sezon uscat (2T > P și P <40 mm) timp de 2 luni în timpul verii și beneficiază de o expunere la soare deosebit de importantă. Cu toate acestea, diferența dintre luna cea mai uscată (iunie) și cea mai umedă (ianuarie) nu este suficient de pronunțată: raportul este doar de 2,52. De la 3 în sus, conform lui Wladimir Köppen, Belle-Île ar fi făcut parte din climatul supra-mediteranean. Cu toate acestea, clima de pe Belle-Île nu poate fi definită ca fiind "foarte" sau "hiper" oceanică, deoarece precipitațiile sunt medii pe tot parcursul anului și scăzute în timpul verii. Înghețurile sunt rare, plouă mult mai puțin decât pe continent, iernile sunt blânde (media minimelor 5,1 °C pentru luna februarie, norme perioada 1960-1990), expunerea la soare este generoasă (2 000 de ore pe an (în franceză)), ceea ce permite, la fel ca și pe malurile golfului Morbihan, plantelor mediteraneene, cum ar fi palmierul, vița de vie, smochinul, să prospere în văile adăpostite.
Vegetația și agricultura