Epica este o formație de muzică metal simfonic din Țările de Jos fondată în 2002 de către Mark Jansen, fost membru al formației After Forever. Cântăreața inițială a grupului, Helena Michaelsen, a fost înlocuită de Simone Simons în anul 2003. Numele final al formației a fost inspirat de titlul albumului Epica al formației americane Kamelot.
Primul lor album, intitulat The Phantom Agony și lansat în luna iunie a anului 2003, a fost creat de către Sascha Paeth (producător cunoscut pentru colaborările sale cu grupuri precum Angra, Rhapsody Of Fire sau Kamelot). În 2005, Epica a compus coloana sonoră a filmului olandez Joyride, intitulată mai apoi The Score - An Epic Journey. Un al doilea album s-a intitulat Consign to Oblivion; formația citează aici aspecte din cultura mayașă.
La începutul anului 2007, Epica a semnat un contract cu casa de discuri Nuclear Blast, iar în luna septembrie a aceluiași an a fost lansat cel de-al treilea material discografic al grupului, intitulat The Divine Conspiracy.
În luna aprilie a anului 2008, Epica a început un turneu de promovare în America de Nord, cântând alături de formațiile Into Eternity și Symphony X. Din cauza problemelor de sănătate întâmpinate de cântăreața grupului, Simone Simons, soprana de origine americană Amanda Somerville a concertat în locul ei.
La data de 16 decembrie, 2008, chitaristul Ad Sluijter a părăsit formația, precizând prin intermediul unei scrisori adresate fanilor că era incapabil să participe la producerea noilor materiale discografice semnate de Epica. În ianuarie, 2009 a fost anunțat înlocuitorul acestuia, în persoana lui Isaac Delahaye, fost component al grupului olandez de death metal God Dethroned. Ulterior, în mai 2009, Epica a înregistrat primul său album în concert, intitulat The Classical Conspiracy.
Cel de-al patrulea album de studio al formației, Design Your Universe, a fost lansat în Europa la data de 16 octombrie 2009. Pentru a promova noul material discografic, Epica a susținut un turneu în Europa și S.U.A. Design Your Universe este primul album care îl are pe Isaac Delahaye în postura de chitarist al formației.
Cel de-al cincilea album de studio Epica, Requiem for the Indifferent, a fost lansat în 2012. Bine primit de critici, acesta s-a bucurat de succes internațional, intrând în topul Billboard 200 pe locul #104, și topul japonez Oricon Albums Chart pe locul #172.
La începutul lui mai 2014 formația a lansat cel de-al șaselea album, intitulat The Quantum Enigma, care a fost un mare succes internațional, debutând pe locul #110 în US Billboard 200 și atingând poziția #4 în țara natală, Olanda.Epica - The Phantom Agony - dutchcharts.nl Pe 3 iunie 2015 Epica a anunțat că va organiza propriul festival Epic Metal Fest, ce urmează să aibă loc pe 22 noiembrie 2015 le “Klokgebouw” în Eindhoven, Olanda. În aceeași lună Epica a obținut premiul Music Export Awards, acordat formației metal olandeze cu cel mai mare succes internațional din ulitmul an.
Istoria formației Începutul. Sahara Dust
În prima parte a anului 2002, Mark Jansen a părăsit formația After Forever, motivul menționat fiind diferențele de concepție și dezechilibrul contribuțiilor creative din partea membrilor. Acesta a început să caute muzicieni dispuși să formeze alături de el un nou proiect muzical, intitulat Sahara Dust. În ultima parte a anului, Helena Michaelsen (cântăreață la formația Trail of Tears) a devenit vocea principală a formației. La scurt timp, mezzo-soprana Simone Simons, necunoscută publicului până în acel moment, i-a luat locul Helenei Michaelsen; Simons era iubita lui Jansen la acea vreme. Chitaristul Ad Sluijter, bateristul Jeroen Simons, basistul Yves Huts și claviaturistul Coen Janssen au completat componența formației Sahara Dust. Imediat după aceea, numele grupului s-a schimbat în Epica, fiind inspirat de albumul formației Kamelot.
În prima jumătate a anului 2003, Epica a fost susținută în concert de un mic cor (format din doi bărbați și patru femei) și o orchestră de coarde (trei viori, două viole, două violoncele și un contrabas). Grupul a înregistrat apoi un CD demonstrativ pe care au fost incluse două piese: „Cry for the Moon” și „Illusive Consensus”. Ca în cazul oricărui disc single, CD-ul poartă numele uneia dintre cele două piese, și anume Cry for the Moon. De îndată ce înregistrarea a ajuns la casa de discuri Transmission Records, cele două părți au semnat un contract.
thumb|left|200px|Simone Simons în concert cu Epica.
Primul album (2003 — 2004) În luna decembrie a anului 2003 a început comercializarea albumului de debut al formației Epica. Intitulat The Phantom Agony, materialul a fost produs de către Sascha Paeth, cunoscut pentru colaborările sale cu formații precum Angra, Rhapsody Of Fire sau Kamelot.
Aproape toate cele nouă piese incluse pe The Phantom Agony abordează teme din domeniul social sau politic. Cântecul „Cry for the Moon” este bazat pe poveștile despre abuzurile pe care le comit preoții catolici asupra copiilor, iar „Feint” a fost scrisă după uciderea politicianului de origine olandeză, Pim Fortuyn. „Façade of Reality” comemorează Atentatele din 11 septembrie 2001, iar de-a lungul cântecului apar două fragmente din discursurile lui Tony Blair. Prin intermediul piesei „Run for a Fall”, chitaristul fondator al formației Epica, Mark Jansen, își exprimă sentimentele de frustrare față de fostul său grup, After Forever. Textul piesei „Seif Al Din” vorbește despre fundamentalismul islamic.
Pe albumul The Phantom Agony, Mark Jansen își continuă colecția de cântece care poartă amprenta seriei „The Embrace That Smothers”. Primele trei părți ale colecției sunt incluse pe albumul formației After Forever, Prison of Desire (2000). Seria se continuă pe cel de-al treilea album al formației Epica, The Divine Conspiracy (2007). Aceste piese au ca temă pericolele organizațiilor religioase.
The Phantom Agony a primit recenzii bune și foarte bune din partea criticilor. Site-ul Lords of Metal i-a acordat 92 de puncte din 100; criticul Michiel Barten (Lords of Metal) a precizat: „În vreme ce claviaturile și aranjamentele orchestrale sunt strălucite, după părerea mea, chitarele nu sunt îndeajuns de convingătoare. De la bun început, acest fapt e determinat de poziția dezavantajoasă în cadrul mixajului (în comparație cu claviaturile și orchestra), dar și de aportul modest la melodică și în desfășurarea temelor muzicale, acesta limitându-se la riff-uri construite pe acorduri de cvinte. Este evident că instrumentul care a participat cel mai mult la compunerea pieselor de pe album a fost claviatura.”
De pe albumul The Phantom Agony au fost produse trei extrase pe single: The Phantom Agony, Feint și Cry for the Moon, toate fiind lansate după începerea comercializării albumului.
Revenirea în atenția publicului (2005 — 2006) thumb|right|300px|Simone Simons, alături de Mark Jansen într-un concert Epica. În luna iulie a anului 2005, componenții formației s-au reîntors în studioul de înregistrări, unde au început producerea unui al doilea album. Înregistrările efective s-au încheiat în luna octombrie a aceluiași an. În luna septembrie 2004 a început comercializarea primului DVD cu formația. Intitulat We Will Take You with Us, acesta conține versiuni live și în variante acustice ale cântecelor incluse pe albumul The Phantom Agony.
Comercializarea celui de-al doilea material discografic al formației Epica, intitulat Consign to Oblivion, a început în luna aprilie a anului 2005. Producătorul Sascha Paeth alege ca sursă de inspirație aspecte ale culturii maiașe, lucru de remarcat în seria de piese numite „A New Age Dawns”. Colecția respectivă face referire la sistemul maiaș de reprezentare a timpului, conform căruia timpul se extinde până în anul 2012 al erei creștine; totuși, nu se face nicio referire la ceea ce se va petrece ulterior acelui moment. „Consign to Oblivion” a fost compus pornind de la mai multe coloane sonore de film. Compozitorii de gen Hans Zimmer și Danny Elfman au fost citați drept importante surse de inspirație în procesul creării albumului. Pe album apare și Roy Khan (component al formației Kamelot), alături de care Simone Simons interpretează piesa „Trois Vièrges” (fr. „trei fecioare”). Epica se va alătura grupului Kamelot și în turneul de promovare al albumului The Black Halo, material pe care Simone Simons a înregistrat un duet cu Roy Khan intitulat „The Haunting (Somewhere in Time)”.
Pe coperta albumului este reprezentat un artefact maiaș. Din totalul de unsprezece piese incluse pe album, doar două au fost extrase pe single: Solitary Ground și Quietus (Silent Reverie). Ambele cântece au beneficiat de videoclipuri, care au fost difuzate rareori la posturile de televiziune din Olanda.
Albumul Consign to Oblivion a fost bine primit de critici. Pe site-ul Metalreviews.com este remarcat progresul tehnic al cântăreței Simone Simons, despre care se precizează: „Simone Simons se prezintă mult mai bine decât pe primul album. Stilul de a cânta i s-a maturizat, dă impresia de încredere, de mai mare deschidere și tratează interpretarea într-un mod mai relaxat. Pe lângă stilul de soprană de operă, ea își dezvăluie flexibilitatea interpretării, cântând într-un stil mai puțin emfatic, de mai mare profunzime și cu frazări vibrate în registrul mediu. „Solitary Ground” este o baladă grozavă, piesă în care Simone ne arată o latură mai introspectivă a ei, cântând într-un ton foarte emoțional (apropiat de stilul lui Sharon den Adel, cântăreață în formația Within Temptation).” Metalreviews.com i-a acordat albumului Consign to Oblivion 90 de puncte din 100. thumb|left|200x200px|Simone Simons în concert cu Epica în iulie, 2006 În luna septembrie a anului 2005 a început comercializarea albumului The Score - An Epic Journey. Acesta este coloana sonoră a filmului olandez numit Joyride. În ciuda formatului diferit, materialul este uneori considerat drept cel de-al treilea album al formației. Din totalul de două zeci de cântece incluse pe acest material discografic, majoritatea sunt piese instrumentale, fiind comparabile cu piesele de introducere incluse pe cele două albume anterioare ale grupului. Cele patru piese în care apare vocea Simone Simons sunt de fapt versiuni alternative ale cântecelor incluse pe Consign to Oblivion, care a fost lansat în același an. Mark Jansen a descris albumul fiind o parte din Epica, însă „fără cântat, fără chitare, fără bas, fără baterie.”
De-a lungul anilor 2005 și 2006, Epica a pornit în primul turneu de amploare de-a lungul Americii de Nord, cântând alături de formația Kamelot. După încheierea turneului, bateristul formației, Jeroen Simons a părăsit grupul, dorind să experimenteze și alte proiecte muzicale. În vara anului 2006, Simone a ajutat formația Kamelot din nou, de data aceasta la al optulea album al formației, intitulat Ghost Opera – piesele în care se poate auzi vocea ei sunt „Blücher” și „Season's End”. În luna decembrie a aceluiași an, Ariën van Weesenbeek, component al formației olandeze God Dethroned, a făcut publică știrea că va ajuta Epica în înregistrarea viitorului lor album, dar că nu va deveni membru al formației.
Pe data de 4 mai 2006, Epica a lansat o compilație numită The Road to Paradiso, care conține versiuni live ale cântecelor incluse pe cele două albume deja lansate. În luna noiembrie a anului 2006, componenții formației au început munca la cel de al treilea album de studio; înregistrările efective s-au încheiat în luna februarie a anului 2007.
Era «The Divine Conspiracy» (2007 — 2008) thumb|right|300px|Mark Jansen și Ad Sluijter într-un concert Epica.