faracadru|Dialectele limbii maghiare Limba maghiară Distribuție geografică și statut Istorie Dialecte Fonologie GramaticăMorfologieVerbulSubstantivul, adjectivul și numeralulAdverbulPronumeleCuvintele funcționaleCuvintele propozițiiSintaxăPropozițiaFraza LexicLista Swadesh a limbii maghiare

Dialectele limbii maghiareÎn acest articol, termenul „dialect” este folosit în sensul „varietate teritorială a unei limbi”, dar include și ceea ce lingviștii români numesc în mod tradițional „subdialect” și „grai”. Aceasta deoarece lingviștii maghiari folosesc un singur termen pentru acestea, nyelvjárás (Kiss 2006, p. 517). sunt numeroase, dar limba maghiară este totuși unitarăKiss 2006, p. 517., adică înțelegerea mutuală este în general posibilă între vorbitorii dialectelor, chiar și atunci când nu vorbesc limba comună. Aceasta se datorează faptului că aceștia sunt concentrați pe un teritoriu relativ restrâns din bazinul Panonic (circa 300.000 km²). O excepție o constituie dialectele ceangăilor, mai ales o parte din ele, mai arhaice, pe care ceilalți vorbitori de maghiară le înțeleg cu greu.

Dialectele învecinate între ele, care prezintă o serie de trăsături asemănătoare, formează grupuri de dialecte„Grup de dialecte” traduce termenul nyelvjáráscsoport, folosit de Kiss 2006, p. 520., iar mai multe grupuri de dialecte formează regiuni dialectaleÎn maghiară, nyelvjárási régiók (Kiss 2006, p. 520).. În prezent se consideră în general că sunt zece asemenea regiuniCf. Kiss 2006, harta de la p. 521, reprodusă în Antalné-Szabó și Raátz 2011, p. 107.. Acestea nu se pot distinge net prin câte o serie de trăsături specifice. Multe trăsături sunt comune mai multor grupuri de dialecte, mai ales celor învecinate, existând un continuum dialectal. Diferențele dintre regiunile dialectale sunt mai ales fonetice, dar există și diferențe lexicale, mai puțin gramaticale. Între dialectele din Ungaria și cele din afara ei, precum și dintre acestea și limba comună, diferențele sunt mai mari decât cele care disting dialectele din Ungaria între ele și ansamblul lor în raport cu limba comună.

Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, folosirea dialectelor se restrânge în favoarea limbii comune, dar vorbirea oamenilor din provincie, mai ales din mediul rural, mai prezintă trăsături dialectale, mai ales în afara Ungariei și cu deosebire în Moldova.

Istoricul studierii dialectelor maghiare

Atenția cărturarilor s-a îndreptat asupra dialectelor încă în perioada din istoria limbii maghiare numită a maghiarei moderne. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în cadrul mișcării numită de „înnoire a limbii”, care avea ca scop, printre altele, eliminarea împrumuturilor din limba latină și limba germană, una dintre sursele de cuvinte noi pentru limba literară în curs de normare a fost lexicul dialectelor. Din 1838 datează și primul dicționar dialectal maghiar (Magyar Tájszótár), editat prin grija Academiei Maghiare de Științe.

Prima lucrare științifică de anvergură despre dialectele maghiare, care ia în seamă în mod amănunțit și aspectele diacronice (de istorie a limbii), este cea a lui Antal Horger, A magyar nyelvjárások (Dialectele maghiare), Budapesta, Kókay, 1934.

Lucrarea de referință a dialectologiei maghiare a fost realizată prin integrarea în studiu a principiilor geografiei lingvistice, sub forma atlasului dialectelor maghiare (A magyar nyelvjárások atlasza), redactat de László Deme și Samu Imre, apărut în șase volume între 1968 și 1977. În acesta era totuși deficitar materialul referitor la dialectele din România. Acest neajuns a fost eliminat prin publicarea atlasului dialectelor maghiare din România (A romániai magyar nyelvjárások atlasza), cu materialul cules de László Murádin și redactat de Dezső Juhász, apărut în nouă volume între 1995 și 2004, sub auspiciile Societății Lingvistice Maghiare.

Regiuni dialectale

Regiunea Transdanubia occidentală

În Transdanubia occidentală sunt cinci grupuri de dialecte: cel de nord-vest, cel din județul Vas, cel din județul Zala, cel din ținutul Őrség și cel din ținutul Hetés. În sud-vestul regiunii intră și o parte limitrofă din Slovenia, iar în vestul ei – Burgenland, land din Austria în care trăiesc și maghiariKiss 2006, p. 520.Antalné-Szabó și Raátz 2011, p. 107-108..

Caracteristici foneticePentru fonetismul maghiarei standard, vezi Fonologia limbii maghiare.:

+ Fenomen Regiunea Transdanubia occidentală Maghiara standard Traducere uneori [e] în loc de [ε] în poziție accentuată: lëhetLitera ë este notația lui [e] scurt în dialectologia maghiară. lehet poate fi în poziție neaccentuată: embër ember om pronunțarea ca diftong ascendent a vocalelor lungi [oː], [øː] și [eː] szu͜óVocalele legate prin semnul  ͜    sunt notația diftongilor în dialectologia maghiară. szó cuvânt lü͜ő lő trage (cu pușca) ki͜éz kéz mână scurtarea vocalelor [uː], [yː] și [iː] kut kút fântână tüz tűz foc viz víz apă [ø] în loc de [ε] după o consoană labială föst fest vopsește bötü betű literă [o] în loc de [ɒ] în silabă de după silabă cu [aː] lábom lábam piciorul meu [l] în loc de [j] transcris lyDigrama ly transcria la origine consoana [ʎ] ([l] palatalizată), dar în limba actuală se pronunță [j], ca și litera j. folik folyik curge consoană palatalizată în loc de [j] după consoană bornyu borju vițel kalaptya kalapja pălăria sa

În domeniul morfologiei se remarcă desinențele de complemente de loc -bu/-bü în loc de -ból/-ből „din”, -ru/-rü în loc de -ról/-ről „de pe” și -tu/-tü în loc de -tól/-től „de la”. Exemple: a házbu jön „vine din casă”, leesett a tetőrü „a căzut de pe acoperiș”, elment az ablaktu „a plecat de la fereastră”. De asemenea, sufixul de infinitiv este aici -nyi în loc de -ni: sietnyi vs. sietni „a se grăbi”.

Regiunea Transdanubia centrală-Kisalföld

Aici sunt cuprinse grupul de dialecte din jurul lacului Balaton, cel din nordul regiunii de la vest de Dunăre, cel de la Dunărea de nord și cel din ținuturile Csallóköz din Slovacia și Szigetköz. Este o regiune mai apropiată de limba comună decât cea din Transdanubia occidentalăKiss 2006, p. 522.Antalné-Szabó și Raátz 2011, p. 108..

Caracteristici fonetice:

+ Fenomen Regiunea Transdanubia centrală-Kisalföld Maghiara standard Traducere uneori [e] în loc de [ε] gyerëk gyerek copil scurtarea lui [uː], [yː] și [iː] husz húsz douăzeci füz fűz salcie tiz tíz zece [iː] în loc de [eː]În afară de zona Balatonului. szíp szép frumos [o] în loc de [ɒ] în silabă de după silabă cu [aː] lábom lábam piciorul meu [j] în loc de [l] în mare parte a teritoriului jány lány fată

Și aici sufixul de infinitiv devine -nyi (írnyi vs. írni „a scrie”) și desinențele complementelor de loc îl pierd pe l, vocala lor închizându-se, dar rămânând lungă: a házbú vs. a házból „din casă”, a tetőrű vs. a tetőről „de pe acoperiș”, az annyátú vs. az anyjától „de la mama sa”. Desinența -val/-vel a complementului instrumental și a celui sociativ își pierde și ea l-ul, iar vocala sa se lungește: hajóvāLitera ā este notația lui [ɒː] (lung) în dialectologia maghiară. vs. hajóval „cu vaporul”, a tehénnē vs. a tehénnel „cu vaca”.

Regiunea Transdanubia de sud

De această regiune aparțin două grupuri de dialecte din județul Somogy (de centru și de sud), și două din județul Baranya (de nord și de sud). În ultimul se includ și cele din provincia istorică Slavonia din CroațiaAntalné-Szabó și Raátz 2011, pp. 108–109..

Caracteristici fonetice:

+ Fenomen Regiunea Transdanubia de sud Maghiara standard Traducere [ø] în loc de [ɛ] în multe cazuri kendör kender cânepă löhet lehet poate fi uneori [e] în loc de [ɛ] dëszka deszka scândură [eː] în loc de [iː] accentuat késér kísér însoțește [l] în loc de [j] transcris ly folik folyik curge góla gólya barză

Și aici sufixul de infinitiv este -nyi, dar sunt și alte particularități în morfologia verbului în Baranya și Slavonia: Forma de persoana I plural a indicativului prezent, conjugarea definită, este identică cu forma de la conjugarea nedefinită: kinyitunk a kaput vs. kinyitjuk a kaput „deschidem poarta”. La persoana a III-a singular indicativ prezent, desinența la conjugarea definită este specifică: láti vs. látja „îl/o/îi/le vede”. Sufixul personal posesiv de persoana a III-a plural este de asemenea specific: lovik vs. lovuk „calul lor”, kertyik vs. kertjük „grădina lor”.

Regiunea Sudul Marii Câmpii

În Sudul Marii Câmpii sunt cuprinse grupul de dialecte din zona orașului Baja, cel din zona orașului Szeged și cel din ținutul Kiskunság. Aparțin tot de această regiune dialectele maghiare din Voivodina (Serbia), din județul Arad și din județul TimișAntalné-Szabó și Raátz 2011, p. 109..

Particularități de pronunțare:

+ Fenomen Regiunea Sudul Marii Câmpii Maghiara standard Traducere [ø] în loc de [ɛ] (caracteristică principală) embör ember om mögvötte megvette l-a/i-a/le-a cumpărat / a cumpărat-o köröszt kereszt cruce [ɒː] în loc de [ɒl] āsó alsó de jos [ɛː] în loc de [ɛl] ēsőLitera ē este notația lui [ɛː] (lung) în dialectologia maghiară. első prim închiderea vocalei [oː] rúzsa rózsa trandafir închiderea vocalei [øː] lű lő trage (cu pușca)

În această regiune cade consoana finală a desinenței -hoz/-hez/-höz „la” și a sufixului -szor/-szer/-ször „de … ori”, iar vocala acestora se lungește: a házhó vs. a házhoz „la casă”, ötsző vs. ötször „de cinci ori”. Ca și în regiunea Transdanubia centrală, desinențele standard -ból/-ből, -ról/-ről, -tól/-től devin -bú/-bű, -rú/-rű, respectiv -tú/-tű.

Regiunea paloților

Regiunea paloților este situată în nordul Ungariei și în Slovacia de sud. Este cea mai diversă din punct de vedere dialectal, cuprinzând opt grupuri de dialecte: vestic, de nord-vest, din valea râului Ipel’, sudic, din zona orașului Eger, central, estic și din valea râului HornádKiss 2006, p. 523.Antalné-Szabó și Raátz 2011, pp. 109–110..

Caracteristici fonetice:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto" |+ ! Fenomen || Regiunea paloților || Maghiara standard || Traducere |- | [a] (scurt) în loc de [ɒ] || ȧlmȧLitera ȧ este notația lui [a] scurt în dialectologia maghiară. || alma || măr (fructul) |- | [ɒː] (lung) în loc de [aː] || ȧnyām || anyám || mama mea |- | rowspan=3 | păstrarea consoanei [ʎ] || [foʎoː] || folyó [fojoː] || râu |- | [goʎoː] || golyó [gojoː] || bilă, glonț |- | [ʎuk] || lyuk [juk] || gaură |- | uneori [e] în loc de [ɛ] || gyënge || gyenge || slab (fără putere) |- | rowspan=2 | [i] în loc de [y] || kilső || külső || exterior |- | pispëk || püspök || episcop |- | [e] în loc de [ø] || sër || sör || bere |- | diftongul [oːw] în loc de [ol] || vó͜utam || voltam || am fost |- | diftongul [øːw] în loc de [øː] || első͜ü || első || prim |- | rowspan=2 | în general, palatalizarea consoanelor înainte de [i] || gyinnye || dinnye || pepene |- | szeretyi || szereti || îi place/plac, îl/o/îi/le iubește

Câteva particularități în morfologia substantivului :

La substantivele care în limba standard prezintă în rădăcină alternanța [ɛ] ~ [eː], în aceste dialecte [ɛ] este constant: tehen ~ tehenek vs. tehén ~ tehenek „vacă ~ vaci”. Desinența complementului instrumental-sociativ, -val/-vel, păstrează o formă arhaică, fără asimilarea lui v cu consoana precedentă: szekervel vs. szekérrel „cu căruța”. Există desinențe specifice de complemente de loc, folosite numai cu substantive care exprimă familii: Sāndornó / Sāndoréknó vs. Sándoréktól „de la familia lui Sándor”.

Verbele cu rădăcina terminată în t au forma de indicativ trecut mai scurtă decât cea standard: süttem vs. sütöttem „am fript”.

În domeniul sintaxei, în această regiune se observă unele dezacorduriKiss 2006, p. 530.: predicatul la singular cu subiect la plural: elmúlt az ünnepek vs. elmúltak az ünnepek „au trecut sărbătorile”; adjectiv demonstrativ la singular cu substantiv la plural: el kellene fűrészelni azt a gallyfákat vs. … azokat a gallyfákat „ar trebui tăiate cu ferăstrăul crengile acelea”.

Regiunea Tisa-Criș